Sărutul morții pentru liberali

În mintea unor strategi de la PSD s-a născut recent o nouă idee: de ce să mai așteptăm până anul viitor cu alegerile generale, din moment ce știm exact că vom guverna mai departe cu liberalii? De ce n-am face anticipate în toamnă? Ce sens are să ne erodăm la guvernare ca să ne întoarcem peste un an și jumătate dar cu un scor previzibil mai mic?

Dacă fac alegeri la termen, adică în toamna anului viitor, coaliția PSD-PNL va trebui să mai treacă o iarna, inflația va diminua și mai mult puterea de cumpărare iar cei care vor deconta toate acestea vor fi în primul rând pesediștii. Ei se pregătesc, în frunte cu Marcel Ciolacu, să preia funcția de premier după rotativă. În fine, ar mai fi un argument pro-anticipate: de ce-ar mai lăsa PSD și PNL un partid extremist ca AUR să le ronțăie din electorat?

În treacă fie spus, PSD ar avea  numai și numai de câștigat. Și-ar conserva scorul bun din sondaje, ar negocia cu liberalii împărțirea ministerelor de pe poziții de superioritate în viitoarea coaliție iar Marcel Ciolacu ar intra în Guvern ca premier legitim, nu negociat la masa verde.

N-ar fi prima dată când PSD amușină ideea de anticipate. Numai că este un plan foarte greu de pus în practică. Ar mai trebui convinși parlamentarii din cele două mari partide să-și încheie mandatul cu un an și jumătate mai repede. Nimeni nu le va putea oferi nici o garanție că se vor regăsi din nou pe liste.

Ce ar însemna anticipatele pentru liberali? O șansă pentru actuala garnitură de conducere de a se menține la putere sau un măr otrăvit? De ce le-ar oferi ocazia celor de la PSD să se întărească la guvernare în loc să plătească, la rândul lor, prețul corect al guvernării după preluarea funcției de premier?

Unii ca Nicolae Ciucă, Lucian Bode sau Iulian Dumitrescu poate sunt tentați de un aranjament electoral cu PSD. După ce primii doi își vor pierde funcțiile din guvern, riscă să și le piardă și pe cele din partid. De ce-ar risca șirul de alegeri din 2024? De ce n-ar merge pe mâna lui Ciolacu? Anticipate în toamnă înseamnă că nu mai e timp pentru congrese, schimbări de lideri. Liberalii vor intra direct în campanie electorală după ce șeful lor va pleca de la Palatul Victoria.

Premierul Ciucă a început să bată deja țara în lung și-n lat într-o evidentă încercare de a se conecta cu baza partidului. Nu e clar dacă o face cu gândul la anticipate, la momentul când nu va mai fi premier sau la propria candidatură la prezidențiale. Cert este că liderul PNL este însoțit peste tot de Lucian Bode, pe care îl girează mai departe politic în ciuda acuzațiilor de plagiat și a delimitării președintelui Iohannis. În poza apare și Marcel Ciolacu, liderul PSD, împreună cu care formează deja un tandem politic pe față (nu uitați vizitele comune în care cei doi s-au pozat împreună – Kiev, Coreea de Sud, Japonia).

PSD își dorește o alianță politică cu liberalii și un candidat comun inclusiv la București. În această variantă, candidatul comun, care ar putea fi altul decât Gabriela Firea, poate chiar Marcel Ciolacu, ar lua primăria aproape la sigur. Am explicat deja acest scenariu, nu mai elaborez aici.

Dacă actuala conducere a PNL va intra în jocul PSD și vor merge la anticipate sau într-o alianță politică în 2024, liberalii se vor transforma într-o simplă anexă a marelui partid. Va fi poate o soluție pe termen scurt pentru Ciucă, Bode&Co, dar pe termen mediu și lung o prea mare apropiere PSD va fi letală pentru partid. Cu răsuflarea AUR în ceafă, liberalii riscă să ajungă al treilea partid, poate chiar sub USR. Alianța cu PSD este calea sigură spre irelevanță.

Pentru mulți liberali, acest nou USL reprezintă soluția cea mai comodă, sigură, leneșă și ieftină. Ea le oferă perspectiva continuării afacerilor și le garantează menținerea la putere. PSD este partenerul ideal de coaliție, fără standarde de integritate prea mari. Plagiatul nu-i deranjează, nu strâmbă din nas la cohortele de impostori puși în funcții, nici nu amenință cu sesizări penale la fiecare pas.

Ce nu văd liberalii este perspectiva, riscul major de a-și pierde în timp relevanța politică, moment în care PSD nu va mai împărți cu ei nimic: nici contracte, nici funcții, nici putere.

Adevărata soluție pentru PNL, pentru a mai însemna ceva în politica românească, este ruperea cât mai rapidă de marele partid și formarea unei alianțe cu partidele anti-PSD, care or fi ele. Suntem, dacă vreți, undeva prin 2003, când PSD nu a putut fi bătut decât printr-o mare alianță anti-PSD. Nu le mai zicem stânga, dreapta. Nu mai au nici o legătură cu asta.

Alternativa la PSD au fost, mereu, toți ceilalți puși la un loc (CDR în 96, Alianța DA în 2004), mai puțin partidele extremiste gen AUR.

Doar așa s-ar putea reseta puțin scena politică, profund dezechilibrată iar democrația românească, tot mai șchioapă, ar primi și ea o gură de aer. Numai printr-un mare reset mai poate fi revitalizată speranța oamenilor într-o schimbare. Doar așa marea lehamite și marea blazare instalate în societate ar putea fi învinse.

Liberalii, împreună cu alte partide acum în opoziție (USR, PMP, Forța Dreptei) nu pot câștiga alegerile decât prin întoarcerea la narativul anti-pesedist. Când manevrează puterea, acest partid, chiar dacă aparent s-a curățat după epoca Dragnea și a devenit frecventabil, reprezintă în continuare un pericol. Este în interesul public să nu se umfle prea tare și rămână în pătrățica lui.

Perspectiva de a lua toată puterea în stat este cât de poate de reală dacă liberalii nu se trezesc la timp din vraja strategilor lui Ciolacu și se lasă seduși de sărutul morții.