150 de ani mai târziu, în Java, misterul Rimbaud rămâne deplin

Coline verzi acoperite cu arbori de cafea și bananieri, bougainvillea pline de flori: în vara anului 1876, Arthur Rimbaud, care se înrolase în armata olandeză, a ajuns la Salatiga, pe insula indoneziană Java, înainte de a dezerta după două săptămâni, o evadare încă învăluită în mister, 150 de ani mai târziu, potrivit agenției AFP.

Astăzi, doar o placă aflată la intrarea în reședința primarului din Salatiga stă mărturie despre trecerea efemeră a poetului francez care a inspirat generații de scriitori, de la irlandezul James Joyce la solistul american al formației The Doors, Jim Morrison.

Dar Ministerul Culturii din Indonezia se gândește acum să îi aducă un omagiu prin intermediul unui traseu memorial.

Potrivit scriitorului Triyanto Triwikromo, care s-a născut în Salatiga, influența lui Rimbaud în Indonezia nu lasă loc de îndoială. „Fiecare poet indonezian care consideră că poezia este o expresie a subconștientului și o manifestare a suprarealismului l-a citit pe Rimbaud cel puțin o dată în viață”, spune el.

„Ziua mea s-a încheiat; părăsesc Europa. Aerul mării îmi va arde plămânii; climatele pierdute mă vor bronza”, anunță Rimbaud în «Mauvais Sang» (Sânge rău), extras din culegerea sa «Une saison en enfer» (Un sezon în infern), publicată în 1873.

Poetul blestemat – al cărui oraș natal Charleville-Mézières din nord-estul Franței sărbătorește 170 de ani de la nașterea sa, în 20 octombrie 1854 – evocă „țările piperate”, criticând exploatarea colonială.

Totuși, în mai 1876, Rimbaud s-a înrolat pentru șase ani în Armata Regală a Indiilor Olandeze. El s-a îmbarcat pe vaporul „Prinz van Oranje”, care a intrat în Batavia (fostul nume al Jakartei) în 23 iulie 1876, potrivit biografilor poetului, care a murit la vârsta de 37 de ani la Marsilia, în sud-estul Franței.

Arhipelaguri siderale

Descoperirea acestui port zgomotos și sufocant a fost probabil dezamăgitoare pentru Rimbaud, care în „Le bateau ivre” visase la „arhipelaguri siderale”.

El a pornit din nou spre Semarang, la 500 km spre est. Urmează apoi rețeaua feroviară pe care puterile coloniale au construit-o în 1867 pentru a transporta trupe și mirodenii.

Din gara Tawang, recruții, printre care și alți câțiva francezi, potrivit lui Jamie James, autor în 2011 al cărții „Rimbaud in Java: the Lost Voyage”, au călătorit până la Ambarawa.

În prezent dezafectată, gara, care adăpostește un muzeu al căilor ferate, oferă încă turiștilor câteva legături cu trenul cu aburi până la terminalul Tuntang, asigurate de compania publică națională PT KAI Wisata. De acolo, Rimbaud a parcurs pe jos ultimii opt kilometri până la Salatiga.

„Nu am auzit niciodată de Rimbaud”, recunoaște Okta, un ghid turistic, înainte de a urca la bordul unui vagon de lemn învechit. „Dar este o poveste fascinantă care ar trebui spusă vizitatorilor noștri”, care sunt 100.000 pe an, «dintre care 30% sunt străini», adaugă ea.

Rimbaud deșerturi

La 15 august 1876, când regimentul său trebuia să meargă să lupte cu trupele sultanatului Aceh (pe insula Sumatra), autorul poemului antimilitarist „Le Dormeur du Val” a fugit din cazarma sa, care găzduiește astăzi armata indoneziană.

Nu există nicio urmă sau relatare a săptămânilor care au urmat, deoarece „omul cu tălpi de vânt” încetase să mai scrie, ultimul său poem (cunoscut) datând din 1875.

Nu mai părea atât de complicat să parăsești Salatiga, un oraș cu o populație de 1.000 de locuitori (față de 200.000 în prezent), și să te ascunzi într-un „gubuk” (o colibă acoperită cu frunze de cocos), în mijlocul unei naturi generoase, la poalele vulcanului Merbabu.

„Să înoți, să mesteci iarba, să vânezi, să fumezi mai ales; să bei licori tari ca metalul clocotit, – exact cum făceau dragii noștri strămoși în jurul focurilor”. Și-a împlinit poetul visul în „Mauvais sang”? Câteva săptămâni mai târziu, el a pornit spre Europa, înainte de a ajunge în Cipru, apoi în Yemen și Etiopia.

Traseu momorial

Inaugurată în 1997 pe conacul colonial al primarului din Salatiga, o placă comemorează faptul că „poetul francez Arthur Rimbaud a stat la Salatiga între 2 și 15 august 1876.

Conștiente de acest patrimoniu, autoritățile naționale și locale intenționează să creeze un „traseu memorial”.

„Suntem deschiși oricărei inițiative pentru a evidenția perioada petrecută de Rimbaud în Java”, a declarat pentru AFP Hilmar Farid, director general în cadrul Ministerului Culturii, adăugând că «ideea unui »napak tilas” (traseu memorial) a apărut în timpul unei discuții cu ambasada Franței”.

„Sper că vom reuși să facem cunoscută contribuția lui Rimbaud la regiunea noastră unui public mai larg”, a adăugat Sri Sarwanti, directorul Arhivelor Salatiga.

Ambasada Franței în Indonezia afirmă că cea de-a 75-a aniversare a relațiilor bilaterale dintre Franța și Indonezia în 2025 va fi „o ocazie de a celebra punțile culturale dintre cele două țări, inclusiv poetul Arthur Rimbaud”.