Cum a găsit natura o cale sub „Valea Morții”: Povestea peștilor preistorici care trăiesc de mii de ani într-un bazin din Nevada, simbolul luptei pentru conservarea ecosistemelor acvatice din SUA

„Valea Morții” care se întinde pe teritoriul statelor americane California și Nevada este cunoscută drept unul dintre cele mai neprimitoare locuri de pe Pământ. Se crede că pe terenul de peste 13.000 de kilometri pătrați pot fi înregistrate cele mai ridicate temperaturi din lume în timpul verii. Ironia face ca sistemul vast de peșteri de sub vale să ascundă un habitat natural unic, unde se găsesc numeroase specii periclitate, printre care singura populație cunoscută a unei specii de pești preistorici a căror existență a atras curiozitatea lumii științifice, dar și o lungă serie de controverse.

Pupfish, în traducere liberă „pești-cățeluși”, este o denumire care descrie câteva specii de pești preistorici de apă sărată ce pot fi întâlnite pe trei continente, explică The Nature Conservancy. Deși sunt adaptați să trăiască în condiții imposibil de supraviețuit pentru majoritatea vietăților marine, acești pești au tot scăzut în populație de-a lungul istoriei, pe măsură ce schimbările naturale ale climei și pământului au dus la reducerea drastică a habitatelor în care trăiau.

În prezent, pupfish pot fi întâlniți în unele râuri, izvoare și alte corpuri de apă izolate de prin lume, iar unul dintre aceste locuri rare este complexul Ash Meadows, în statul Nevada, punctul de descărcare pentru un sistem de ape subterane și refugiu național al vieții sălbatice din 1984, arată Serviciul Național de Parcuri al Statelor Unite.

În Ash Meadows se găsește „Groapa Diavolului” (Devil’s Hole), un bazin adânc de apă geotermală. Apa are o temperatură de 33 de grade Celsius, iar bazinul are o lungime de 22 de metri și o lățime de 3,5 metri, însă este deosebit de adânc, la aproximativ 150 de metri. Sub apă, dar foarte aproape de suprafață, există un mic platou stâncos, singurul loc din lume pe care se reproduc și unde trăiesc membrii unei subspecii de pupfish care poartă numele gropii.

Peștii din Groapa Diavolului au o populație care variază în funcție de sezon, dar care nu a depășit mai mult de 500 de exemplare de când a fost specia descoperită. Se hrănesc cu algele și diatomeele care cresc pe micuțul lor platou și se aventurează rar departe de el. Niciun pește nu a fost găsit vreodată la o adâncime mai mare de 20 de metri din cei 150 ai bazinului.

Potrivit Fundației Naționale a Parcurilor, din SUA, istoria speciei rămâne neclară. Teoria inițială este că au făcut cândva parte dintr-un grup mai mare de pești care trăiesc în apele de sub Valea Morții de 20.000 de ani, dar cercetările recente arată că peștii și-au făcut apariția în zonă acum 10 milenii, iar cei din groapă au fost izolați în urmă cu doar o mie de ani.

În orice caz, după descoperirea lor, diferențele față de alte tipuri de pupfish au fost rapid observate. Peștișorii de culoare albastră sunt mai mici decât media, nu au aripioare în zona abdominală sau pectorală și au un comportament mult mai docil. După aceste constatări, au fost declarați specie periclitată în 1967. Oamenii de știință au monitorizat atent populația, ceea ce este un proces dificil: de două ori pe an, o echipă de scafandri trebuie să coboare în bazin pentru a număra peștii și a le verifica condiția. Fiecare operațiune durează două zile.

Din păcate, situația populației s-a deteriorat de-a lungul anilor, până a ajuns la un stadiu critic. În 2013, scrie Los Angeles Times, scafandrii nu au mai găsit decât 35 de pești în timpul căutărilor.

Deși această știre este tragică pentru iubitorii naturii și pentru cercetători, care de ani de zile caută modalități de a asigura supraviețuirea speciei pe termen lung, există anumite grupuri de interese care s-ar bucura de dispariția peștișorilor albaștri. 

După cum explică Consiliul pentru Apărarea Resurselor Naturale, acești pești au fost printre primele specii din istoria Statelor Unite care au beneficiat de protecția „Legii privind speciile pe cale de dispariție”, o măsură legislativă care impune măsuri deosebit de dure pentru protejarea biodiversității în cazurile în care este aplicată. 

Deoarece Groapa Diavolului este conectată la un sistem de apă subterană extrem de vast care traversează toată zona de sud-vest a Statelor Unite, guvernul federal a primit autoritatea de a impune limite pentru folosirea în exces a apei din regiune. Acest act, menit să protejeze habitatul peștilor, a dus la indignarea dezvoltatorilor economici și a agricultorilor, cărora li s-a spus că nu pot folosi toată apa pe care și-o doresc din cauza câtorva sute de pești într-o peșteră sub pământ.

Aceștia nu s-au dat bătuți și au declanșat o bătălie legală cu guvernul, iar în 1976 cazul a ajuns în fața Curții Supreme a Statelor Unite. Judecătorii au decis în favoarea protejării peștilor, un act care, se va afla mai târziu, a avut proporții istorice pentru eforturile de protecție a mediului în Statele Unite. Precedentul dat de Curtea Supremă în 1976 a creat o bază legală ce a ajutat la protejarea ecosistemelor acvatice din toată zona de sud-vest a țării.

De atunci, bătălia pentru viața peștilor este purtată pe două fronturi: pe de o parte, oamenii de știință încearcă să găsească o soluție pentru a-i ajuta să se reproducă în numere mai mari, iar pe de cealaltă, autoritățile fac tot posibilul să oprească vandalismul și încercările dezvoltatorilor economici de a acapara zona. 

Ambele îndeletniciri au întâmpinat victorii, dar și eșecuri. În 2012, un proiect de împerechere cu alte specii de pupfish a reușit să rezolve problemele de fertilitate scăzută ale peștilor, dar hibrizii rezultați nu prezentau niciuna dintre caracteristicile distinctive dezvoltate de pești sub pământ, scrie NBC News.

Au existat incidente și în ceea ce privește siguranța fizică a peștilor. În 2016, de exemplu, un grup de trei bărbați beți, la finalul unei excursii de vânătoare, a sărit gardul care înconjura intrarea în bazin. Potrivit Serviciului Național al Parcurilor, cei trei au vandalizat echipamentele de cercetare lăsate în zonă și au distrus camere de supraveghere și alte mijloace rudimentare de securitate înainte ca unul dintre ei să intre în apă. 

Prin acest act, nu numai că au adus distrugeri habitatului, ei au ucis un pește și au distrus și icre care fuseseră depuse chiar în timpul sezonului cel mai propice înmulțirii. 

În final, cei trei și-au admis vinovăția și au fost condamnați pentru o serie de infracțiuni, de la punerea în pericol a unei specii protejate la distrugerea proprietății guvernamentale și vandalism. 

Vestea bună este că șansele ca un asemenea incident să se repete nu sunt mari. În prezent, conform NPR, zona din jurul habitatului arată mai mult ca o mică fortăreață, înconjurată de un gard înalt cu lanțuri, sârmă ghimpată și alte măsuri de securitate.

Ciocnirile dintre autorități și agenții economici continuă, totuși. La finalul lunii iulie, autoritățile americane și-au retras oficial autorizația oferită unei companii canadiene pentru un proiect de exploatare a rezervelor de litiu din apropierea Ash Meadows, scrie Associated Press. Decizia a fost luată după ce activiștii de mediu au semnalat faptul că lucrările amenință bunăstarea unor specii periclitate din zonă, printre care și cea a peștilor.

În ciuda tuturor acestor provocări, cei interesați de supraviețuirea micuților înotători au și motive de bucurie. Cea mai recentă misiune de cercetare, din 2022, a scos la iveală un număr de 263 de specimene prezente în apă – cea mai mare populație în sălbăticie înregistrată în ultimele două decenii. 

Mai mult decât atât, cercetătorii au găsit în final o soluție pentru proliferarea speciei, potrivit lui Jenny Gumm, un biolog piscicol care gestionează o facilitate de conservare a peștilor în apropiere de Ash Meadows.

În cadrul unui proiect recent, biologii au creat un acvariu subteran în care au recreat cu exactitate mediul de viață al peștilor. Acvariul include chiar și o copie fidelă a platoului stâncos pe care ei trăiesc de mii de ani, făcută din spumă de polistiren. 

În acest mediu artificial au fost introduse icre fecundate recoltate din habitatul original, iar rezultatul a fost un succes răsunător – acvariul principal are în prezent o populație de aproximativ 300, iar alți 100 de pești sunt ținuți separat, în acvarii mai mici, pentru a se înmulți în continuare. 

După decenii întregi în care părea că activitatea umană sau simplul curs al naturii vor veni de hac peștișorilor misterioși, se pare că aceștia mai au încă ceva ani buni în față.