2000 de lei / lună / angajat – mecanismul prin care corupția naște sărăcie, emigrație și subdezvoltare

Problemele economiei sunt știute de toți : slăbiciunea capitalului local, lipsa investițiilor, tensiunile pe piața muncii, emigrație, polarizare socială și economică.

Care este însă motivul fundamental – rădăcina râului ? Lipsa productivității ? Multinaționale care plătesc salarii prea mici și trimit profitul în străinătate ? Lipsa industriei? Oamenii care consumă prea mult și nu economisesc ? Nu în mod fundamental.

Rădăcina răului vine din 2 numere: 2000 lei/luna și 40%. 2000 lei/luna este “taxa pe corupție” pe care o plătește fiecare angajat pentru a finanța sistemul piramidal de hoție. 40% sunt taxele pe salariile mici (de departe cea mai mare rata din Europa) prin care statul extrage majoritatea acestor bani.

Costul corupției

2000 lei/lună/angajat pare mult? Haideți să ne uităm pe cifre și să înțelegem unde se duc banii. Parlamentul European a publicat în 2016 un studiu al Rand Corporation[1] în care costul direct al corupției în România este estimat la aproximativ 25 miliarde EUR pe an[2] (alte estimări duc până la 66 miliarde EUR). Împărățind la 5 milioane de angajați, ajungem la aproximativ 2000 lei/lună. Dacă re-calculam în detaliu, ajungem la aceeași cifră anuală de aproximativ 25 miliarde EUR, înțelegând însă mai bine unde se duc acești bani:

• Pensii speciale: 1.8 miliarde EUR[3]
• Furt și incompetență în sistemul de sănătate: 2.2 miliarde EUR (30% din bugetul total al CNAS)[4]
• Salarii mari către bugetari inutili, conectați politic sau corupți: 1.8-3.6 miliarde EUR (100-200.000 bugetari din 1.2 milioane, cu venituri brute medii de 1500 EUR pe luna)[5]
• Investiții inutile și/sau prea scumpe: 2.9 miliarde EUR (50% din bugetul total de investiții al statului – 25% din supraevaluare, 25% investiții inutile)[6]
• Evaziune fiscala tolerată și încurajată de ANAF la firmele “prietene”: 13.6 miliarde EUR (40% din totalul evaziunii fiscale[7])
• Furtul din bugetele locale și din firmele cu capital de stat nu sunt incluse în calcul.

De unde vin banii: taxe uriașe pentru angajații cu salarii mai mici de 1000 de euro/lună

Oroarea acestei “taxe pentru corupție” este ca nu este plătită direct nici de managerii cu salarii mari (taxele lor fiind mai mici în Romania decât în majoritatea statelor UE), nici de acționari (pentru care Romania e un paradis fiscal) și nici de pensionari (care beneficiază de un impozit de doar 10% pentru orice sumă sub 2.000 RON pe lună). Însă nici ei nu scapă de efectele secundare – o țară cu salarii mici și ineficientă nu poate susține afaceri și pensii mari.

Costul corupției este plătit aproape exclusiv de angajații din privat cu salarii mici și medii. Este o imensă nedreptate, dar, din păcate, așa funcționează codul fiscal:

• Bugetul de stat (care include costul corupției) este în primul rând alimentat de angajații din sectorul privat – prin TVA și accize (plătite de consumatorul final) și de impozitele pe muncă; impozitul pe profit contribuie doar marginal pentru ca este mult mai scăzut decât media europeană
• Impozitele pe salariile nete de pana la 1000 EUR sunt mult mai mari decât în Vest, deși serviciile de care beneficiază nu justifica un asemenea nivel. Singura diferență – financiar vorbind – între România și statele din UE este costul mult mai mare al corupției, care trebuie finanțat de undeva
• Să luăm un caz concret care explică mecanismul. Dacă un investitor olandez își deschide o firmă în Romania, și are un cost de 1800 EUR pe luna cu fiecare angajat din Olanda – în Romania nu va plăti mai mult de 1000-1200 EUR pe lună (va economisi 30-40% ca să își justifice investiția). Însă angajatul din România va câștiga net doar 500-600 EUR, de circa trei ori mai puțin decât colegul lui din Olanda, care va încasa 1600 EUR. De ce câștigă atât de puțin angajatul din România, deși firma lui plătește de fapt doar 30% mai puțin decât în Olanda ? Din cauza “taxei pentru corupție”.

Sursa: https://www.reinisfischer.com/minimum-wages-european-union-2018

 

https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20180223-1

Mulți oameni cu venituri mici probabil nu pot crede ca în fiecare luna le este furată suma de 2000 de lei. De unde, când salariile sunt atât de mici? Iată explicația. Un angajat cu carte de muncă cu un salariu net de 2000 RON contribuie 2200-2500 RON la bugetul statului[8]. Cineva care muncește la „negru” nu plătește direct la stat, însă salariul său este mic pentru că firma la care lucrează este ineficienta și nu poate investi (din cauza corupției generalizate, cum vom explica în paragraful următor).

Efectele corupției: sărăcie, emigrație, IMM-uri care nu se pot dezvolta

Primul efect este exodul forței de muncă spre alte țări. Cum putem crede că putem să ținem  oamenii în țară dacă salariile nete sunt de trei ori mai mici, deși productivitatea muncii este cu doar 40% mai mică? Cum pot firmele să plătească salarii nete mai apropiate de cele din Vest, când taxele pe munca sunt mult mai mari? Este imposibil.

Al doilea efect este distrugerea firmelor mici și a capitalului local, fără de care dezvoltarea economică este o iluzie. Mecanismul este simplu:

• Dacă – de exemplu – un mic patron își deschide o firmă cu 10 angajați într-unul din orașele mari din Romania, cu greu poate angaja pe cineva fără sa ofere un venit net de 500 EUR / lună. Aplicând grila de impozite, costul firmei este de aproape 1000 de EUR / lună, un nivel ridicat chiar în Europa de Vest și imposibil de rentabilizat în România.
• Care este soluția pentru patronul nostru? Va face contracte de muncă pe salariul minim și restul pana la 500 EUR va fi dat “la negru”. Și – ca să aibă banii lunar pentru aceste plăți este forțat să nu declare cel puțin 30% din venituri și, în plus, să scoată dividende din firmă pentru a plăti cash angajații (micșorând astfel capitalul)
• Situația este și mai dramatică în construcții. De exemplu, pentru o lucrare facturată „la negru” de 300.000 de EUR (unde 100.000 EUR sunt costuri cu personalul, 100.000 EUR cu materiale și 20.000 este profitul), dacă patronul ar respecta codul fiscal, ar fi obligat să factureze 150.000 de EUR în plus (costurile cu personalul cresc cu 80.000 EUR taxe și se adaugă 72.000 EUR TVA pe factura finală), ar fi „scos din piață” de prețul prea ridicat.
• Evaziunea pe care micul patron este obligat să o facă are două efecte perverse. Primul este imposibilitatea de a investi: firma, având rezultate “oficiale” mult mai slabe decât realitatea, devine ne-bancabilă – nu poate să investească pentru modernizare și creștere. Al doilea risc este un Fisc discreționar care influențează competiția: ANAF-ul știe foarte bine ca aproape toate firmele fac evaziune fiscală – cum însă nu le poate închide pe toate, alege (prin influența politica și mită), cine este protejat și cine nu.

Ce ne spun cifrele oficiale? Dezastrul este cât se poate de clar :

• Veniturile la bugetul de stat sunt de doar 26% din PIB, al 2-lea cel mai scăzut nivel din UE, mult chiar sub nivelul de 35% din Europa de Est[9]
• Avem evaziunea fiscală cea mai ridicată din UE: la TVA este de 38% (fata de 10% media Europeana[10]); 20-25% din angajați primesc salarii care nu sunt declarate (70% din totalul veniturilor lor), cea mai mare rata din Europa – de 2-3x mai mult decât în Polonia sau Ungaria[11]
• Multinaționalele în Romania controlează aproximativ 40-50 la suta din veniturile totale ale firmelor și au 20 la suta din angajați, și ca regula sunt foarte atente sa nu fraudeze bugetul de stat (singurul instrument de optimizare folosit fiind preturile de transfer). Evaziunea pe TVA și pe contractele de munca este în mare parte “vina” IMM-urilor: rata de evaziune a firmelor mici fiind cel mai probabil de peste 50% atât pe TVA, cât și pe contractele de muncă
• Nivelul de împrumuturi accesate de IMM-uri este de patru ori mai mic decât media europeană și a stagnat în ultimii ani, deși PIB-ul s-a mărit accelerat (sistemul bancar ne spune că doar 15% din firme sunt bancabile). IMM-urile se finanțează în special prin credit furnizor, o soluție care nu permite investiții pe termen lung și care creează lanțuri cu vulnerabilitate financiară în caz de criză.

Ce poate fi făcut

În primul rând, trebuie eliminată corupția – prin metode mult mai radicale decât ce s-a întâmplat până acum. Când un organism are un cancer avansat nu poate fi tratat cu aspirina. România ar trebui să înceapă să pregătească o operație dură de eliminare a vulnerabilităților. O direcție simplă ar fi să dăm înapoi jumătate din „taxa pe corupție” angajaților prin reducerea impozitelor pe muncă, în special, doar nu doar pentru cei cu salarii mai mici de 1000 EUR; cealaltă jumătate sa fie investita în infrastructură, spitale și școli.

Câteva măsuri sunt esențiale :

• Eliminarea din sistem a aproximativ 100.000 de bugetari inutili și conectați cu rețelele de partid
• Eliminarea pensiilor speciale și eliminarea cumulului între salariu la stat și pensie (în special în Ministerul de Interne și administrația locală/centrală; cu mici excepții unde există o criza reală de profesioniști, de exemplu în sistemul de sănătate)
• Restructurarea radicală a „centrelor de coordonare” a corupției și ineficienței: CNAS, CNAIR, ANAF, PNDL
• Descentralizare decizionala și financiară
• Independența absolută a justiției.

În al doilea rând, trebuie schimbat codul fiscal în favoarea angajaților și patronilor, “prețul” însă fiind toleranță zero pentru evaziunea fiscală (care va fi acceptată de societate doar dacă marea corupție este pedepsită cel puțin la fel de dur) :

• Reducerea impozitării pe muncă și introducerea unui sistem de credite fiscale (similar cu modelul olandez, de exemplu). Ținta ar fi impozite de maximum 15% pe salariul minim, 15-25% pana la 1000 EUR brut, 35% maxim pe salariile mari și, în plus, reduceri suplimentare pentru firmele mici în primii ani de activitate și pentru angajații care revin din Diaspora (de ex. primii 2 ani)
• Penalități financiare dure pentru orice evaziune fiscală – datorate atât statului, cât și angajaților defavorizați – plătite direct de firma, administrator și acționar (pe lângă consecințele penale)
• Introducerea obligativității plătii CAS și pentru pensionari (cuplat cu o creștere a pensiilor brute, în special a celor foarte mici) pentru a mari baza de impozitare
• În combinație cu măsurile de mai sus, ar trebui rediscutat sistemul de salariu minim. În principiu – piața ar trebui sa regleze acest salariu. Însă, în Romania, sindicatele sunt practic inexistente și în multe zone geografice și branșe economice angajații nu au putere suficientă ca să își negocieze salarii decente sau să oblige firmele să respecte legislația fiscală și a muncii. O posibilă discuție ar fi despre un salariu minim mai ridicat în orașe și în firmele mari (de ex. 700 EUR brut, cu impozite mici) pentru stimularea migrației interne și reducerea migrației către UE.

Op-ed semnat de Andrei Caramitru, fondator al Kessel Run Ventures (fond investiții IT in Olanda), fost partener senior la McKinsey și BCG. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției.

 

Note:

[1] https://www.rand.org/news/press/2016/03/22.html

[2] Estimarea conservatoare este de 16-33 miliarde EUR (daca Romania nu reduce decât parțial corupția); costul este de 37-61 miliarde EUR daca comparația este făcută cu tarile cele mai avansate din UE

[3] https://newsweek.ro/politica/casta-specialilor

[4] Buget total CNAS : 33.7 miliarde RON (cf. openbudget.ro), din care peste 90% sunt cheltuiți pentru bunuri si servicii (cf. http://www.cnas.ro//theme/cnas/js/ckeditor/filemanager/userfiles/BUGET_FNUASS/Buget_2016.pdf). Studii pilot ale Băncii Mondiale au dovedit potențial de economii de minimum 20-30% doar prin centralizarea achizițiilor si obținerea unor preturi corecte. Impact mult mai mare poate fi obținut prin achiziționarea de medicamente generice si prin re-alocarea mai eficienta a budgetului. Nivelul de corupție din CNAS este  dovedit prin cazurile anchetate de DNA in care sunt implicați zeci de angajați si manageri (de ex. https://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-22565973-dna-90-persoane-trimise-judecat-dosarul-decont-rilor-fictive-cnas.htm)

[5] Din 2008 pana in 2016 numărul de angajați ai statului a crescut cu 120’000 (si probabil cu 150’000 pana in 2018), desi nivelul de ineficienta era foarte ridicat si in 2008 si intre timp digitalizarea ar permite reduceri suplimentare. Pozițiile unde numărul de angajați si salariile relative sunt mult peste media Europeana sunt la MAI, administratia centrala si locala; județele cele mai sărace având proporțional cel mai mare număr excedentar de angajați. Sursa: http://cursdeguvernare.ro/statul-angajator-in-romania-capitalista-un-altfel-de-raport-al-economiei-private.html, Eurostat. Ministrul Teodorovici estima recent la cel puțin 20% potențialul de reducere (https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20322323-eugen-teodorovici-20-din-administratia-publica-este-ineficienta-sunt-foarte-multi-stat-care-4-00-sau-mai-devreme-rup-usa-seful-finantelor-vrea-aiba-subordine-directiile-economice-din-restul-ministerel.htm). Conform Consiliului Fiscal, salariile din sectorul de stat fata de privat sunt cele mai mari din Europa de Est (http://cursdeguvernare.ro/fiscal-council-romanian-civil-servants-have-the-highest-wages-in-central-and-eastern-europe-relative-to-average-wages.html). Conform OECD, procentul de angajati la stat din total este mai mare decat majoritatea tarilor comparabile (https://www.oecd.org/gov/government-at-a-glance-2017-highlights-en.pdf )

[6] Total investitii in 2017: 26.7 miliarde RON (https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/executia-bugetului-2017-deficit-final-de-2-88-din-pib-cheltuieli-de-personal-ridicate-cu-22-cele-pentru-investitii-limitate-la-3-2-din-pib-mult-sub-tinta-17699801). Conform unor analize punctuale, costul final investițiilor statului este cel puțin dublu fata de benchmark-urile de cost Europene; in plus alocarea investițiilor este ineficienta si mai degrabă politica decât orientata spre dezvoltare

[7] Evaziunea fiscala totala este estimată la aproximativ 16-17% din PIB, cf. Consiliul Fiscal ( https://www.mediafax.ro/economic/consiliul-fiscal-estimeaza-evaziunea-fiscala-la-16-din-pib-in-2013-in-crestere-de-la-13-8-12935183 ); AT Kearney estimează evaziunea fiscala la 28% din PIB (http://www.bzb.ro/stire/evaziunea-fiscala-a-ajuns-la-28-din-pib-masurile-de-stopare-sunt-ca-si-inexistente-a62241). Guvernul a anulat in 2018 colaborarea cu Banca Mondiala pentru reforma si informatizarea ANAF, motivul (cf. surse din Banca Mondiala) fiind frica de a opri evaziunea firmelor „protejate” (30-50% din volumul total).

[8] Impozite pe munca de 1500 RON, TVA si accize de 500 RON, cel puțin 200 RON pe taxe locale si subvenționarea ineficientei utilitatilor publice. Jumatate din taxe ar putea fi reduse daca ar fi eliminata coruptia directa, cealalta jumatate ar putea fi redusa daca evaziunea fiscala nu ar fi atat de mare.

[9] Eurostat

[10] Eurostat

[11] Studiu Universitatea din Sheffield; https://www.academia.edu/35930618/Explaining_Undeclared_Wage_Payments_by_Employers_in_Central_and_Eastern_Europe_A_Critique_of_the_Neo-liberal_De-regulatory_Theory?auto=download ; alte studii includ: http://www.jaqm.ro/issues/volume-11,issue-1/pdfs/5_AD_.pdf