G4Media.ro

Polonia, Rusia, Germania, Ucraina – caruselul cererilor de compensații, scuze pentru cel…

Foto: Bundesarchiv

Polonia, Rusia, Germania, Ucraina – caruselul cererilor de compensații, scuze pentru cel de-al doilea război mondial, acuzații și contra-acuzații pe fondul unei grele moșteniri istorice

Polonia cere despăgubiri Germaniei și Rusiei pentru pagubele produse de ocupația din timpul celui de-al doilea război mondial. Germania refuză, iar Rusia cere în replică Poloniei o sumă enormă pentru “eliberarea” țării de naziști la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În același timp, Polonia a cerut Ucrainei să-și ceară scuze pentru masacrele din regiunea Volhinia în care circa 100.000 de etnici polonezi au fost uciși de naționaliști ucraineni în timpul celui de-al doilea război mondial. Cererea a provocat o reacție de furie pe Twitter a ambasadorului Ucrainei la Varșovia, care ulterior a șters postarea.

Observați că în centrul tuturor acestor solicitări și contra-solicitări se află Polonia, un stat apărut în epoca modernă în 1918 la sfârșitul primului război mondial, după mai bine de un secol de ocupație rusească.

Statul polonez, care includea teritorii care azi aparțin Ucrainei și Belarus, a fost victima unei duble agresiuni în 1939: pe 1 septembrie a fost atacat de Germania nazistă dinspre vest și pe 17 septembrie de URSS dinspre est, ca urmare a Pactului Ribbentropp-Molotov semnat pe 23 august 1939. La sfârșitul lunii septembrie 1939 Polonia a încetat să existe ca stat independent: partea de vest anexată de Hitler, iar partea de est inclusă de Stalin în republicile sovietice Ucraina și Belarus.

Acest aranjament a fost efemer, întrucât pe 22 iunie 1941 Germania nazistă și aliații săi, între care România condusă de Ion Antonescu, au atacat URSS și teritoriile acaparate de Stalin în 1939 – 1940 au fost (re)ocupate de Germania nazistă și aliații săi, România, Ungaria și Finlanda.

Primiți inițial de ucraineni ca eliberatori, naziștii au nesocotit aspirațiile de independență ale Ucrainei. Pe teritoriul Ucrainei au avut loc masacre ale evreilor înfăptuite de naziști și de complicii lor – naționaliștii ucraineni, dar și masacre ale polonezilor din Volhinia de către naționaliștii ucraineni, de la care se împlinesc în iulie 80 de ani.

Când balanța războiului s-a înclinat în favoarea sovieticilor, aceștia au revenit în vest și au alungat naziștii, mai întâi din Ucraina și apoi din Polonia, în drum spre Berlin, pe care l-au ocupat în ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial, în mai 1945.

Prin tratatul de pace de la Paris din 1947 teritoriile ocupate cu forța de sovietici în septembrie 1939 și reocupate în 1944 au fost recunoscute de jure ca parte a URSS, iar Polonia a primit teritorii din estul Germaniei învinse.

În 1975 Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeană a adoptat la Helsinki un tratat semnat și ratificat de toate țările europene, inclusiv URSS, Polonia și cele două Germanii, cea de vest democratică și cea de est comunistă, prin care erau recunoscute frontierele de după cel de-al doilea război mondial și se consacra principiul inviolabilității lor și al schimbării lor numai pe cale pașnică.

Pe 24 august 1991, Ucraina și-a declarat independența și a fost recunoscută în frontierele fostei RSS Ucrainene, inclusiv de statele care stăpâniseră la un moment dat teritorii acum incluse în statul ucrainean: Rusia, Polonia, Ceho-Slovacia, România, Ungaria și Republica Moldova.

Sfârșitul Războiului Rece nu a însemnat însă și sfârșitul conflictelor: Germania (unificată în 1990) a devenit ținta cererilor de compensații din partea Poloniei, care în 2022 a cerut nu mai puțin de 1.300 de miliarde de dolari despăgubiri, refuzate net de Germania. Guvernul de la Varșovia respinge o declarație din 1953 a liderilor comuniști de atunci, sub presiunea Uniunii Sovietice, potrivit căreia Polonia nu va mai emite pretenții față de Germania.

La rândul ei, Germania susține că au fost plătite compensații națiunilor din blocul comunist în anii de după război, în timp ce teritoriile pe care Polonia le-a pierdut în est, odată cu redesenarea granițelor, au fost compensate în vest cu o parte din teritoriile germane de dinainte de război. Berlinul consideră chestiunea închisă pe temeiul că Moscova a fost cea care a decis ca Polonia să primească doar o mică parte din compensații.

În ianuarie 2020, Jaroslaw Kaczynski, liderul Partidului Legii și Dreptății (PiS, dreapta populistă), aflat la putere la Varșovia, a cerut și Rusiei compensații pentru ocupația teritoriilor din est în 1939. Cererea a fost sprijinită și de opoziția liberală din Polonia în 2022.

Invadarea anexarea Crimeii și secesiunea unor teritorii pro-rusești din estul Ucrainei în 2014 și apoi agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în 2022 au exacerbat disputa compensațiilor. Polonia a sprijinit Ucraina și relațiile dintre cele două țări, grevate de masacrele din cel de-al doilea război mondial și de apartenența la Ucraina a teritoriilor poloneze interbelice, s-au ameliorat, iar Polonia devenit una dintre țintele preferate ale propagandei Kremlinului.

La începutul lunii mai guvernul Poloniei a confiscat un imobil din Varșovia, folosit ca liceu al copiilor diplomaților Federației Ruse, ceea ce a declanșat o reacție furioasă a Moscovei.

La începutul acestei săptămâni, președintele Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului Rusiei, Veaceslav Volodin, unul dintre liderii partidului Rusia Unită al președintelui Vladimir Putin, a scris pe Telegram că Polonia datorează Rusiei 750 de miliarde de dolari pentru “eliberarea” țării la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și reconstruirea după 1945.

„O treime din actualele teritorii poloneze… au devenit parte a [Poloniei] după cel de-al Doilea Război Mondial doar datorită țării noastre”, a susținut Volodin, care nu a menționat însă că o parte și mai mare din teritoriul polonez de dinainte de război a revenit Uniunii Sovietice.

Situația este extrem de complicată și din cauza faptului că Polonia și Germania sunt state membre ale Uniunii Europene și NATO și ambele susțin Ucraina împotriva Rusiei. Dar moștenirea istorică, veche de peste 200 de ani și agravată de catastrofa din cel de-al doilea război mondial, face ca relația dintre Rusia, Ucraina, Polonia și Germania să fie una de neîncredere, pe alocuri ură și o amenințare la pacea Europei.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

2 comentarii

  1. Pai si Rusia a venit dupa zeci de ani peste Ucraina cu pretentii teritoriale. Chiar nu sesizeaza polonezii ca fac jocul rusilor, le justifica agresiunea si pretentiile?

  2. Daca ai acceptat vechile tratate si ai semnat altele noi privin granitele si lipsa pretentiilor teritoriale ca sa intri in ue si nato, nu poti acum sa spui ca nu le mai recunosti, ca nu iti mai convine. La fel si romania cu ucraina si bulgaria si moldova. Ai acceptat noile granite, aia e. Mergi inainte.