Cum putem controla comportamentul inadecvat al elevilor? Despre reguli și consecințe – Cercetătorul Dacian Dolean

Am analizat zilele trecute incidentul de la școala Pietriceaua, încercând să ajut la identificarea factorilor responsabili pentru acest incident și să ofer un exemplu despre cum s-ar fi abordat acest caz într-un district școlar din SUA în care am lucrat. În urma solicitărilor primite, am să răspund azi la întrebarea „Cum putem controla comportamentul inadecvat al elevilor?” abordând problema regulilor și a consecințelor.

Dar înainte să elaborez acest subiect, am să fac trei clarificări:

• Nu există o rețetă miraculoasă, un „glonț de argint” care să rezolve problema. Fiecare caz de indisciplină trebuie tratat în parte, pentru că nu există două situații identice.

• Pentru a formula un răspuns comprehensiv la această întrebare ar trebui să scriu o carte (și nici aceea nu cred că ar fi de ajuns pentru a descrie toate situațiile care pot apărea la clasă), însă azi am să scriu doar despre două elemente cheie ale managementul clasei: Reguli și consecințe.

• Mi-aș dori ca cititorii să remarce că nu folosesc termeni de „vinovați” și „pedeapsă” (așa cum apar atât de des în mass-media), ci mai degrabă de „responsabilități” și „consecințe”. Este un motiv, și nu întâmplător, pentru care aleg aceste cuvinte, și sper ca la finalul analizei lucrurile să fie mai clare pentru cât mai multă lume.

1. Reguli

Nu putem începe discuția despre managementul comportamentului elevilor focalizându-ne pe cum îi pedepsim pe elevi. Înainte de toate, trebuie să avem niște reguli foarte clare, pe care elevii să le urmeze.

Aceste reguli se pot împărți în trei categorii: a) Regulile naționale b) Regulile școlii și c) Regulile clasei.

1. Regulile naționale e important să abordeze probleme generale, valabile în fiecare școală din România (Ex. Elevilor li se interzice să aibă în posesia lor droguri în instituțiile școlare).
2. Regulile școlii. Acestea vor include regulile naționale prezentate mai sus și altele, specific instituției școlare. Ele pot varia de la o școală la alta, în funcție de diverși factori. De exemplu o școală poate avea regula „Li se permite elevilor să aibă în posesia lor telefoane celulare atât timp cât acestea sunt închise în timpul cursurilor și în timpul pauzelor și nu se află la vedere”. O altă școală poate avea regula „Li se permite elevilor să aibă în posesia lor telefoane celulare atât timp cât acestea sunt închise, cu excepția situațiilor în care profesorul de la clasă le cere elevilor să le folosească cu scopuri didactice”. Elevii reacționează diferit în diferite situații, iar guvernul / ISJ-urile nu pot reglementa până în cel mai mic amănunt toate situațiile posibile existente în școlile din România. De aceea e importantă autonomia școlară.

Regulile școlii (inclusive cele naționale) e important să fie distribuite la începutul fiecărui an elevilor și părinților acestora sub formă de broșură, iar ultima pagină să fie returnată școlii cu semnătura elevului și părintelui. În felul acesta, atât părintele, cât și elevul sunt responsabilizați și nu mai pot pretinde că sunt mirați de consecințele avute în cazul în care au încălcat regulile. Această procedură există de peste 20 de ani în districtul școlar cu care sunt familiarizat din America.

1. Regulile clasei. Fiecare profesor este un manager (managerul clasei) și așa trebuie perceput, respectat și tratat. În calitate de manager, profesorul are dreptul și obligația să își impună regulile sale, atât timp cât sunt compatibile cu legislația națională și cu cele două categorii de reguli descrise mai sus. Regulile clasei trebuie să fie puține (3-5), concise și aplicabile imediat. Ele trebuie să fie afișate (când profesorul are sala lui de clasă) sau în cazul în care elevii au sala lor de clasă (și profesorii migrează) atunci acestea trebuie negociate cu alți profesori și afișate în fiecare sală de clasă.

Una dintre diferențele marcante pe care le-am observat încă acum două decenii a fost faptul că TOATE sălile de clasă din America în care am intrat aveau afișate reglile, dar aproape nici o sală de clasă din România nu avea afișate regulile clasei. Iar dintre sălile de clasă din România în care am intrat și aveau afișate regulile, uneori am observat vreo 20 de reguli, scrise mărunt.