The New York Times: Insurecția armată a lui Prigojin fisurează întrucâtva autoritatea lui Putin / Parteneri precum China vor putea să reevalueze acum puterea regimului de la Kremlin

Șeful mercenarilor ruși, Evgheni V. Prigojin, care a condus insurecția armată împotriva conducerii militare, a acceptat să plece în Belarus. Atât el, cât și președintele Vladimir Putin se află în niște locuri care au rămas necunoscute, scrie The New York Times, citată de Rador.

Duminică, rușii s-au trezit într-o țară schimbată. Cea mai mare amenințare la adresa guvernării președintelui Vladimir V. Putin a fost înlăturată, dar rămân semne de întrebare legate de autoritatea sa și de războiul țării din Ucraina.

Sub multe aspecte, Evgheni V. Prigojin, șeful Grupului Wagner care a condus timp de aproape 24 de ore o insurecție armată împotriva conducerii militare, a fisurat autoritatea puternicului Putin și aura lui de om infailibil. Criticile sale dure și acțiunile sale îndrăznețe au pus sub semnul întrebării justificările Rusiei legate de războiul său din Ucraina și competența conducerii armatei.

Sîmbătă, din oră în oră, soseau vești potrivit cărora armata privată a lui Prigojin se apropie de Moscova, punându-l în pericol pe Putin și proiectând totodată spectrul unui război civil în această țară posesoare de armament nuclear.

În schimb, un aliat apropiat al lui Putin, Aleksandr G. Lukașenko, șeful statului Belarus, a intervenit și a aranjat ca Prigojin să plece în Belarus și să nu fie pus sub acuzare, scăpându-i totodată și pe luptătorii Wagner de orice repercusiuni.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri S. Peskov, a declarat că acordul a fost convenit „pentru a se evita vărsarea de sânge, pentru a se evita confruntările pe plan intern, precum și niște ciocniri cu urmări imprevizibile”.

Până la căderea nopții, coloanele de mercenari ai Grupului Wagner puteau fi văzute părăsind orașul Rostov-pe-Don, sediul unei baze militare, în uralele localnicilor care scandau numele grupului.
S-ar putea ca, timp de mai multe zile sau săptămâni, impactul unui atac atât de direct la adresa Kremlinului, un atac care rămâne nepedepsit, să nu se resimtă, dar el va avea implicații profunde pentru soarta Ucrainei și pentru poziția Rusiei pe plan mondial, având în vedere că niște parteneri precum China vor putea să reevalueze acum puterea regimului lui Putin.

De Putin nu se mai știe nimic de sâmbătă, când el a adresat națiunii o scurtă declarație în care s-a abținut să rostească numele lui Prigojin, dar i-a condamnat acțiunile, calificându-le drept” trădare”. Ultimul mesaj al lui Prigojin a parvenit sâmbătă seara, când el a postat o declarație pe Telegram, în care a precizat că și-a întors din drum trupele ca să evite o vărsare de sânge.

Viitorul Grupului Wagner și rolul lui Prigojin în toate aceste evenimente rămân neclare. Revolta ar putea elimina o rețea logistică, iar după confruntările directe pe care le-a avut cu conducerea armatei ruse, este puțin probabil ca Prigojin să mai poată comanda într-un mod credibil forțele sale din Ucraina alături de armata rusă.
Peskov nu a dat vreun semnal din care să reiasă că ar putea interveni schimbări la nivelul conducerii militare ruse, așa cum ceruse Prigojin, el afirmând că operațiunile armatei ruse în Ucraina rămân neschimbate.

În estul Ucrainei, localnicii au considerat că rebeliunea ar abate atenția Rusiei, iar asta ar veni în ajutorul forțelor Kievului. În zorii zilei de ieri, Rusia și-a continuat atacurile în Ucraina, lansând peste 20 de rachete asupra Kievului. Atacul s-a soldat cu cel puțin trei morți și a fost cel de-al optulea atac asupra capitalei ucrainene din această lună.

Sursa: The New York Times/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga