81 de ani de la pogromul anti-evreiesc de la Iași. Peste 13.000 de evrei au fost uciși – Jerusalem Post

Articol Jerusalem Post, preluat de Rador:

Pe data de 27 iunie 2022, se împlinesc 81 de ani de când s-a ordonat pogromul din Iași, acesta fiind unul dintre cele mai grave din istoria evreiască. Pogromul a avut loc la Iași, unde România, aliată regimului nazist, a decimat peste 13000 de evrei. Acesta rămâne unul dintre cele mai mari pogromuri din toate timpurile, chiar și în contexul general al Holocaustului.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România a fost guvernată de dictatorul fascist Ion Antonescu, care a ajuns la putere în 1940. Cu un an mai devreme. țara cedase o serie de teritorii câștigate în urma Primului Război Mondial. În aceste teritorii, locuiau mulți evrei, care, cu timpul, s-au obișnuit să fie țapi ispășitori în opinia statului și în presă, dat fiind faptul că populația era nemulțumită de pierderea lor.

Curând, politicile antisemite s-au răspândit în România, ele reușind să alimenteze niște sentimente antisemite de altfel deja existente.
În pofida acestor lucruri, România a continuat, totuși, să adăpostească un număr considerabil de evrei, deși cei mai mulți dintre ei erau concentrați în București.

Totuși, Iașiul, cel de-al doilea mare oraș al României, avea și el o populație evreiască însemnată și se afla destul de aproape de granița sovietică. Acest lucru a devenit o problemă, având în vedere că evreii erau văzuți ca fiind aliniați sovieticilor și comunismului, dar ei se aflau la mâna lui Antonescu.

Situația s-a înrăutățit începând cu data de 22 iunie, când naziștii au lansat Operațiunea Barbarossa și au invadat Uniunea Sovietică.

La acea vreme, se auzeau zvonuri potrivit cărora evreii colaborau fățiș cu sovieticii și acționau pe ascuns împotriva României.

În tot acest timp, poliția orașului a eliberat din închisoare o serie de membri ai Gărzii de Fier. Ei formau o organizație paramilitară naționalist-fascistă, care, în luna ianuarie a aceluiași an, a regizat o lovitură de stat împotriva lui Antonescu. Această presupusă lovitură de stat prevedea și un pogrom în București, soldat ulterior cu 125 de morți.

De fapt, în pofida diferendelor dintre Garda de Fier și regimul lui Antonescu, ambele grupări erau fasciste și profund antisemite.

La scurt timp după aceea, deși planurile erau deja puse în aplicare, pe data de 27 iunie, Antonescu l-a convocat pe șeful garnizoanei și i-a ordonat să-i scoată pe evrei din oraș.

La vremea aceea, orașul avea o populație de aproximativ 51000 de evrei și, potrivit datelor Muzeului Yad Vashem, ei se aflau și în satele și localitățile din jurul orașului.

Pogromul

Practic, pogromul a început în ziua următoare, când evreii din oraș au fost ținta unor masive atacuri din partea soldaților români și germani, din partea poliției locale, dar și din partea celorlalți locuitori.

“Am văzut afișe lipite pe zidurile caselor în sprijinul pogromului. De exemplu: ”Români, fiecare c***t omorât înseamnă un comunist mort. A sosit vremea răzbunării!”, își amintește Israel Schreier, un martor ale cărui declarații au fost ulterior folosite într-un proces pentru crime de război.

În seara zilei de 28 iunie, un avion a lansat o rachetă cu trasor, după care focuri de armă s-au făcut auzite în tot orașul. Pogromul începuse.

Atacurile au fost lansate atât de germani, cât și de români, cu toții comițând omoruri și jafuri în tot orașul. Mii de oameni au fost uciși în casele lor și pe străzi, iar alte câteva mii au fost arestate.

Toate astea au continuat și în ziua următoare, evreii – bărbați, femei și copii – fiind forțați să se încoloneze și să mărșăluiască pe străzi, fiind scuipați și loviți cu pietre, cu paturi de armă, cu drugi de metal sau cu alte arme improvizate, după cum afirmă Radu Ioanid, un istoric specializat în Holocaust, actualmente ambasador român în Israel. Orice persoană care nu putea merge mai departe era împușcată.

Mulți alți evrei, care fuseseră arestați cu o zi înainte, au fost și ei împușcați.

Aproximativ 4300 de evrei, care au supraviețuit masacrului inițial, au fost urcați în vagoane de tren, pe care mulți istorici le numesc ‘trenuri ale morții’, unde au fost lăsați zile întregi în timp ce trenul se plimba înainte și înapoi între diverse localități, iar mulți dintre ei au murit sufocându-se din cauza deshidratării sau de foame.

“Cadavrele arătau ciudat, cu morții, rămași nemișcați în poziția în care căzuseră, ca și când ar fi fost comprimați într-o masă. Mirosul din vagon era groaznic – un amestec de sânge, cadavre și fecale. Ne-a trebuit multă vreme să ne dezlipim din toată această masă de cadavre”, povestește Schreier în mărturia sa.

Numărul persoanelor decedate din aceste trenuri ale morții ar fi fost mult mai mare dacă nu ar fi venit în ajutor primarul din Târgu Frumos, un sat din apropiere, care a putut să le dea apă evreilor din vagoane și a reușit să scoată majoritatea cadavrelor, chiar dacă nu pe toate, după cum povestește Ioanid.

Evreii rămași în Iași au fost siliți să rămână izolați în anumite zone din oraș – ca într-un fel de ghetto în aer liber, cu restricții de circulație, unde ei au trăit mereu cu teama de a fi deportați în lagăre de muncă și au fost bătuți și brutalizați atât de soldații germani, cât și de cei români.

Numărul exact al morților este necunoscut. România însăși estimează că acesta ar fi de cel puțin 13.266. Totuși, alții cred că ar fi vorba de cel puțin 15000 de evrei uciși.

“Ca evrei din România am trecut printr-un adevărat iad, iar ei nu recunosc asta. Am fost persecutați, eram marcați cu stele galbene, am trecut prin foamete și prin tot felul de alte rele”, a subliniat Frances Flescher, o supraviețuitoare a pogromului. “Nu știu ce s-a întâmplat în fiecare loc în parte, dar știu prin ce am trecut la Iași”.

Ce a urmat

Pogromul este recunoscut prin brutalitatea sa și prin marele număr de morți, recunoscut fiind și faptul că a fost vorba despre o acțiune colectivă și despre un masacru fățiș, el deosebindu-se de modalitățile obișnuite prin care naziștii îi exterminau pe evrei.

”Este destul de clar cine sunt vinovații crimelor colective din Iași. Omorurile poartă amprenta inconfundabilă a pogromului, deosebită de eficiența sistematică și rece a așa-zisei Soluții Finale”, afirmă o serie de surse care îl citează pe Ioanid.

În 1946, guvernul român de după război a inițiat procese pentru crime de război, în urma cărora 57 de persoane au fost judecate pentru pogrom, fiind audiați în jur de 165 de martori, inclusiv mulți supraviețuitori. Cei mai mulți au fost condamnați pe viață la muncă silnică, iar Antonescu a fost executat.

În cele din urmă, în anul 2017, evreii supraviețuitori au primit pensii compensatorii din partea guvernului german în urma unor negocieri purtate între Germania și Conferința Evreiască pentru Daune Materiale (Claims Conference).

Acest pogrom este totodată marcat până astăzi și printr-un monument în Iași.

Articol de Aaron Reich și Tamara Zieve / Traducerea Rador: Alexandru Danga / Foto: CNSAS