DEZBATERE Ce șanse are noul plan de acțiune pentru siguranța în școli, publicat de MAI, să îi scape pe tineri de consumul de droguri: ”cadru foarte general”, ”fără substanță” / ”Avem nevoie de un model condus de medici, nu de polițiști”

Mai mulți specialiști în problema consumului de droguri au comentat pentru G4Media noul Plan naţional privind siguranţa şcolară, combaterea traficului şi consumului de droguri și prevenirea cazurilor de bullying, publicat marți de Ministerul de Interne. ”Planul național prezentat este un cadru foarte general care, în lipsa unor acțiuni concrete, se va transforma într-o simplă hârtie, de felul celor cu care sunt pline sertarele tuturor ministerelor din România”, a declarat Eugen Hriscu, medic specializat în adicții, director medical al Clinicii Atelier Psy.

Documentul care conține 11 pagini și își propune să abordeze, printre altele, și problema consumului de droguri în școli, a fost semnat de opt ministere. Inițiativa a venit la solicitarea premierului Marcel Ciolacu care, în iunie, a cerut ”un program coerent în ceea ce privește consumul de droguri în școli”.

”Încep să crească cotele în ceea ce privește consumul de droguri în școli. Și nu trebuie să ascundem acest lucru, trebuie să vorbim despre el, trebuie să avem psihologi în școli, care să ajute copiii care au căzut în această tentație, pentru că vorbim totuși despre niște copii, adolescenți, trebuie ajutați să depășească cat mai repede”, a spus Marcel Ciolacu.

Problema consumului de droguri în România, mai ales în rândul tinerilor, a fost amplu dezbătută de mass-media în cursul acestei veri, în contextul unor accidente de circulație în care au fost implicați șoferi drogați. Fenomenul este subliniat și de rapoarte oficiale care indică o creștere a consumului de droguri la nivelul populației, în paralel cu scăderea vârstei de inițiere până la clasele de gimnaziu. Printre cauzele acestei tendințe sunt enumerate o creștere a ofertei pe piața neagră și scăderea prețului de comercializare. Bineînțeles, o cauză este și lipsa de reacție a statului.

• Acest articol face parte dintr-o campanie G4Media care își propune să tragă un semnal de alarmă privind consumul de droguri la adolescenți. În cadrul acestui demers, vom pune în dezbatere modul în care autoritățile, profesorii, părinții și medicii specialiști abordează fenomenul în creștere al consumului de droguri în rândul adolescenților din România.

Planul elaborat de Ministerul de Interne conține o serie de directive generale, fără detalii specifice cu privire la modul sau termenul de implementare. Spre exemplu, sunt solicitate mai multor instituții ale statului să realizeze campanii de prevenire sau ”introducerea, în cadrul orelor de curs obligatorii, a unor lecții de educație pentru sănătate, referitoare la un stil de viață sănătos (fără consum de droguri, alcool și tutun)”.

Grupuri mixte de acțiune la nivel de unitate de învățământ și un cadru normativ care să permită testarea antidrog a elevilor sunt câteva dintre noutățile pe care le propune Ministerul de Interne pentru combaterea consumului de droguri.

• ”Constituirea unor grupuri de acțiune, la nivelul fiecărei unități de învățământ preuniversitar, formate din reprezentanții acestora, ai MAI, asociațiilor de părinți/elevi și, după caz, ai altor autorități, având ca scop facilitarea comunicării în vederea adaptării măsurilor necesare pentru creșterea gradului de siguranță în mediul școlar” – Autorități responsabile: Direcțiile Județene pentru Învățământ Preuniversitar, directorul unității de învățământ, IPJ/DGPMB – cu sprijinul centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog (CPECA), SPAS și organizațiilor neguvernamentale de profil și culte, după caz
• ”Elaborarea unui cadru normativ care să faciliteze depistarea consumului de droguri în școli, pe baza unor proceduri care să implice acordul părinților, să asigure confidențialitatea, nediscriminarea, să evite stigmatizarea sau bullyingul; în procesul de elaborare a propunerilor de act normativ, vor fi consultate asociațiile de părinți și elevi” – Autorități responsabile: Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, MAI, Ministerul Familiei.

Redăm mai jos comentariile integrale a trei specialiști în domeniu care au consultat documentul publicat de Ministerul de Interne:

• Eugen Hriscu, medic specializat în adicții, director medical al Clinicii Atelier Psy:

”Planul național prezentat este un cadru foarte general care, în lipsa unor acțiuni concrete, se va transforma într-o simplă hârtie, de felul celor cu care sunt pline sertarele tuturor ministerelor din România. De la criza etnobotanicelor din 2010 ne îngropăm în astfel de documente cadru, care nu aduc nicio schimbare în situația din teren, pentru că nu se traduc în dezvoltarea de programe și servicii noi.

Un exemplu este strategia națională anti-HIV care, deși aprobată,  nici până în ziua de azi nu este pusă în practică. Un alt exemplu a fost planul național de reforma a sănătății mintale din România care prevedea înființarea de centre comunitare de sănătate mintală care nici până în ziua de azi nu au fost înființate.

Lipsa de intervenții profesioniste (centre de tratament, curricule de prevenire în școală implementate de psihologi calificați) în ultimii 20 de ani a fost în principal cauzată de faptul că acest domeniu, în loc să fie în responsabilitatea Ministerului Sănătății și al Educației, a fost plasat în grija Poliției și penitenciarelor. Asistăm azi la falimentul acestui model, după cum însuși ministrul de Interne a declarat acum câteva zile. Avem nevoie de un model nou de intervenție în problema drogurilor, un model condus de medici, nu de polițiști”.

• Vlad Zaha, criminolog specializat în politicile publice din domeniul drogurilor și criminologie publică intervenționistă, cu studii în Marea Britanie:

”Nu îi identific multe elemente de substanță. Mare parte din el constă în atribuirea unor sarcini: să se „realizeze”, să se „elaboreze”, să se „adapteze”, să se „implementeze”, să se „abordeze”, etcetera, fără termene, măsurători sau indici de succes ale realizării acestor sarcini.

În principiu dacă toate acele instituții din cadrul celor 8 ministere chiar ar reuși să își și îndeplinească sarcinile atribuite și să se și coordoneze între ele în cadrul unei filosofii non-punitive, ar putea rezulta ceva benefic. Dar aici depinde mult de ceea ce – și de cum – dezvoltă, mai exact, acele instituții ceea ce și-au asumat.

Fiecare dintre acele puncte ar trebui analizate ulterior ca să vedem ce au făcut de fapt, pentru că la unele puncte prevederile din acest plan cadru pot însemna orice; mâna liberă dată instituțiilor responsabile e aproape totală în unele cazuri – nu știm ce vor face de fapt, specific, în unele cazuri.

Spre exemplu, la capitolul B, punctul 9, avem: „Elaborarea unui cadru normativ care să faciliteze depistarea consumului de droguri în școli, pe baza unor proceduri care să implice acordul părinților, să asigure confidențialitatea, nediscriminarea, să evite stigmatizarea sau bullyingul; în procesul de elaborare a propunerilor de act normativ, vor fi consultate asociațiile de părinți și elevi”

Aceasta prevedere ma duce cu gândul la testarea antidrog în școli, ceea ce ar fi o greșeală uriașă pentru că o sumedenie de instituții internaționale (inclusiv Organizatia Mondiala a Sanatatii, Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, Academia Americană de Pediatrie și Centrul European pentru Monitorizarea Drogurilor și Toxicomaniei) subliniază că sunt ineficiente sau că pot chiar avea efecte adverse de proporții.

Pe de altă parte (pentru că totuși nu se menționează specific testarea) aceeași prevedere poate fi și ceva cu adevărat benefic, spre exemplu intervenții sociologice și psihologice în cadrul școlilor pentru măsurători non-invazive (fără teste biologice, ci cu sondaje) și pentru soluții cu adevărat non-stigmatizante și non-punitive, precum încurajarea și facilitarea intervențiilor de consiliere 1 la 1, elev-teraupeut, sau elev-familie-terapeut.

Dacă rezultatul final, în domeniul drogurilor spre exemplu, ar fi totuși unul care să adere la standardele internaționale publicate în 2018 de către UNODC și WHO (International Standards on Drug Use Prevention), atunci – depinzand si de executarea propriu-zisa – poate rezulta ceva pozitiv și eficient. Dacă în schimb vom asista la un fel de cruciadă împotriva tinerilor, militarizare, pedepse și alte măsuri direct sau indirect punitive, atunci pur și simplu vom amplifica problema și vom asista la dezastre și tragedii.