G4Media.ro

De ce sunt importante rezistența și victoria în Bahmut, la fel ca…

sursa foto: AFP/ Anatolii Stepanov

De ce sunt importante rezistența și victoria în Bahmut, la fel ca la Verdun sau Stalingrad? Istoria arată că cine câștigă astfel de bătălii are cele mai multe șanse să câștige războiul/ Ce impact ar avea o victorie în fiecare caz

Bătălia de la Bahmut dintre Rusia și Ucraina a început în august 2023 și nu dă semne că va înceta în următoarele zile. Peste 90% din cei 70.000 de locuitori ai orașului au fugit, cea mai mare parte a localității este în ruine, infrastructura este nefuncțională, mii de ruși și ucraineni au murit pe străzi sau în apropierea orașului iar valoarea strategică a Bahmutului a fost de mai multe ori minimizată de secretarul de stat american al Apărării, Lloyd Austin, dar și de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Bahmut are mai degrabă o importanță simbolică decât una militară. De ce este necesară rezistența la Bahmut? Istoria spune clar: cine câștigă astfel de bătălii are cele mai multe șanse să câștige războiul.

  • Florin Anghel este profesor universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța), specializat în istoria Europei Centrale și istoria relațiilor internaționale în secolele XX-XXI. Și-a susținut doctoratul în anul 2002, în relațiile româno-polone. A luat Premierul Academiei în anul 2005, cu volumul Construirea sistemului „cordon sanitaire”. Relații româno-polone, 1919-1926 (2003). 

La fel ca Verdun (în Franța), în Primul Război Mondial, sau Stalingrad (azi Volgograd), în fosta URSS (azi în Rusia), Bahmut este lipsit de însemnătate economică sau strategică. Orașul se află la 80 de kilometri Nord de Donețk și la aproape 100 de kilometri Vest de Lugansk și a fost cunoscut, până acum, mai degrabă minelor sale de sare. La Verdun, bătălia dintre francezi și germani a durat 10 luni (februarie-decembrie 1916) iar victoria franceză a ridicat decisiv moralul și a condus spre rezultatele finale din 1918, care au marcat înfrângerea și dispariția imperiilor german, austro-ungar și otoman. În tranșeele din localitate și din împrejurimi mai bine de 700.000 de soldați au murit, au fost răniți sau dați dispăruți. Fără rezistența și victoria Aliată de la Verdun, de exemplu, este dificil de spus dacă România ar fi intrat în război, de partea Franței și Marii Britanii, în august 1916.

Nici Stalingradul, în ciuda numelui, nu era cel mai important oraș al regiunii când, la 23 august 1942, a început marea bătălie, încheiată la 2 februarie 1943 și soldată cu 3 milioane de morți, răniți și dispăruți. Armata sovietică a înfruntat pe malurile Volgăi, trupele germane ajutate de cele române și italiene iar victoria reușită în orașul distrus în totalitate a marcat cotitura decisivă în Al Doilea Război Mondial. Verdun și Stalingrad nu erau localități strategice dar victoriile franceze și sovietice au condus la modificarea radicală a ritmului și cursului războiului, în primul rând prin prăbușirea moralului armatelor și societăților din țările învinse (Germania nazistă, dar și Italia lui Mussolini sau România lui Ion Antonescu). Fără aceste bătălii de lungă durată, cu pierderi imense, este dificil de preconizat cât și cum ar fi evoluat conflictele mondiale.

Victoria franceză la Verdun și victoria sovietică la Stalingrad au configurat rezultatele celor două războaie mondiale. După cele două încleștări, învinșii au trecut la defensivă iar învingătorii au câștigat nu doar moralul trupelor și ale societăților ci și tot mai mult sprijin internațional.

  • De ce Rusia are nevoie de victorie?

La Bahmut, Rusia are nevoie de o victorie pentru revitalizarea trupelor, acum lipsite de inițiativă, de motivație și de încredere.

Rușii denumesc orașul Artiomovsk și îl consideră un important nod strategic necesar pentru a controla alte două orașe din regiunea Donețk, Kramatorsk și Slaviansk. Pentru întărirea argumentelor apartenenței Bahmutului la spațiul său, Moscova utilizează și un episod tragic, real, din Al Doilea Război Mondial. Trupele gemane de ocupație, în 1941, au arestat peste 3.000 de evrei pe care i-au închis într-una dintre minele din jurul orașului, zidind zdravăn intrarea. Propaganda rusă insistă asupra existenței unei „guvernări naziste” la Kiev și leagă această poveste tragică de eforturile de a „elibera” din nou Bahmutul.

Cu o victorie, Moscova ar recâștiga prestigiul militar serios degradat și ar revitaliza moralul trupelor sale, acum lipsite de inițiativă, de motivație și de încredere. Retragerile din 2022 din Nordul și Nord-Estul Ucrainei (regiunile Kiev, Harkov și Sumî), apoi din noiembrie din regiunea Herson, au afectat serios psihicul trupelor și au provocat daune de imagine pentru Rusia în rândul susținătorilor ei. O victorie la Bahmut ar fi, pentru Rusia, prima după ce în iunie 2022 a ocupat Sievierodonețk și în iulie Lîsîciansk, ambele în regiunea Lugansk, din Estul Ucrainei. Prin urmare, ultima victorie mai importantă rusă pe front a avut loc acum 10 luni.

Victoria la Bahmut ar întări poziția politică a președintelui Vladimir Putin în contextul arhitecturii puterii din Kremlin. Chiar dacă nu există mișcări contestatare, înfrângerile de pe front nu pot avantaja un regim autoritar iar istoria Rusiei este simplă: niciun țar, în 400 de ani, nu a supraviețuit înfrângerii în război.

Bahmut este în același timp cea mai importantă bătălie politică internă din Rusia din cuprinsul întregului mandat al președintelui Vladimir Putin, cu o longevitate de 25 de ani. Și aceasta pentru că, din august 2022, intervenția rusă asupra orașului este legată de numele lui Evgheni Prigojin, fondatorul și liderul grupării paramilitare Wagner, cea care a asigurat cei mai mulți combatanți pe frontul de aici.

Victoria rusă la Bahmut, asigurată de Gruparea Wagner, ar fi un impuls extraordinar pentru Evgheni Prigojin (61 de ani) pentru a câștiga influență politică și a pune în dificultate pe președintele Vladimir Putin (70 de ani). Orașul a devenit un element cheie al discursului public al fostului „bucătar”. Nu mai târziu de 2 aprilie el a anunțat „preluarea” orașului și eliminarea „celei mai mari părți” a prezenței ucrainene aici. Aceasta după ce, în ianuarie, Wagner a ocupat suburbia Soledar, în februarie Krasna Gora iar în martie Iaghidine. Totuși, așa-numitul „lider” al nerecunoscutei „Republici Populare Donețk”, Denis Pușilin, a pus la îndoială rezultatele lui Prigojin, insistând într-o declarație către media ruse că „ucrainenii nu s-au retras din Bahmut și nici nu există planuri de retragere. Este prematur să se vorbească despre încercuirea orașului”.

O contraofensivă ucraineană a anulat o parte din victoriile grupării paramilitare Wagner în jurul Bahmutului. Evgheni Prigojin a dat publicității o scrisoare adresată ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu, în care atrăgea atenția că „Ucraina urmărește să separe pe teren forțele Wagner de trupele regulate ale Rusiei”. Cum forțele sale apăreau în textul scrisorii ca fiind protagonistele luptelor din Bahmut, a reieșit că „veriga slabă” era reprezentată de forțele militare ale Kremlinului.

Chiar dacă pare greu de crezut acum, Bahmut ar fi cheia pentru succesiunea mai rapidă sau mai târzie la Kremlin, prin înlocuirea lui Vladimir Putin.

  • Are nevoie Ucraina de rezistență și victorie la Bahmut?

Președintele Volodimir Zelenski a descris orașul Bahmut drept o „fortăreață”, un simbol al rezistenței și sfidării armatei ruse. În vizita oficială efectuată în SUA, în decembrie 2022, șeful statului ucrainean a plecat cu un drapel de luptă semnat de apărătorii orașului, pe care l-a prezentat în plen Congresului de la Washington. Dacă Bahmut ar cădea, a explicat Zelenski într-un interviu acordat agenției Associated Press în martie 2023, Putin ar folosi această victorie pentru a obține ocuparea întregii țări cu sprijinul R.P. Chineze și Iranului. „Dacă ar simți miros de sânge, ar simți că suntem slabi”, a mai spus liderul de la Kiev.

Menținerea rezistenței la Bahmut s-a făcut de către ucraineni în ciuda majorității recomandărilor occidentale de retragere și repliere. Oficialii politici și militari de la Kiev au considerat că, în ciuda pierderilor, menținerea controlului asupra orașului este esențială pentru păstrarea încrederii în soliditatea structurilor statului și pentru susținerea sprijinului din partea statelor occidentale.

O cedare la Bahmut ar avea efecte nocive asupra moralului armatei și societății, fiind foarte probabile aparițiile așa-numitei „oboseli” asupra sprijinului. Desigur, ar fi prilejul de a fi invocate și cererile de compromis, care ar viza fie cedări teritoriale în schimbul păcii (de pildă Crimeea și Donbas), fie pacea cu orice preț. Aceste variante ar suspenda, posibil, conflictul militar dar ar anula și câștigurile de până acum ale Kievului în obținerea ajutorului în plan internațional. Totodată, pacea instalată după „oboseală” va fi urmată, după o perioadă de timp, de o altă agresiune a Rusiei la adresa Ucrainei.

  • Bahmut a devenit un simbol al rezistenței politice a Ucrainei, al curajului de a înfrunta Rusia și al identității naționale ucrainene, obținute cu sânge în acest război. Fiecare națiune care își câștigă independența și identitatea este obligată de istorie să treacă prin acest tribut de sânge, așa cum, de pildă, românii au făcut în 1877-1878 pe câmpiile Bulgariei (la Plevna, Smârdan, Rahova) sau în 1917 (la Oituz, Mărăși, Mărășești). Bahmut va reprezenta, după victoria asupra Rusiei, cel mai important memorial al independenței, statalității și identității ucrainene, legenda vie a capacității Ucrainei de a rezista și de a învinge în fața agresiunii, puterii adversarului și atacurilor vecinului istoric.

Că, până acum, ucrainenii au avut dreptate în susținerea rezistenței o demonstrază evoluțiile de pe fronturile din oraș și din împrejurimi în ultimele săptămâni. Deja de la începutul lunii aprilie atât Kievul, cât și Gruparea Wagner au anunțat că forțele paramilitare ale lui Evgheni Prigojin sunt în dificultate pe teren. În plus, ucrainenii au mai spus că acestea din urmă „își epuizează resursele umane” fără putința de a le mai înlocui repede și eficient. Comandantul forțelor terestre ucrainene, generalul Oleksandr Sirski, a anunțat că trupele sale vor profita „foarte curând” de „această oportunitate”, așa cum au făcut în 2022 „în apropiere de Kiev, Balakliia și Kupiansk”.

La sfârșitul lunii martie, Serhii Leșcenko, un consilier al președintelui Volodimir Zelenski, anunța că ucrainenii ar mai controla doar „un sfert” din Bahmut, fără, însă, ca orașul să fi fost încercuit. Cu toate acestea, la o lună distanță în timp, nici ocuparea localității și nici avansul trupelor ruse sau ale Grupării Wagner nu au fost consemnate efectiv în teren, luptele de tranșee continuând netulburate. În aceste înfruntări, estimările NATO consemnează 5 pierderi ruse de vieți omenești pe zi iar cele ale lui Oleksii Danilov, secretar al securității naționale de la Kiev, în jur de 7 morți ruși zilnic.

Bahmut este esențial, ca simbol, pentru contraofensiva ucraineană așteptată la sfârșitul primăverii și începutul verii, operațiune care va angaja trupe și logistică pentru eliberarea teritoriul ocupat și pentru revenirea peninsulei Crimeea între frontierele Ucrainei. Rezistența impune prezența militară rusă în Bahmut dar și proceduri complicate de aprovizionare și control pentru Kremlin în teritoriile din Lugansk și Donețk pe care le controlează.

  • Ce se va întâmpla la Bahmut?

La începutul lunii martie 2023, viceprimarul Oleksandr Marcenko explica unui corespondent BBC din zonă că în orașul său „nu mai sunt locuitori”. Aproape toată lumea a fugit iar de un an de zile nu mai există apă curentă, electricitate și gaz. În Bahmut nu mai există nicio clădire întreagă, neafectată de bombardamente. Minele de sare au fost abandonate iar legăturile feroviare și rutiere cu orașele și satele din apropiere sunt aproape imposibile, atât din cauza luptelor dar și a câmpurilor puternic minate.

La Bahmut, la fel ca și pe terenul tuturor teatrelor de operațiuni, reiese diferența majoră dintre cele două armate în ceea ce privește tehnica de luptă, procedurile militare de acțiune, motivația fiecărui combatant în parte, legătura dintre trupă și comandanți sau de nivelul de instrucție. Ucrainenii au apelat la armament și tehnică de luptă din Occident, fiind instruiți în bună parte în conformitate cu standardele NATO. Rușii, la rândul lor, au apelat la tehnica militară a industriei naționale, neracordată la nivelul occidental. Există informații potrivit cărora Moscova a adus muniție și armament din state izolate, precum Iran sau Coreea de Nord, cum nu puține au fost dezvăluirile dezorganizare, corupție, alcoolism, moral scăzut.

Oricine va câștiga la Bahmut va obține o victorie de moral și mai puțin una strategică, militară.

În cazul unei victorii, Rusia nu ar avea posibilitatea să o fructifice imediat. Oboseala, lipsa de forțe proaspete, dezorganizarea aprovizionării și corupția endemică nu sunt premise favorabile pentru o repliere rapidă a forțelor Moscovei în a reuși „eliberarea” întregii regiuni Donețk. Așteptata contraofensivă ucraineană ar lipsi de importanță o victorie rusă la Bahmut.

Victoria rusă la Bahmut, deși reconfortantă moral pentru soldați, ar declanșa, cel mai probabil, adevărata cursă politică între Vladimir Putin și Evgheni Prigojin.

O victorie ucraineană ar consolida avantajele militare, politice și de susținere morală obținute până acum. Ea ar întări solicitările de sprijin militar și financiar adresate Occidentului și de aderare rapidă la NATO și la Uniunea Europeană. Bahmut a devenit, deja, un simbol al identității ucrainene iar victoria aici ar transforma localitatea în cel mai important loc al memoriei statale și naționale, cu rezonanță specială pentru toată lumea democratică și liberă a continentului european. O înfrângere a armatelor Kievului ar avea efecte morale dar mai puțin strategice. Bahmut poate fi părăsit iar o rezistență mai bine organizată și mai avantajoasă geografic se poate asigura în orașul Kramatorsk și în împrejurimile acestuia.

La momentul victoriei ucrainene depline asupra agresiunii ruse, istoria va consemna că Bahmut a fost cea mai îndelungată bătălie din ultimele secole, depășind ca durată pe cele de la Verdun (1916) și Stalingrad (1942-1943).

 

Analiză apărută și în Info Sud-Est.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Cea mai mare greșeala a vestului in acest conflict este ca i-au desconsiderat mereu pe rusi, i-au subestimat, exact cum face si acest articol.
    Daca iti subevaluezi adversarul ai sanse mari sa pierzi.

    • Te asigur, ca lucrurile au stat si stau si acum, invers. Rusia a subestimat total Occidentul. Nu si-au imaginat niciodata, ca vor avea parte de o lupta atat de sangeroasa care sa nu se termine „in 3 zile”. Ucraina isi incearca norocul acum, iti dai seama, ca nimeni nu vrea WW3, degeaba urla Rusia ca ne apropiem de asa ceva. Ei erau transpirati cand a picat bomba aia in Polonia pe teritoriul unei tari NATO. Rusia nu poate castiga un razboi vs NATO cum nici invers nu se poate. Ei isi arata coltii contra unor oameni pe care ii considera „frati” pana acum ceva ani.

    • Ba din contra, tot vestul a supraestimat puterea militara a Rusiei si a prezis ca Ucraina va ceda in 2-3 zile. In realitate lucrurile au stat fix invers.

    • @DaciaLogan1: Faptele te contrazic: Rusia s-a pregătit de ani de zile pentru un război lung, încă mai are tancuri, MLRS-uri, rachete, piese de artilerie din belșug, muniție la fel, asta in condițiile in care in materie de artilerie folosește de 5-10 ori mai multe proiectile decât ucrainenii.
      Ucrainenii, desi au intrat in conflict cu 1000 de tancuri, acuma cer cu disperare altele. La fel cu muniția de artilerie si bateriile respective. S-au terminat si cele sovietice si aproape si cele vestice.
      Războaiele moderne se câștiga logistic.

  2. Bine ar fi să se termine odată agresiunea!!!
    🇺🇦❤️
    🇷🇺❤️

  3. Bătăliile de la Verdun și de la Stalingrad au avut loc în contexte diferite, ele s-au desfășurat în contextul primului și celui de-al doilea război mondial, când erau constituite alianțe militare și starea de război era legal declarată între cele două tabere beligerante. Aici, din punct de vedere declarativ, nici măcar un război nu există, iar acțiunile militare, iarăși cel puțin declarativ, se desfășoară între două țări cu potențial militar și economic puternic debalansat.

  4. rusii sunt banditi iar ukr niste rai vecini care pun pumnul in gura minoritatii romanesti. Pentru noi nici unul nici altul nu sunt ok. Slava Romania.

    • Vai auristule!

    • @Fresnel: Ucrainenii pun pumnul in gura in primul rand minorității ruse din Ucraina, minoritate care este 25% din cetățenii Ucrainei întregi (dinainte de invazia rusa). Etnicii romani sunt victime colaterale.