Ștefan Pălărie: ”Cea mai mare provocare este să-i faci pe cei din minister și din sistem să vadă că între ei și realitatea din școli există o prăpastie”

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în calitate de parlamentar dedicat reformării sistemului de educație din România?

Cea mai mare provocare este să-i faci pe cei din minister și din sistem să vadă că între ei și realitatea din școli există o prăpastie. Ei nu mai văd abandonul școlar, nu mai văd că se predau materii din urmă cu 20 de ani, nu observă că mulți profesori sunt blazați, nu realizează că școala a devenit un loc periculos pentru mulți elevi. Eu și colegii din USR ne-am bătut pentru legile educației, pentru a introduce soluții – avem sute de pagini de propuneri. Dar ne-am lovit de un zid de indiferență la cei din minister și de la putere. L-au luat pe ,,NU-ul’’ în brațe și au făcut ca ei – adică prost. Nu era o lege pe care să o facă doar niște funcționari sau niște oameni de la putere. Mai mult am făcut noi consultări decât au mimat cei de la putere. Și s-a văzut cum a explodat nemulțumirea, când am avut zeci de mii de profesori în stradă și cea mai mare grevă de vreo 10-15 ani – unde? Exact în școli și exact din cauza acestei indiferențe.

,,Școala de Valori’’ a fost un proiect de succes în formarea elevilor, studenților și profesorilor. Ce impact au avut programele ONG-ului asupra sistemului de educație românesc?

Astfel de proiecte pun presiune pe sistemul oficial de educație să devină în pas cu vremurile. Noi am ajuns în jumătate din localitățile din România, la peste 160 de mii de elevi și mii de profesori. O spun foarte clar: nu ne-am propus prin ,,Școala de Valori’’ să înlocuim școala, care e absolut necesară, … ci să arătăm și alte metode, alte abordări, să arătăm că educația este ceva mai complexă. E nevoie să-și dea mâna educația formală și cea non-formală. Efectul este că deschizi ochi, deschizi perspective și schimbarea poate veni și de jos în sus în acel moment. Să forțezi sistemul să gândească ca în secolul 21.

Ce modificări legislative considerați prioritare în educație pentru următorii ani și care sunt piedicile întâlnite în implementarea acestora?

Dacă ar fi să aleg un singur lucru aș pune prioritate maximă pe masă caldă în școli pentru toți copii, obiectiv strategic pentru a opri abandonul școlar. Chiar înainte de depolitizarea școlilor. Mai trebuie spus ceva, legile educației sunt acum parțial inaplicabile și trebuie corectate din mers. Legile au fost deja amendate de ministerul educației prin ordonanțe de vreo 5 ori și sunt încă multe lucruri proaste acolo. Avem legislație secundară care trebuie adoptată – lucruri care completează noile legi. Și să mai explic ceva – pentru că ei, politicienii și ministerul, nu vor să facă de fapt reformă, au amânat aplicarea legii, au amânat legislația secundară, au amânat concursurile pentru conducerea școlilor ca să-și protejeze oamenii puși politic pe funcții. Toate astea trebuie aduse la zi urgent.

Din postura de senator, cum vă asigurați că vocea profesorilor și elevilor este auzită în Parlament și în formularea legilor educaționale?

Sunt un om al consultărilor pe bune, spre deosebire de actualul ministru al educației. Vă dau exemplul cu ce am făcut deja, pentru că asta voi face și în al doilea mandat. Am organizat permanent dezbateri și consultări cu tineri și profesori, precum și cu părinți, organizații  de business și ONG-uri. Am făcut-o nu doar la centru, ci și în țară, am fost în județe în caravane și am chemat lumea la dezbateri. Și n-a fost doar efortul legat de legile educației, ci și pentru alte proiecte sau teme – precum depolitizarea școlilor sau învățământul dual. Vreau să dublez acest efort în al doilea mandat, mai ales că legile educației sunt incomplete și au nevoie de multe îmbunătățiri. Promisiunea mea este să dublez de la 1.000 la 2.000 numărul de tineri pe care îi voi aduce fizic să vadă cum funcționează Parlamentul.

Cum vedeți referendumul propus de Nicuşor Dan, primarul Capitalei, și în ce fel considerați că ar putea ajuta acest referendum la o mai bună gestionare a administrației?

S-a ajuns la o gâtuire a dezvoltării Bucureștiului. Banii orașului sunt împărțiți ca feliile de pizza la sectoare, aşa cum a arătat şi dnul primar, dar nu după eficiență, ci după cine e mai tare politic la un moment dat. Asta e complet distructiv. Din cauza asta Bucureștiul ca ansamblu suferă pentru că nu se pot face proiecte mari, investiții semnificative. Este nevoie ca banii să fie alocați cu prioritate către Primăria Generală.

În ceea ce privește construcțiile și infrastructura, faptul că fiecare sector emite autorizații diferit, pe baza unor criterii distincte, și că orașul se dezvoltă fără un plan comun este, de asemenea, neproductiv. Avem nevoie de o viziune unitară pentru București.

CMF: 11240015