Este Israelul pe cale să devină o republică bananieră, teocratică, homofobă și misogină?

Prim-ministrul desemnat, Benjamin Netanyahu, a anunțat că-și va prezenta joi noul cabinet în fața Knesset-ului (parlamentul unicameral al Israelului) și că votul de învestitură nu-i va pune probleme deoarece coaliția pe care o conduce dispune de o majoritate confortabilă de 64 – 56 de mandate, în urma alegerilor parlamentare din 1 noiembrie, al cincilea scrutin legislativ în mai puțin de patru ani.

Dar faptul că, în pofida acestei majorități, lui Netanyahu i-au trebuit aproape două luni de negocieri ca să ajungă la acest rezultat spune foarte multe despre această coaliție, considerată de analiști cea mai de dreapta din istoria de 74 de ani a statului modern Israel.

Iată care sunt componentele acestei coaliții:

• Likud (dreapta naționalistă, 32 de deputați) – lider Benjamin Netanyahu
• SHAS (ultra-ortodox sefard/oriental,11 deputați) – lider Arie Deri
• Partidul Sionist Religios (extrema dreaptă, 7 deputați) – lider Bezalel Smotrich
• Unitatea Torei (ultra-ortodox așkenaz, 7 deputați) – lider Ițhak Goldknopf
• Puterea Evreilor (extrema dreaptă, 6 deputați) – lider Itamar Ben Gvir
• Noam (extrema dreaptă, 1 deputat) – lider Avi Maoz

Aritmetica parlamentară arată că Likud are tot atâtea mandate – 32 – cât au celelalte cinci partide ultra-ortodoxe și de extrema dreaptă împreună. Iar acest raport s-a manifestat din plin la negocierile dintre Netanyahu și cei cinci lideri.

Mai mult, înaintea preluării puterii executive, coaliția a preluat-o pe cea legislativă și a început să adopte legi în vederea împărțirii posturilor în guvern, fapt fără precedent. Mai precis legi speciale pentru Deri, Smotrich și Ben Gvir.

Arie Deri a fost condamnat pentru fraudă fiscală, prima dată în 2000, când a executat 20 de luni închisoare, iar a doua oară în ianuarie 2022 când a scăpat de închisoare doar demisionând din funcția de deputat. Acum, coaliția a modificat legea cvasi-fundamentală (Israelul nu are o constituție scrisă ca cea a Statelor Unite, Franței sau României, de pildă) pentru a-i permite lui Deri să ocupe un post de ministru. După tocmeli cu Netanyahu, Deri a obținut posturile cumulate de ministru de interne și al sănătății, urmând să facă schimb cu Smotrich, care primește acum portofoliul finanțelor. Ați reținut: Deri, infractor fiscal recidivist – va fi după rotația ministerială ministrul al finanțelor sau lupul paznic la stână.

Originar din Maroc, Deri a fost tras pe linie moartă în politică de rabinul Ovadia Yosef, fondatorul și liderul spiritual al SHAS și inventatorul lui Deri ca politician, revenind în fruntea partidului numai după moartea lui Yosef, la ale cărui funeralii în 2013 au participat 800.000 de persoane, cea mai mare adunare din istoria Israelului.

Bezalel Smotrich va primi, pe lângă ministerul finanțelor și un post de ministru independent la apărare cu responsabilități exclusive în Zona C a Cisiordaniei, unde locuiesc 500.000 de coloniști evrei și 300.000 de palestinieni. Presa israeliană a relatat că șeful de stat major al armatei israeliene, Avid Kohavi, care-și încheie mandatul, și-ar manifestat dezaprobarea cu privire la numirea unui deputat în lanțul de comandă al armatei, o măsură fără precedent în Israel.

Ben Gvir a obținut importantul post de ministru al securității naționale și Knesset-ul încă dezbate un proiect de lege care să subordoneze poliția ministrului, altă măsură fără precedent. Ben Gvir este probabil cel mai extremist politician din Knesset, condamnat în repetate rânduri pentru incitare la ură, în special împotriva palestinienilor, inclusiv a celor care dețin cetățenia israeliană. El este un adept al rabinului Meir Kahane, fondatorul unui partid rasist care voia expulzarea tuturor arabilor din Israel și teritoriile ocupate. Până recent el ținea pe perete acasă o poză a lui Baruch Goldstein, extremistul evreu care a ucis 29 de palestinieni în 1994 la Hebron în Cisiordania. Acum, Ben Gvir (fiul unor evrei kurzi) și-a moderat poziția: vrea să expulzeze doar pe cetățenii arabi israelieni “neloiali” – ceea ce potrivit juriștilor ar fi ilegal. În orice caz, acest politician extremist va avea control politic asupra poliției. Atât el, cât și Smotrich au militat pentru anexarea Cisiordaniei, locuită în majoritate de arabi palestinieni.

Așadar, trei legi pentru trei oameni, o apucătură tipică unei republici bananiere. Dar coaliția condusă de Netanyahu (probabil cel mai puțin religios prim-ministru din istoria Israelului) are o puternică componentă religioasă, prezentă în toate cele cinci partide aliate cu Likud. Goldknopf insistă asupra unor măsuri de respectare strictă a prevederilor Torei (Pentateuhul, primele cinci cărți ale Bibliei), dorind, printre altele, interzicerea generării de energie electrică de Șabat (de vineri la apusul soarelui până sâmbătă când se înalță trei stele pe cer). SHAS și Unitatea Torei doresc scutiri de serviciu militar pentru studenții la yeshive (seminare iudaice) precum și ajutoare financiare pentru instituțiile de învățământ religios.

Partidele ultra-ortodoxe și cu Maoz vor excluderea practic a curentelor non-ortodoxe din iudaism, pe care nu le consideră iudaice și reglementarea mai strictă a legii întoarcerii, care permite oricărei persoane cu cel puțin un bunic evreu să facă Alia (imigrare în Israel). De asemenea, aceste partide insistă asupra obligativității predării Talmudului (o culegere de comentarii rabinice asupra Torei adunate după distrugerea Templului de la Ierusalim în anul 70 al erei creștine) în școli. Numeroși politicieni laici și comentatori au calificat aceste tendințe drept teocrație.

Maoz s-a declarat un “homofob mândru”, spunând că vrea interzicerea paradelor Pride în Israel. Cotidianul Yediot Aharonot a intrat în posesia unor documente ale partidului Noam în care apăreau liste ale homosexualilor din mass-media. Iar Noam nu este singurul din actuala coaliție ostil LGBTQ, presa israeliană relatând despre intenții de legiferare a refuzului serviciilor pentru homosexuali, inclusiv de către medici, ceea ce ar încălca nu doar jurământul hipocratic, ci și principiul iudaic fundamental “pikuach nefesh” potrivit căruia prezervarea vieții omenești are prioritate asupra oricăror alte considerente religioase.

În sfârșit, Netanyahu și Smotrich au căzut de acord ca viitorul guvern să nu semneze Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor, făcându-se ecoul lui Maoz care, pe lângă homofobie, mai promovează și misoginismul.

Opoziția parlamentară, condusă de cel care mai este încă prim-ministru interimar, Yair Lapid, și de ministrul apărării Benjamin Gantz, acuză noua majoritate că vrea să demanteleze statul de drept în Israel. În replică, Netanyahu acuză noua opoziție că nu recunoaște rezultatele alegerilor din 1 noiembrie care au dat o majoritate clară actualei coaliții. Se pune însă întrebarea: alegătorii coaliției și în special cei ai Likud asta au votat, o împărțire cinică a posturilor între politicieni cu un trecut dubios, unii dintre ei infractori recidiviști? Și ce efect va avea instalarea acestui guvern la Ierusalim asupra partenerilor Israelului, în special asupra Statelor Unite?

Unii dintre acești alegători își spun că Netanyahu îi va păcăli pe cei cinci parteneri de coaliție, așa cum i-a dus de nas pe atâția alții în trecut și că, confruntați cu realitatea dură a guvernării, ultra-ortodocșii și extremiștii de dreapta “se vor potoli”. Dar dacă Netanyahu și-a găsit în sfârșit nașul (nașii)? Până acum pentagonala Deri – Smotrich – Ben Gvir – Goldknopf – Maoz pare a fi coada care dă din câinele Netanyahu – actualmente judecat sub acuzații de corupție, iar cei care nu au votat pentru actuala coaliție – aproape jumătate din electoratul israelian – așteaptă cu îngrijorare învestirea unui guvern care se anunță cel mai dreapta din istoria statului modern Israel.