Împăratul vorbelor goale

Rareori avem ocazia să vedem găunoșenia unui politician în toată splendoarea ei. Președintele Klaus Iohannis ne-a oferit acest prilej, marți, cu ocazia evenimentului pompos intitulat ”Conferința internațională Femeile parlamentar din România și promovarea egalității de gen ca angajament național”. Ascultați-l din nou pe acest monarh al nimicului, pe regele indolenței, pe împăratul vorbelor goale perorând, de la tribuna Parlamentului, despre promovarea femeilor în politică:

”Am acordat cu toată încrederea Înaltul Patronaj acestei Conferințe pentru că sunt un puternic susținător al egalității de gen și cred că avem obligația să accelerăm măsurile pentru o promovare tot mai bună a femeilor în poziții-cheie în toate domeniile, dar mai ales în politică. Încă de la începutul primului mandat de Președinte, am afirmat clar și răspicat, cu fiecare ocazie, că România trebuie să își asume politici publice care să asigure egalitatea între femei și bărbați”.

Până de curând, în Guvernul Ciucă era o singură femeie: Gabriela Firea, de la PSD. PNL, partidul președintelui, nu a promovat nici o femeie în guvernul Ciucă. Abia după demisia lui Câmpeanu, echipa liberală de miniștri a fost completată cu Ligia Deca. Doar că ea nu este membru PNL. Ce l-a împiedicat până azi pe puternicul susținător al egalității de gen să spună, stop, nu voi accepta un guvern în care liberalii n-au numit nici măcar o singură femeie! Era în puterea lui să o facă, dar n-a mișcat un deget, deși a pus pâna cum vreo trei premieri liberali. Să mai facem un pas.

Deschideți site-ul PNL. La vârful conducerii, surpriză: nici o femeie. Un fost general președinte, alți patru bărbați prim-vicepreședinți. Abia în eșalonul inferior al partidului găsim, printe cei 29 (douăzecișinouă) de vicepreședinți rătăcite 3 femei (trei). Klaus Iohannis a girat personal toate alegerile interne din PNL, atent să instaleze marionetele preferate pe post de lideri. Cum de nu i-a păsat și de femei? Ce l-a oprit să ”afirme clar și răspicat” la congresele PNL că reprezentarea femeilor la vârful partidului este deficitară și să-i încurajeze pe liberali să iasă din acest patriarhat politic?

Desigur că sunt întrebări retorice. Președintele putea să facă multe, doar că n-a făcut. În afară de propriul confort nu i-a păsat niciodată de nimic, nici de partid, nici de egalitate de gen, nici de țară. Așa arată cele două mandate la Cotroceni până acum: nimicul desăvârșit, vidul absolut, un gol sublim umplut cu poze artistice, lozinici și discursuri sforăitoare recitate de un actor netalentat. Ca președinte, se poate lăuda, totuși, că a semnat decretul de numire a primei femei în funcția de prim-ministru al României: Viorica Dăncilă. Sau mai bine nu?

Vă veți întreba, poate, ce sens a avut în acest caz butaforia din Parlament? De ce și-a pus chelul singur mâna pe cap? Președintele Iohannis a parazitat pur și simplu vizita președintei Republicii Moldova la București, Maia Sandu pentru a pune în scenă un eveniment menit să-l preamărească pe el, să se profileze încă o dată ca un mare lider cu adevărat european. Corul de copii, atmosfera monarhică, pompa evenimentului, erau întru fala Împăratului.

Infinit mai europeană și mai plină de substanță a fost Maia Sandu, un președinte femeie, aleasă într-o țară în care până de curând sondajele arătau că alegătorii nu cred în politicieni-femeie. Guvernul ei este condus de o femeie, în Parlamentul de la Chișinău ar număra 40% femei iar 22% din primarii aleși ai republicii Moldova sunt femei. Aplaudată în picioare în Parlament, Maia Sandu l-a eclipsat pe Klaus Iohannis. Am văzut cu toții un bărbat mare dar un președinte mic umbrit de o femeie mică dar un mare președinte.

După opt ani de mandat, Klaus Iohannis lasă în urmă munți de rumeguș, lacuri de steril, râuri de vorbe goale. Și-a câștigat ambele mandate cu discurs anti-corupție și pro-justiție. Spre final de mandat, a ajuns până și Victor Ponta să constate, uimit, că ce n-a reușit să facă el și Dragnea cu Justiția, a desăvârșit Iohannis: paralizarea întregului sistem. Cum și de ce s-a ajuns aici putem analiza la nesfârșit, dar acesta este rezultatul. România are azi o justiție nefuncțională, care amenință să se blocheze complet ca urmare a lipsei de acțiune a guvernelor din ultimii ani.

Din lupta anticorupție n-a mai rămas mare lucru. Prietenul cel mai bun al președintelui a câștigat o licitație cu unic ofertant organizată de ministerul de Interne pentru achiziția a 600 de BMW-uri, mașină preferată a lui Klaus Iohannis încă de când era primar la Sibiu și era imaginea în plan local al dealerului de automobile.

Țara a devenit deja raiul infractorilor mari și mici, al corupților și al crimei organizate. Zeci și sute de dosare riscă să fie închise din cauză că Guvernul și Parlamentul n-au coretat la timp legislația penală după o decizie CCR pronunțată în urmă cu patru ani care desființa practic prescripția specială.

Alt exemplu de butaforie prezidențială, de frazeologie fără acoperire în fapte: România educată. Aproape că n-are rost să mai discutăm despre conținutul marelui proiect prezidențial din moment ce noi dezbatem azi dacă 2% plagiat se pune sau nu, în cazul ministrului de Interne. Klaus Iohannis proclama ”toleranță zero ”față de plagiat” după demisia lui Sorin Câmpeanu de la ministerul Educației, tot în urma unor acuzații de plagiat. Cum se manifestă ”toleranța zero” din moment ce analiza altor cazuri importante de plagiat este blocată instituțional? Vezi cazul premierului Nicolae Ciucă și al președintei Înaltei Curți, Corina Corbu, ambele personaje fiind susținute de președintele Klaus Iohannis.

Exemplele pot continua la nesfârșit. Contraselecția în guvernele sale a atins apogeul. Poate ar fi bine să ne amintim din nou promisiunea cu care președintele Klaus Iohannis își mobiliza alegătorii în campania electorală din 2020 pentru parlamentare: „Pe 6 decembrie, îndepărtarea PSD de la butoanele puterii poate să fie, în sfârşit, definitivă. Este timpul ca, uniţi, cetăţenii acestei naţiuni şi forţele politice reformatoare, împreună cu mine, să intrăm într-o nouă etapă de dezvoltare a ţării noastre. Este timpul să construim România normală”.

Alte vorbe goale, altă impostură mascată în cuvinte mari în care n-a crezut nici un moment. De la ”îndepărtarea definitivă” s-a ajuns în final la ”rotativă guvernamentală”. Azi PSD conduce România în forță, chiar dacă nu are premier, dar dictează politica guvernului în aproape orice domeniu important. Și poate că nici măcar asta n-ar fi cea mai mare tragedie, însă prin lipsa totală de viziune, prin distrugerea lidershipului PNL, Klaus Iohannis a aliniat toate astrele ca PSD să câștige aproape totul în 2024, inclusiv președinția. Nu doar că n-a reușit să îndepărteze definitiv PSD de butoanele puterii, dar i-a pregătit terenul lui Marcel Ciolacu să ia toată puterea peste numai doi ani.

Sub Klaus Iohannis România arată ca un ecran înghețat, o țară încremenită, peste care s-a așternut o liniște asurzitoare. Presa sub acest președinte îngrozit de presă a fost cumpărată și redusă la tăcere. Despre metastaza presei a scris pe larg Cristian Pantazi.

Nimicul iliescian s-a întors după 30 de ani sub înfățișarea unui Împărat al vorbelor goale pentru care singurul motiv să se dea jos din pat este o partidă de golf în regatul de la Pianu.