Paul Shapiro, director în cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA: Sunt îngrijorat / Liderul AUR împărtășește și promovează prejudecăți și ură care divizează / Primarul Bucureștiului a împiedicat cu succes, timp de mai mulți ani, lucrările de creare a unui nou Muzeu de Istorie a Evreilor din România și a Holocaustului

Paul Shapiro, director în cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii, a declarat, în cadrul unei conferințe despre „Cercetarea și rememorarea Holocaustului în România”, că, deși „în cei douăzeci de ani de la publicarea raportului final al Comisiei Wiesel, România a făcut progrese extraordinare în ceea ce privește cunoașterea, confruntarea și asumarea responsabilității pentru acest episod tragic din istoria țării”, astăzi este îngrijorat.

Shapiro a vorbit, în deschiderea evenimentului susținut miercuri la Washington, despre xenofobia și antisemitismul promovate de Călin Georgescu, a cărui candidatură la președinția României a fost interzisă de CCR, dar și de „liderul AUR, care împărtășește și promovează aceleași prejudecăți de ură care divizează”:

„Un politician novice care susține toate aceste rele a candidat pentru a deveni președinte al țării, fiind oprit doar de forțele de ordine și de Curtea Constituțională a României. Un alt pretendent serios la puterea prezidențială, liderul partidului AUR, împărtășește și promovează aceleași prejudecăți și ură care divizează”.

Paul Shapiro, care a fost și membru al Comisiei Internaționale privind Holocaustul din România, prezidată de Elie Wiesel, l-a criticat și pe primarul Capitalei, Nicușor Dan:

„Primarul general al Bucureștiului, care dorește, de asemenea, să conducă țara, a împiedicat cu succes, timp de mai mulți ani lungi, lucrările de creare a unui nou Muzeu de Istorie a Evreilor din România și a Holocaustului. Existența unui astfel de muzeu, la fel ca muzeul în care suntem reuniți astăzi, ar servi drept un avertisment puternic împotriva antisemitismului și prejudecăților rasiale resurgente. Dar primarul nu arată niciun interes în combaterea acestor rele”.

Discursul integral al lui Paul Shapiro, susținut în cadrul panelului „Amintirea și cercetarea Holocaustului în România 12 martie 2025”

„În urmă cu 20 de ani, am fost membru al Comisiei Internaționale privind Holocaustul din România, prezidată de Elie Wiesel. Această comisie a luat ființă într-un moment în care negarea Holocaustului și denaturarea istoriei Holocaustului erau norma în România. Nu numai că Partidul România Mare răspândea public antisemitismul și nega rolul României în persecutarea și uciderea evreilor români, moldoveni și ucraineni în timpul Holocaustului. Înalți oficiali guvernamentali au minimalizat Holocaustul și au negat participarea României la acesta.

În cei douăzeci de ani de la publicarea raportului final al Comisiei Wiesel, România a făcut progrese extraordinare în ceea ce privește cunoașterea, confruntarea și asumarea responsabilității pentru acest episod tragic din istoria țării. Republica Moldova a făcut, de asemenea, pasul important de a adopta concluziile raportului final al Comisiei. Cercetătorii români și moldoveni și cercetătorii din alte țări, precum cei pe care îi vom audia astăzi, au produs noi cunoștințe și noi perspective extraordinare.

Toți președinții României de atunci și aproape toate guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria au înțeles importanța recunoașterii crimelor în masă comise de Ion Antonescu și de regimul dictatorial pe care l-a condus. Într-o încununare pozitivă, Parlamentul României a făcut recent obligatorie predarea istoriei evreilor români și a Holocaustului în toate școlile din România. România și toți cei care iubesc România se pot mândri cu aceste realizări.

Dar astăzi sunt îngrijorat. Am învățat atât de multe în ultimele două decenii despre consecințele nefaste pentru societatea românească ale xenofobiei, intoleranței rasiale și religioase, inclusiv antisemitismul și prejudecățile împotriva romilor, care au dus la Holocaust.

Cu toate acestea, un politician novice care susține toate aceste rele a candidat pentru a deveni președinte al țării, fiind oprit doar de forțele de ordine și de Curtea Constituțională a României. Un alt pretendent serios la puterea prezidențială, liderul partidului AUR, împărtășește și promovează aceleași prejudecăți și ură care divizează. Primarul general al Bucureștiului, care dorește, de asemenea, să conducă țara, a împiedicat cu succes, timp de mai mulți ani lungi, lucrările de creare a unui nou Muzeu de Istorie a Evreilor din România și a Holocaustului. Existența unui astfel de muzeu, la fel ca muzeul în care suntem reuniți astăzi, ar servi drept un avertisment puternic împotriva antisemitismului și prejudecăților rasiale resurgente. Dar primarul nu arată niciun interes în combaterea acestor rele.

M-am întrebat de multe ori de ce Guvernul României nu a luat măsuri pentru a depăși rezistența primarului. Noul muzeu, la urma urmei, este un proiect al guvernului, mandatat prin lege de Parlament. Astăzi văd semne că voința politică a conducerii țării de a crea noul muzeu ca un memorial viu educațional al comunității evreiești a țării, care a avut cândva 800.000 de membri, și a numeroaselor sale contribuții la dezvoltarea României, ar putea fi în declin. Nu este vorba doar de faptul că nu s-au luat măsuri eficiente pentru a depăși rezistența primarului Bucureștiului.

Guvernul este acționarul majoritar al companiei Transelectrica – care deține o parcare sub clădirea desemnată prin lege de Parlament în care urmează să fie instalat noul muzeu. În ciuda faptului că deține o participație majoritară, guvernul nu a luat măsurile necesare pentru ca Transelectrica să elibereze parcarea, astfel încât să poată începe lucrările de construcție pentru noul muzeu.

Cu toată umilința și respectul, mă simt obligat să fac aceste observații astăzi. Nu este ușor să fac acest lucru. Timp de douăzeci de ani, România și-a demonstrat capacitatea de a învăța din Holocaust și de a respinge xenofobia, antisemitismul și prejudecățile împotriva romilor. Este esențial ca Guvernul României să demonstreze fără echivoc voința politică de a respinge, acum și pentru totdeauna, recrudescența extremismului, a divizării și a urii care amenință viitorul țării”.