129 de ONG-uri îi cer președintelui Iohannis să nu promulge legea pentru prevenirea spălării banilor: dreptul la liberă asociere este grav lezat

129 de ONG-uri i-au transmis vineri preşedintelui Klaus Iohannis o scrisoare prin care îi cer să nu promulge proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în forma actuală şi să sesizeze Comisia de la Veneţia.

”Dreptul la liberă asociere este grav lezat, prin instituirea unor obligații de raportare care, în cazul multor organizații, sunt foarte greu sau chiar imposibil de realizat. Din perspectiva dreptului la viață privată, considerăm problematic a furniza date cu caracter personal despre persoanele fizice care beneficiază de consiliere, activități socio-medicale, educaționale sau culturale, inclusiv victime ale violenței, copii, vârstnici, persoane cu dizabilități etc. În plus, o astfel de colectare de date personale ar trebui sa facă obiectul unei analize de impact asupra securității datelor personale (conform GDPR – Regulamentul UE 679/2016)”, se arată în scrisoarea organizațiilor non-guvernamentale.

”În ceea ce privește consecințele practice ale legii asupra Asociațiilor și Fundațiilor, estimăm că legea va conduce în final la blocarea activității multor organizații neguvernamentale, cele mai afectate urmând a fi organizațiile care lucrează în domeniul social. Estimăm de asemenea reducerea drastică a numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale precum și investiția masivă de resurse în activități administrative, în detrimentul activităților pe care organizațiile le desfășoară în beneficiul comunităților pe care le servesc”, mai scriu cele 129 de ONG-uri.

Reamintim că Parlamentul a adoptat în 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.

Prevederile contestate de ONG-uri:

• Includerea Asociațiilor și Fundațiilor între „entitățile raportoare” (Art. 5 alin. (1) lit. (i)) care intră sub incidența legii, cu obligații similare cu cele ale instituțiilor de credit, instituțiilor financiare, administratorilor de fonduri, etc. Includerea acestor entități excede prevederilor Directivei care nu face referire la persoanele juridice fără scop patrimonial, ci la instituții de credit, instituții financiare, auditori și experți contabili, notari sau alte profesii juridice atunci când participă în tranzacții financiare, fiduciarii, agenții imobiliari etc (Art. 2). Practic, fără niciun temei sau analiză de risc, legea plasează asociațiile și fundațiile în aceeași categorie de risc cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc sau cu instituțiile bancare. Simplul fapt că de la prevederile legii au fost exceptate, complet arbitrar, organizațiile minorităților naționale reprezentate în Consiliul Național al Minorităților, arată că nu este vorba de o obligație impusă de Directivă, ci de o opțiune nerezonabilă a legiuitorului.
• Traducerea eronată, în cazul Asociațiilor și Fundațiilor, a termenului „beneficiary owner”, din Directivă, prin termenul de „beneficiar real” definit în proiectul de lege ca incluzând „persoanele fizice sau, în cazul în care acestea nu au fost identificate, categoria de persoane fizice în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcționează” (Art. 4 alin. (2) lit (c)). În această definiție sunt incluși beneficiarii finali ai serviciilor oferite de organizații, deși prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității.
• Introducerea de obligații, pentru Asociații și Fundații, de raportare a beneficiarilor reali, așa cum sunt definiți de proiectul de lege, către instituțiile statului (Ministerul Justiției), dar și către terțe părți. Din prevederile menționate mai sus, precum și din “obligațiile de cunoaștere a clientelei” prevăzute de proiectul de lege (Art. 11, alin (1), lit. (b)), rezultă că o terță parte (altă organizație neguvernamentală, o bancă etc), care intră într-o relație cu o asociație sau fundație, trebuie să solicite respectivei organizații informații inclusiv despre beneficiarii săi reali, așa cum sunt aceștia definiți de proiectul de lege. În plus, este introdusă obligativitatea asociațiilor și fundațiilor de a raporta statului beneficiarii reali în termen de 30 de zile de când aceștia sunt cunoscuți. În caz de neconformare, organizația poate fi, în cele din urmă, dizolvată. (Cap XI, Art. 53, Pct. (3), (17), (21)).
• Menționăm că organizațiile neguvernamentale fac deja obiectul mai multor prevederi legale și de raportare, referitoare la prevenirea spălării banilor (conform Legii în vigoare pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor), iar transparența structurii interne a oricărui ONG – statut, componența Consiliului Director ș.a. – este deja asigurată prin Registrul Național ONG, aflat în gestionarea Ministerului Justiției și disponibil public la www.just.ro/registrul-national-ong.

Foto: Presidency.ro