Aderarea României la Schengen: Un festival de minciuni și propagandă

Austria a respins, joi, prin veto aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen, invocând problema celor aproape 100 de mii de migranți ilegali aflați pe teritoriul său. Premierul austriac și ministrul de interne au susținut că acești migranți ar fi pătruns în țara lor pe ruta balcanică, așadar inclusiv prin Bulgaria și România. Guvernul de la București a încercat să demonstreze, invocând date oficiale furnizate de instituții ale Uniunii Europene că numărul migranților proveniți din România este nesemnificativ, de sub 2% și că migranții sunt un fals argument, o minciună, cel puțin în cazul României.

O minciună sfruntată, o exagerare sinistră? Foarte posibil. Dar suta de mii de migranți din Austria reprezintă un adevăr incontestabil. Ei sunt acolo și au ajuns cumva în număr atât de mare într-o țară mică cum este Austria, încât au devenit o mare problemă politică, mai ales în prag de alegeri. Un motiv suplimentar pentru Viena să ceară insistent la Bruxelles un set de măsuri pentru reformarea sistemului de supraveghere a spațiului Schengen și, mai ales, o corectă repartizare a migranților în alte state membre.

Premierul austriac a fost acuzat că-și urmărește în mod cinic, lipsit de fair play și fără argumente interesele, că dorește să-și rezolve la Bruxelles o problemă reală cu metode injuste, sacrificând la o adică solidaritatea europeană. O acuzație numai pe jumătate adevărată, deoarece solidaritatea europeană cu Austria, de această dată, nu se mai aplică subit când vine vorba de migranți. Sistemul de repartizare pe cote nu funcționează nici azi, din cauza altui veto, alt exemplu de lipsă de solidaritate.

Abia acum două zile, la spartul târgului, sub presiunea infernală a Vienei, Bruxellesul s-a grăbit să adopte planul cerut de Austria pentru combaterea migrației ilegale pe ruta Balcanilor de Vest. Ungaria, cu o politică virulentă anti-migranți, îi varsă la vecinii Austrieci fără mari scrupule, cum îi prinde. N-aș băga mână în foc nici pentru România, dacă ne uităm la corupția masivă din vămile din vestul țării, la dosarele de trafic cu migranți duși în Austria cu complicitatea unor șefi de vamă parașutați politic în funcții, dosare instrumentate de DIICOT și trimise în judecată.

Oricat e de demonizat în România premierul austriac Karl Nehammer, faptul în sine că apără interesele țării sale până la capăt este, până la un punct, de înțeles, perfect justificat. Ce ar fi făcut oare România dacă se trezea cu o sută de mii de migranți din Africa sau Orientul Mijlociu pe teritoriul ei, aflați nu în tranzit de câteva zile spre Vest, cum este cazul celor câteva zeci de mii de refugiați din Ucraina, ci hotărâți să rămână?

Metodele utilizate de Viena sunt, fără îndoială, blamabile, scandaloase, dar nu mai puțin revoltătoare decât cinismul cu care Germania sau Franța, de pildă, sparg solidaritatea europeană în cazul sancționării Ungariei sau în ce privește modul în care s-au raportat ele față de Rusia până la începerea invaziei în Ucraina. Națiunile mari, cu nostalgii imperiale, nu par să pună prea mare preț pe unitate și solidaritate. Au dovedit deja de atâtea ori că se comportă extrem de egoist în momente mari, că își urmăresc interesul sacrificând, la o adică fără mari emoții, interesele națiunilor mici.

Azi, a venit rândul Austriei să joace dur. Un respectabil descendent al unei familii habsburgice a comentat veto-ul cât se poate de elocvent: ”Acest veto este o glumă proastă. Egoist fără speranță. Austria nu-și respectă datoria istorică de a avea grijă de aceste țări”.

Egoismul Austriei ascunde acest trist adevăr: unitatea UE este un slogan frumos, o lozincă minunată, dar unele state europene își urmăresc cu ferocitate doar propriul interes. A făcut Viena jocurile Rusiei utilizând de dreptul său de veto pentru a slabi coeziunea UE în contul unor posibile avantaje economice negociate la Moscova de premierul Nehammer? Asta au sugerat liderul PPE și alți politicieni români, dar nu există dovezi că Viena a fost pilotată de Rusia pe dosarul extinderii Schengen.

Nu uitați, totuși, că până mai ieri, Olanda și Suedia se opuneau și ele admiterii României și Bulgariei în spațiul Schengen, folosind pentru uz intern falsul argument că aceste țări, odată lăsate în spațiul de liberă circulație, vor livra cohorte de migranți. Cohortele de migranți români sau bulgari sunt deja acolo. Au fost și olandezii sau suedezii manevrați de ruși? Puțin probabil. Opoziția nordicilor la extinderea Schengen s-a bazat, la vremea ei, pe altă minciună propagandistică lansată tot din calcule pur electorale. Să nu subestimăm așadar tentația poplismului dus la extrem când vine vorba de teme atât de sensibile în Europa, cum este și migrația ilegală.

România însăși, ajutată din plin de Bruxelles, a participat în aceste săptămâni la festivalul minciunii și propagandei, dusă pe culmi de neimaginat. Cine ar fi crezut, totuși, că experții Comisiei Europene vor face nu unul, ci două rapoarte tehnice în care vor scrie negru pe alb că România îndeplinește toate condițiile tehnice de aderare la Schengen și că vămile românești arată ”state of the art”. Din vămile românești au dispărut peste noapte corupția, incompenteța și haosul. Ele n-au mai fost consemnate în hârtiile Bruxelles-ului, ci trecute cu vederea în urma unor aranjamente politice.

Aceste documente oficiale ale Comisiei Europene, rapoartele referitoare la îndeplinirea condițiilor tehnice, au fost argumentele forte utilizate de România la Bruxelles. ”Noi ne-am făcut treaba, alții au ceva cu noi”, țipă într-un glas puterea acompaniată de aproape toată presa din România. Cu toții știu că nu este chiar așa și admit în privat că România, o țară profund coruptă și cu justiție nefuncțională, nu prea are ce căuta în Schengen. În treacăt fie spus, greu de urmărit istericalele televiziunilor de știri pe tema Schengen, transformate în goarnele guvernului, în propagandiștii ”interesului național”.

Respectarea cerințelor tehnice reprezintă o jumătate de adevăr, ca să nu spunem o minciună bine cosmetizată. G4media.ro a arătat deja ce nu a apărut în rapopartele elogioase ale Comisiei Eurpene pe dosarul Schengen, cazuri grosolane de stat cu instituții nefuncționale ascunse pur si simplu sub preș.

Odată început festivalul minciunii și propagandei, oricine a îndrăznit să spună sau să sugereze altceva, să ridice o serie de probleme perfect legitime, a fost acuzat de trădare de țară. Așa s-a întâmplat și în cazul G4Media.ro, pusă la zid din cauză că nu s-a prins în hora propagandistică și că a subminat astfel obiectivul național, aderarea la Schengen.

Poate că era bine ca România să intre, totuși, în Schengen, chiar și așa, fraierindu-i pe toți că suntem OK. Nu ar fi nici prima dată când Bruxelles-ul se minte singur și închide ochii. Am aderat în UE în 2007 chiar dacă nu meritam nici atunci, dar s-a dovedit că este mai bine să intrăm în cluburi selecte atunci când se aliniază planetele decât să rămânem în afara lor. Numai că de data asta parcă toată lumea a mințit prea mult, iar pe minciună nu se poate clădi nimic sănătos. Minciunile Bruxelles-ului și ale României au fost pur și simplu respinse de Austria cu alte minciuni gogonate.

Uniunea Europeană, încrederea în instituțiile ei și în solidaritatea dintre statele membre se construiesc, totuși, cu ceva mai multă onestitate politică.