DECIZIE CATEGORICĂ a Curții de Justiție a UE: Instanțele din România NU trebuie să aplice deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția / Care sunt consecințele / Căror dosare se aplică decizia CJUE?

”Instanțele naționale sunt obligate (…) să lase neaplicate Deciziile (…) Curții Constituționale, din care rezultă că (…) dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într‑un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, (…) de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni” – este esența deciziei luate de Marea Cameră a Curții de Justiție a UE pe 24 iulie 2023 într-un proces deschis de Curtea de Apel Brașov care a solicitat undă verde pentru neaplicarea deciziilor CCR privind prescripția.

CA Braşov a sesizat instanţa europeană în cadrul unei proces intern care viza infracțiuni de fraudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă.

Paragrafele relevante din decizia CJUE

”91

Situația juridică ce rezultă din aplicarea Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție generează un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în special în cauzele a căror complexitate impune efectuarea unor cercetări mai îndelungate de către autoritățile penale (…)

97

În consecință, revine, în principiu, instanțelor naționale sarcina de a da efect deplin obligațiilor care decurg din articolul 325 alineatul (1) TFUE și din articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF, precum și de a lăsa neaplicate dispozițiile interne care, în cadrul unei proceduri care privește fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, împiedică aplicarea unor sancțiuni efective și disuasive pentru a combate astfel de infracțiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C‑357/19, C‑379/19, C‑547/19, C‑811/19 și C‑840/19, EU:C:2021:1034, punctul 194, precum și jurisprudența citată).

98

Rezultă prin urmare că, în principiu, instanțele naționale sunt obligate, în conformitate cu acest articol 325 alineatul (1) și cu acest articol 2 alineatul (1), să lase neaplicate Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, din care rezultă că, în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării acestei Decizii nr. 297/2018, și 30 mai 2022, data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2022, dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într‑un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, așa cum s‑a constatat la punctul 91 din prezenta hotărâre, de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni.

99

De asemenea, instanțele naționale sunt obligate, în principiu, în conformitate cu aceste dispoziții, să lase neaplicată Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care această decizie permite invocarea prescripției răspunderii penale, în temeiul efectelor Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, ca lege penală mai favorabilă (lex mitior), în cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni (…)

109

În consecință, obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alineatul (1) din cartă (…)

122

Astfel, contrar standardului național de protecție referitor la previzibilitatea legii penale, care, potrivit instanței de trimitere, se limitează la neutralizarea efectului de întrerupere al actelor de procedură efectuate în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, și 30 mai 2022, data intrării în vigoare a OUG nr. 71/2002, standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) ar permite, cel puțin în anumite cazuri, neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar și înainte de 25 iunie 2018, dar după intrarea în vigoare a Codului penal la 1 februarie 2014, respectiv pentru o perioadă mai mare de patru ani.

123

În asemenea împrejurări, ținând seama de necesara punere în balanță a acestui din urmă standard național de protecție, pe de o parte, și a dispozițiilor articolului 325 alineatul (1) TFUE și ale articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF, pe de altă parte, aplicarea de către o instanță națională a standardului menționat pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 110 din prezenta hotărâre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C‑357/19, C‑379/19, C‑547/19, C‑811/19 și C‑840/19, EU:C:2021:1034, punctul 212).

124

În consecință, este necesar să se considere că instanțele naționale nu pot, în cadrul procedurilor jurisdicționale prin care se urmărește sancționarea pe plan penal a infracțiunilor de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, să aplice standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum este menționat la punctul 119 din prezenta hotărâre, pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

125

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF trebuie interpretate în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

În schimb, dispozițiile menționate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare”

Opinii împărțite în mediul juridic

Unii magistrați consultați de G4media.ro consideră că decizia CJUE se aplică strict în procesele de fraudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă. Nu și în cele de corupție.

Alți magistrați susțin că, dimpotrivă, decizia CJUE vizează inclusiv procesele de corupție.

Cert este că CJUE are pe rol un proces similar în care a fost întrebată, tot de CA Brașov, dacă poate să nu aplice deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția și în dosarele de corupție. Vezi aici.

Ce consecințe decurg din decizia CJUE

Indiferent căror dosare se va aplica decizia CJUE, consecințele sunt următoarele, potrivit mai multor magistrați consultați de G4media.ro:

• în dosarele aflate în curs, fără un verdict, instanțele nu ar trebui să mai dispună încetarea procesului penal ca urmare a deciziilor CCR și ÎCCJ privind prescripția;
• în dosarele cu decizie de încetare a procesului penal în primă instanță, instanțele nu ar trebui să mai țină cont de deciziile CCR și ÎCCJ privind prescripția în faza de apel;
• în dosarele cu verdict definitv de încetare a procesului penal și care mai sunt în termenul de declarare a unei căi extraordinare de atac așa cum este recursul în casație, procurorii ar trebui să declare recurs în casație;

Cazul Ioanei Băsescu și Elenei Udrea

În acest caz, fiica fostului președinte al României și favorita acestuia au primit, în primă instanță, 5 ani, respectiv 8 ani de detenție cu executare.

Verdictul definitiv de încetare a procesului penal ca urmare a aplicării deciziilor CCR/ÎCCJ privind prescripția a fost pe 11 iulie 2023, decizia CJUE care permite neaplicarea deciziilor CCR/ÎCCJ – pe 24 iulie, iar termenul de declarare a unui recurs în casație este de 30 de zile.

Discuția între magistrați, potrivit informațiilor G4media.ro, este dacă decizia CJUE se aplică și în cazul Ioana Băsescu – Elena Udrea, fiind vorba doar de corupție, nu de fraudă cu fonduri europene, evaziune sau contrabandă.

• în dosarele cu verdict definitv de încetare a procesului penal și care nu mai sunt în termenul de declarare a unei căi extraordinare de atac așa cum este recursul în casație, procurorii ar trebui să cerară o repunere în termen cu data deciziei CJUE;
• în alte cazuri mai vechi, procurorii ar putea solicita reviziuirea;

”Dacă s-au închis dosare pe motiv ca înainte de 25 iunie 2018 s-a împlinit termenul de prescripție, atunci ele trebuie redeschise.

Procurorii trebuie sa declare revizuire pe motiv că a intervenit decizia CJUE și acele cauze care privesc fondurile europene sau corupția să fie judecate pe fond.

Asta va permite ca, în loc ca dosarele respective să se închidă pe motiv de procedură, să aflăm dacă inculpatul este sau nu vinovat”, a declarat pentru G4media.ro judecătorul Cristi Danileț.

Context. Peste 5000 de dosare – unele cu inculpați celebri, unii dintre ei având decizii de condamnare de ani grei de închisoare în primă instanță, cazuri cu fapte grave și prejudicii mari – s-au închis pentru că faptele s-ar fi prescris ca urmare a aplicării de către instanțele naționale a deciziilor CCR și ÎCCJ privind prescripția.

Ca urmare a deciziilor suveraniste ale CCR și ÎCCJ, faptele penale se prescriau mult mai repede în perioada 2014 – 2022.

Curtea Constituțională a decis în 2022 că, între iunie 2018 și mai 2022, nu a existat prescripție specială, un instrument care permitea prelungirea perioadei în care pot fi trase la răspundere faptele penale după ce suspectului i s-a comunicat faptul că este anchetat.

Apoi, pe 25 octombrie 2022, Înalta Curte a decis că absența acestui instrument (prescripția specială) în perioada 2018-2022 reprezintă lege penală mai favorabilă și retroactivează până la 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului cod penal. Prin urmare, ÎCCJ a prelungit perioada în care faptele penale se prescriu mult mai repede si anume: 2014 – 2022.

Citește aici un top 10 al celor mai importante dosare care s-au prescris ca urmare a deciziilor CCR și ÎCCJ.

Context. De remarcat atitudinea suveranistă a Înaltei Curți, care a refuzat sistematic să sesizeze CJUE și chiar a anulat prima sesizare a Curții de la Luxemburg, făcută de CA Brașov.

Această atitudine suveranistă a venit chiar și din partea unor judecătoare considerate de bună credință precum Lavinia Lefterache, Lucia Tatiana Rog, Ioana Bogdan sau Francisca-Maria Vasile.

În februarie acest an, primele 3 judecătoare nu au sesizat CJUE, au aplicat deciziile CCR privind prescripția și au anulat condamnarea de 4 ani de închisoare primită de omul de afaceri ieșean, Ioan Zapodeanu, pentru abuz în serviciu și spălare de bani.

Pe 22 mai 2023, judecatorii Înaltei Curţi, Mircea-Mugurel Selea, Lucia-Tatiana Rog, Simona-Elena Cîrnaru, Francisca-Maria Vasile și Leontina Șerban, au aplicat deciziile CCR privind prescripţia şi au decis încetarea procesului penal faţă de fostul ministru PDL al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, judecat pentru spălare de bani, deşi ar fi avut posibilitatea să sesizeze CJUE şi să suspende procesul.

Spre desosebire, în cazul Gala Bute, Înalta Curte a întrebat CJUE dacă să aplice deciziile CCR privind așa zisa nelegalitate a compunerii completurilor.

În decembrie 2021, CJUE a spus răspicat că interesele financiare ale UE nu pot fi lăsate neprotejate ca urmare a aplicării unor decizii CCR care contravin dreptului european, mai cu seamă în dosare de fraudă cu fonduri europene sau corupție.

Înalta Curte a aplicat decizia CJUE în dosarul Gala Bute și nu a ținut cont de deciziile CCR privind nelegala compunere a completurilor de 5 și de 3 judecători. Dacă ar fi aplicat deciziile CCR, ÎCCJ ar fi trebuit să trimită spre rejudecare de la zero procesul Gala Bute în care Elena Udrea a fost condamnată la 6 ani de detenție cu executare. Înalta Curte a aplicat însă decizia CJUE și a ignorat decizia CCR fiind vorba de un caz cu fonduri europene.

Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR.