Ce ne facem cu Gheboasă

Moraliștii națiunii au de rezolvat o nouă provocare ontologică: Ce ne facem cu Gheboasă? Cum a îndrăznit să lălăie toate spurcăciunile la Untold? De ce i s-a permis să urce pe scenă la un festival de muzică la care tinerii vin de regulă să citească din Kant și Schopenhauer sau să asculte imnuri religioase? Mi-e jenă mie de pudibonderia multora dintre cei care prin tinerețea lor ascultau Paraziții sau BUG, iar azi își dau ochii peste cap la Gheboasă cu fraza care le trădează decuplarea totală de generația copiilor lor: Tinerii din ziua de azi…

Nu, tinerii din ziua de azi nu ascultă altfel de muzică decât asculta generația noastră. Ea nu este radical diferită de cea ascultată de milioane de tineri din lumea asta. Numai că trupele lor proscrise nu se numesc Gheboasă, Lil Cagulă sau Rava ci Travis Scott, Tyga, Nikky Minaj sau Iggy Azalea. Mesajele, cam tot alea. A măsura undergroundul sau muzica trap din România, calitatea versurilor sau a liniei melodice, cu șublerul moralității publice este ca și cum ai cere liniște la un festival rock sau mai multă decență la bordel.

Au cântat la același festival Paraziții, BUG și nu s-a mai atacat nimeni. E drept că versurilor lor porcoase sună ceva mai inteligent, par să aibă și ceva mesaj, dar, zău, cu asta ne ocupăm la un festival de muzică, cu analiza literară a textelor care-i excită pe tineri? Muzica e muzică, bună sau proastă, cu mesaj sau fără, cu versuri idioate, inepte, revoltătoare sau provocatoare. Fix așa arată un festival, atenție, de muzică, nu de talente poetice.

Dar, da, de acord, când incită la consum de droguri, viol, când mesajele lor devin violent misogine sau rasiste, atunci devin o problemă. Lumea a evoluat, festivalurile s-au civilizat și există metode relativ simple prin care aceste expresii ale răului și urâtului din societate pot fi expuse fără a jigni sensibilitatea celorlalți. Văd că organizatorii Untold își bat acum capul dacă să interzică sau nu trupele trap gen Gheboasă și se muncesc să găsească un echilibru între libertatea actului artistic și impactul mesajului asupra tinerilor, încearcă tot felul de justificări, că n-au cântat pe scena principală, ci pe una secundară. Mai spun că festivalul expune toate genurile muzicale, curentele în vogă iar cui nu-i place să se mute la altă scenă.

” (…) Noi nu am intervenit niciodată în actul artistic, deoarece credem în libertatea de exprimare. Fiecare artist își asumă mesajele si este responsabil de conținutul pe care îl livrează”, conchid organizatorii, numai că derobarea lor de orice răspundere nu poate fi chiar atât de ușor acceptată. Ei, ca organizatori de festival, poartă totuși o responsabilitate socială față de mesajele transmise la evenimentul lor, girat de ei și livrat publicului cu garanția unui festival de calitate. În plus, aceste festivaluri sunt pândite de pericole majore, cum ar fi consumul de droguri, care acum câțiva ani nu existau la o scară atât de largă ca azi.

Nu poți invita artiști care promovează consumul de cocaină sau heroină într-o ditamai piață de desfacere, adică la un festival de muzică, fără să-ți asumi nicio responsabilitate față de mesajele lor. Dar nici nu cred că în România consumul de droguri a crescut exponențial la invitația lui Gheboasă, Paraziții sau BUG. La Untold autoritățile au raportat că au prins un singur dealer. Aici e problema, la eficiența poliției și structurilor de forță în combaterea consumului, nu la muzicanți.

Prin urmare, cred că Gheboasă, Paraziții sau BUG, atunci când prestează vulgaritățile obișnuite, o pot face foarte bine dacă publicul este avertizat că pe scena X, după o anumită oră, vor evolua trupe la care e bine să nu mergi însoțit de copii, iar minorilor să le fie interzisă complet prezența acolo. Cât timp publicul adult este avizat, pus în temă, câtă vreme pudibonzii și firile mai poetice află din timp ce urmează să se întâmple pe scena X a festivalului, nu văd motive ca Gheboasă sau alte trupe de trap, hip hop sau alte genuri din undergroundul muzical să fie interzise. La fel, nu cred că ar fi cea mai bună idee ca ele să fie invitate la festivalurile organizate pe bani publici, ar produce confuzii majore în societate.

Așadar, cazul Gheboasă poate fi rezolvat relativ simplu, fără să ne dăm foarte tare ochii peste cap. Puneți reguli clare, avertizați publicul, țineți minorii la distanță, delimitați-vă clar de mesaje unde este cazul și lăsați publicul să se bucure de muzică în toată diversitatea ei, de toate genurile, de subculturile și de ciudații ei, fără de care lumea ar suna mai monoton.

Nu cred că putem judeca o generație întreagă după muzica pe care o ascultă un grup, marginal sau nu, din societate. Nu-mi prea pasă dacă Gheboasă cântă bine sau prost, dacă obscenitățile debitate pe scenă sunt mai deștepte sau mai idioate decât ale artiștilor de cartier din generația mea și nici nu mă îngrijorează foarte tare că au un public tânăr care deja le știe versurile lor spurcate. Fix așa eram și noi în comparație cu părinții noștri.