43 de ani de la cutremurul soldat cu peste 1500 de morți și peste 11 mii de răniți / Cât de pregătit este azi Bucureștiul, capitala europeană cea mai vulnerabilă la seism

4 martie 1977 – un cutremur din care nu am învățat nimic. Următorul seism ne va găsi la fel de nepregătiți, scrie Buletin de București.  56 de secunde de trepidații ale solului au provocat, pe 4 martie 1977, o tragedie în urma căruia au murit 1.578 de oameni, cei mai mulți în București, și alți peste 11.300 au fost răniți.

La mai bine de patru decenii, specialiștii și societatea civilă atrag atenția că un nou cutremur, de magnitudinea celui din 1977, ne găsește la fel de nepregătiți și cu mii de clădiri vulnerabile neconsolidate.

Scenariile întocmite de specialiști estimează că un cutremur puternic ar produce doar în Capitală între 3.000 și 6.500 de morți și între 8.000 și 16.000 de răniți.

Profesori universitari, șefi ai unor institute de cercetare, ingineri, arhitecți spun că, în societatea românească, riscul seismic este subestimat și că ne lipsesc în continuare date cruciale despre clădirile în care locuim, muncim, învățăm sau ne tratăm, despre rețelele de gaze, apă și canalizare care ne trec pe sub străzi și ne ajung în case, despre podurile și pasajele pe care ne trec mașinile și mijloacele de transport în comun.

Lipsa de informații și neconștientizarea riscului seismic ne vor păstra în această stare de vulnerabilitate, iar atunci când un nou cutremur va lovi, cu greu ne vom reveni.

• 33 de blocuri s-au prăbușit în Capitală la cutremurul de pe 4 martie 1977, care a avut 7,4 grade pe scara Magnitudine moment, Mw, după standardul internațional actual. Multe dintre ele fuseseră slăbite și de cutremurul din 1940. La nivelul întregii țării, peste 177 de mii de locuințe au fost distruse sau serios afectate. Avariate au fost și mii de grădinițe, școli, universități, sute de spitale și policlinici, dar și fabrici, muzee și teatre, potrivit unei centralizări pe care o regăsim într-un raport din 2016 publicat pe site-ul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Estimările de la acea vreme vorbesc de pagube de peste 2 miliarde de dolari.

1977 a fost momentul în care România a aflat cât de grave pot fi urmările unui cutremur devastator.

„Și în ‘77 nu a fost un cutremur foarte mare, față de ceea ce poate produce zona Vrancea”, spune rectorul Universității Tehnice de Construcții din București, prof. dr. ing. Radu Văcăreanu. Șeful Institutului Național pentru Fizica Pământului, dr. ing. Constantin Ionescu, îl completează: „zona seismică Vrancea generează cutremure odată la 30 de ani sau mai mult, cutremure catastrofale, care afectează o arie foarte mare. Cutremurele care pot să producă pagube sunt cele peste 7-7,2 grade, iar zona Vrancea poate să producă cutremure cu magnitudinea maximă de 7,8”. Alți specialiști spun chiar că Vrancea poate cauza cutremure de 8-8,1 grade pe scara Mw.

Posibilitatea producerii unui cutremur major în următorii 30-40 de ani este o certitudine statistică. Nu o spunem noi. Stă scris negru pe alb într-un raport întocmit în cadrul proiectului „Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel naţional (RO-RISK)” derulat de IGSU în perioada 2016-2018 cu bani europeni. Cât de pregătiți suntem în cazul unui cutremur similar cu cel din 1977 sau cu cel din 1940, care a avut o magnitudine de 7,7 grade?

Cât de vulnerabil este de fapt, Bucureștiul, în fața unul seism ca cel din ’77 este greu de spus, deoarece extrem de multe clădiri nu au fost niciodată expertizate.

Potrivit datelor Primăriei, până acum în Capitală au fost expertizate și consolidate cu fonduri publice și private 96 de clădiri, în condițiil în care lista Primăriei de clădiri șubrede este mare. 349 de imobile sunt încadrate în clasa 1 de risc seismic. Acestea au obligația de a purta bulină roșie de avertizare. Nu toate o și poartă. Eforturile de consolidare ale Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) spre aceste clădiri se îndreaptă. Alte 368 de clădiri din Capitală au fost încadrate la clasa II de risc seismic.

„Deși nu au bulină pe ele și lumea nu vorbește despre ele, multe dintre aceste clădiri încadrate în clasa a II-a de risc seismic sunt calculate ca fiind inutilizabile după cutremurul de proiectare, adică au o probabilitate mare de avarii structurale”, spune inginerul Matei Sumbasacu, cel care a și pus bazele unui ONG, Re:Rise, pentru că vrea să pună umărul la reducerea riscului seismic.

Lista Primăriei mai include și 123 de imobile încadrate în clasele III și IV de risc seismic, dar și 1.557 de clădiri care au fost expertizate la începutul anilor ’90 după alte criterii, de urgență a reabilitării, și care, atunci când normativele după care se făcea evaluarea s-au schimbat, au fost uitate, deși la ele ar fi trebuit să se intervină în 2, 5 sau 10 ani de la expertizare.

„Într-o categorie de urgență (U1, U2, U3) putea să intre orice clădire care putea să reziste la maximum 35% din cutremurul de proiectare de atunci. Conform noului cod de expertizare orice clădire care rezistă la mai puțin de 35% din cutremurul de proiectare de astăzi, care a crescut, intră în clasa 1 de risc seismic. Astfel, după calcul toate categoriile de urgență intră la clasa 1 risc seismic. Avem aproape 1.500 de clădiri care au fost declarate vulnerabile acum 25 de ani și care așteaptă pe niște liste să fie din nou declarate vulnerabile. Trebuie să vorbim de aceste clădiri. Să nu ne mai facem că nu există”, spune Matei Sumbasacu. Reprezentanții Primăriei spun că le au și pe acestea în vedere.

Într-o prezentare din 2017, Emil‑Sever Georgescu, cercetător științific la URBAN INCERC, spune că un program intens de consolidări ar trebui să includă toate clădirile de locuit cu risc ridicat, adică atât pe cele încadrate în clasele de risc seismic, cât și pe cele încadrate în categoriile de urgență. În total ar fi vorba de circa 2.500 de imobile doar în Capitală.

Numărul clădirilor vulnerabile poate fi, însă, cu mult mai mare, spun specialiștii, care atrag atenția că România nu deține date clare despre istoricul clădirilor și nici despre modificările făcute asupra structurii imobilelor de proprietarii, care și-au dorit bucătării open-space sau holuri mai mari.

„Nu avem un inventar al clădirilor: în ce an a fost a fost construită, din ce material a fost construită structura de rezistență, care este tipul structurii de rezistență și regimul de înălțime. Sunt informații minimale pe baza cărora eu pot să decid cam cât de vulnerabilă este o clădire în raport cu altele. Nouă ne lipsesc aceste informații”, a declarat profesorul Văcăreanu.

În plus, atrage atenția acesta, Bucureștiul a rămas cu multe clădiri vulnerabilizate de cutremurul din 1977, asupra cărora nu s-a intervenit atunci pentru consolidare și nici nu au fost expertizate de atunci și până în prezent.

„Nu înseamnă că, o clădire care nu a fost niciodată expertizată, și, deci nu se află pe lista aceea, nu este vulnerabilă. E ca și cum nu mă duc la doctor și trag concluzia că sunt sănătos”, a adăugat acesta.

Matei Sumbasacu vine și atrage și el atenția asupra blocurilor înalte ridicate în perioada 1963-1977, care, spune el, nu au fost proiectate astfel încât să reziste la tipul de seisme pe care Vrancea le produce, adică seisme de medie adâncime. „Cutremurul nu le-a dărâmat, dar le-a afectat. Asta nu înseamnă că sunt pregătite să mai facă față unui cutremur mare. Nimeni nu vorbește despre ele. Ne concentrăm pe cele vechi, care sunt mai vizibil vulnerabile”, spune acesta cu îngrijorare.

Despre vulnerabilitățile blocurilor construite în anii ’60 vorbește și rectorul UTCB.

„În București pe bulevardele mari, pe Mihai Bravu, pe Calea Plevnei, pe Dinicu Golescu, există clădiri unde la parter sunt spații comerciale și începând cu etajul 1 sunt spații rezidențiale. Ca să pot să am spațiile acestea comerciale la parter înseamnă că acolo trebuie să am un sistem open-space, care nu poate să conviețuiască cu pereții de beton armat și atunci sunt niște stâlpi de beton armat. Când mergem spre etaje apar pereții de beton armat. Asta înseamnă, așa foarte plastic, că acolo avem uriași pe picioare de lut”, spune acesta.

Este vorba despre ceea ce inginerii numesc „structuri cu parter flexibil”. 3 dintre clădirile care au căzut la cutremurul din ‘77 erau astfel de blocuri, dar atunci nu au produs victime.

„Clădirile acestea în care parterul este mai slab decât etajele s-au dovedit extrem de vulnerabile la cutremur. Sunt câteva sute de blocuri în București cu acest sistem structural. Din fericire ele pot fi consolidate mult mai ușor decât cele 349 încadrate în clasa de risc seismic I, care se află pe lista Primăriei. Soluția de consolidare va fi predominat pe parter”, a precizat acesta.

Citește integral

CUTREMURE: Episodul 1: Lecția pe care nu am învățat-o

CUTREMURE: Episodul 2: Consolidare cu frâna trasă în capitala europeană cea mai vulnerabilă la cutremur