2024 e anul în care Vestul va trebui să apere democrația – Analiză Forbes

Analiză publicată de Mike O’Sullivan în Forbes, preluată de Rador Radio România:

Începutul lui 2024 a fost marcat de numeroase articole publicate în reviste politice și în presă pe tema importanței acestui an prin prisma politicii și democrației, nu că ar mai conta că unele dintre aceste ziare și-au dat în ultimii ani toată silința pentru a promova vandalizarea democrației și a statului de drept.

Cititorii fideli vor fi știind deja că „recesiunea democrației” este una dintre marile mele preocupări. În această privință, intenționez să mă arunc de îndată, dar cu capul limpede, în dezbaterea despre democrație. De acum într-o săptămână în Franța va vedea lumina tiparului (la editura Calmann-Lévy) „L’Accord du Peuple”, carte pe care am scris-o împreună cu marele Pierre-Charles Pradier.

Chiar dacă eu sper că această carte va rezona pe tot cuprinsul Europei, ținta noastră este Franța și scopul nostru e să aducem democrația mai aproape de poporul francez. Ideea noastră pragmatică e să se constituie adunări cetățenești la nivel de regiuni ori departamente [echivalentul județelor – n.trad.], întrucât acolo ar avea mai multă relevanță și poate că astfel s-ar simți mai puțin amenințați politicienii de la nivel național, care par a beneficia de deplorabil de puțină încredere în opinia cetățenilor francezi.

Apoi, pe 20 ianuarie, voi avea privilegiul de a susține o prelegere TEDx Talk pe tema „restabilirii credibilității democrației”. Prelegerea va avea loc la Stormont (Belfast) [parlamentul Irlandei de Nord – n.trad.], un loc simbolic pentru democrație din numeroase perspective, și totodată un loc în care „luminile democrației” au fost pe moment „stinse”.

Deși e un fapt remarcabil că aproape jumătate din populația planetei va vota la alegeri anul acesta (Bangladesh pe 7 ianuarie, Taiwan săptămâna viitoare, iar apoi, în ordinea importanței, SUA, Regatul Unit [acum se pare că-n septembrie], India, Africa de Sud, Parlamentul European, Mexic, Indonezia și Rusia [dar rezultatul acestuia îl cunoaștem deja]), există două elemente noi despre care nu se vorbește suficient.

Unul e acela că rezultatele electorale din diverse țări sunt acum corelate – de exemplu, alegerile din Taiwan pot influența campania prezidențială din SUA și pot chiar altera desfășurarea alegerilor din Indonezia și India).

În plus, există acum probleme globale comune (inflație, criza climatică), dar și două războaie de natură a polariza opinia publică, alimentând dezbateri politice din alte țări. Celălalt factor comun care poate fi detectat în multe dintre țările pomenite e contradicția dintre sanctitatea democrației și credința în conducători autoritari. India, Africa de Sud și Rusia sunt în a doua tabără. Și totuși, se remarcă aici excepția Indoneziei, unde Joko Widodo a decis să părăsească viața politică (a fost ales prima dată în octombrie 2014) în ciuda unei rate a aprobării extrem de ridicate și a respectului de care se bucură în general (deși fiul lui s-a implicat acum în cursa electorală pentru a-i succeda).

Un alt factor care mai trebuie menționat e interferența de proporții industriale în scrutine de pe tot cuprinsul lumii. Prin comparație, tactici precum introducerea de buletine false în urne, folosită de Richard Daley în favoarea lui John Kennedy la alegerile prezidențiale din 1960, sau chiar obiceiul de la Tammany Hall [asociație politică americană, acum desființată – n.trad.] de a îmbăta alegători și a-i dirija apoi spre cabina de vot, par o nimica toată. Va fi un an extrem de ocupat pentru echipa de la „Fancy Bear”, grupul rus de hacking acuzat că a intervenit în alegerile din Olanda, Germania, Regatul Unit, SUA și Franța, pe lângă alte țări.

Există indicii că democrațiile reacționează la aceste interferențe. De exemplu, a fost descoperit încă un rând de probe privind sprijinul Rusiei pentru Marine Le Pen. În plus, UE a folosit în premieră Legea Serviciilor Digitale pentru a lansa mai multe investigații cu privire la platforma X, acuzată că a diseminat dezinformare și conținut care incită la ură. Și într-adevăr, sub îndrumarea lui Musk X a încercat din răsputeri să nu respecte Legea europeană – în mai s-a retras din Codul Practicilor privind Dezinformarea al UE și a redus resursele alocate monitorizării conținutului.

Suspectez că anul acesta decidenții UE și guvernele membre vor adopta o linie mai dură în privința rețelelor sociale și-i vor presa pe giganții industriei să modereze mai bine conținuturile.

Există însă și nevoia ca guvernele democratice să adopte măsuri mai aspre. În Europa există doi ghimpi în coasta democrației: Ungaria și Serbia. La Consiliul European din februarie la care ar trebui să se aprobe ajutorul pentru Ucraina, liderii UE și-ar putea pierde în sfârșit răbdarea în privința Ungariei, o țară care permite desfășurarea de atacuri împotriva democrației și statului de drept din Europa. Se discută acum despre suspendarea dreptului de vot al Ungariei.

Alt erou negativ din perspectiva democrației e Serbia, stat candidat la aderarea la UE. Ea a avut recent alegeri generale și locale, în cel de-al doilea caz existând indicii vădite că scrutinul a fost măsluit. Fapt care a dus la proteste de amploare la Belgrad contra guvernului lui Alek Vucic. A mai avut loc recent acolo un atac brutal și sinistru contra liderului opoziției, Nikola Sandulovic. Din punctul meu de vedere, dată fiind relația ambivalentă a Serbiei cu Rusia, UE ar trebui să-i suspende candidatura.

Pe scurt, până când liderii democrați din lume nu vor adopta o abordare mai agresivă față de aceia care atacă democrația, ei vor continua să încaseze lovituri de la autocrați. Sunt multe lucruri pe care le-ar putea face dacă ar fi dispuși să folosească războiul cibernetic, economic și pe rețelele sociale pentru a respinge atacurile contra democrației. O inițiativă care a contribuit la colapsul Cortinei de Fier a fost achiziția și distribuția în masă de fotocopiatoare în Europa de Est de către George Soros. Acele aparate au asigurat un mecanism prin care ideile și informațiile puteau circula prin țări precum Polonia, Ungaria și România. A venit vremea ca Vestul să adopte din nou acest mod de gândire. (Traducere: Andrei Suba)