DECRIPTAJ David Cameron numit ministru de externe de premierul Rishi Sunak. Revenirea fostului premier britanic în politica de prim rang constituie o surpriză și o oportunitate pentru Partidul Conservator

“Prim-ministrul mi-a cerut să fiu ministrul său de externe și am acceptat cu plăcere. Ne confruntăm cu o serie de situații internaționale descurajante, inclusiv războiul din Ucraina și criza din Orientul Mijlociu. În această perioadă de schimbări globale profunde, rareori a fost mai important pentru această țară să fie alături de aliații noștri, să ne consolidăm parteneriatele și să ne asigurăm că vocea noastră este auzită.

Deși am ieșit din prima linie a politicii în ultimii șapte ani, sper că experiența mea – ca lider conservator timp de unsprezece ani și prim-ministru timp de șase ani – mă va ajuta să îl ajut pe prim-ministru să facă față acestor provocări vitale.

Marea Britanie este o țară cu adevărat internațională. Oamenii noștri trăiesc în toată lumea, iar întreprinderile noastre fac comerț în toate colțurile lumii. Lucrul pentru a contribui la asigurarea stabilității și securității pe scena mondială este esențial și este în interesul nostru național. Securitatea internațională este vitală pentru securitatea noastră internă.

Deși nu am fost de acord cu unele decizii individuale, este clar pentru mine că Rishi Sunak este un prim-ministru puternic și capabil, care dă dovadă de o conducere exemplară într-un moment dificil. Vreau să îl ajut să ofere securitatea și prosperitatea de care țara noastră are nevoie și să fac parte din cea mai puternică echipă posibilă care să servească Regatul Unit și care să poată fi prezentată țării atunci când vor avea loc alegerile generale.

Cred în serviciul public. Aceasta este ceea ce m-a motivat pentru prima dată să mă implic în politică în anii 1980, să lucrez în guvern în anii 1990, să devin membru al Parlamentului în anii 2000 și să candidez ca lider de partid și prim-ministru.

Ministerul de Externe al Regatului Unit (FCDO), serviciul nostru diplomatic, serviciile noastre de informații și capacitățile noastre de ajutor și dezvoltare sunt unele dintre cele mai bune resurse de acest gen din lume. Știu, din timpul mandatului meu, că acestea sunt încadrate de oameni străluciți, patrioți și muncitori. Acestea au fost bine conduse de James Cleverly, cu care aștept cu nerăbdare să lucrez în noul său rol vital.

Va fi o onoare să servesc țara noastră alături de personalul nostru dedicat al FCDO și să le ofer conducerea și sprijinul continuu pe care îl merită.” a scris David Cameron pe pagina sa de Facebook după numirea sa în funcție.

Numire care este total surprinzătoare. Cameron nu este primul fost prim ministru rechemat să servească într-un guvern, precedentul fiind Alec Douglas-Home, premier în 1963 – 1964 și apoi ministru de externe în guvernul condus de Edward Heath în perioaada 1970 – 1974. Diferența este însă că Douglas-Home era politician activ, ales deputat în 1970, în timp ce numirea lui Cameron ca fost prim ministru retras din politica activă este fără precedent.

Diferența față de premierul Sunak la care se referă Cameron în textul său este una majoră: în referendumul Brexit din 2016, convocat și pierdut pe premierul de atunci, actualul prim ministru, pe atunci abia ales deputat cu un an înainte, a făcut campanie în favoarea ieșirii Regatului Unit și împotriva rămânerii în UE, poziția susținută de liderul său de partid și prim ministru al vremii.

Demisia lui Cameron din funcția de prim ministru pe 24 iunie 2016, a doua zi după înfrângerea din referendum, a deschis o perioadă de instabilitate în Partidul Conservator, cu patru lideri și tot atâția prim miniștri succedându-se în șapte ani.

Partidul Conservator din 2023 este total diferit de cel din 2016, mult mai eurosceptic, mult mai de dreapta. De aceea revenirea lui Cameron este surprinzătoare: un pro-european și un social-liberal, care între altele a impus cu succes legiferarea în 2013 a căsătoriei între persoane de același sex când sprijinul în electorat pentru o asemenea măsură era de doar 41%, iar azi a ajuns la 78%.

Sunt destui în Partidul Conservator care îl antipatizează pe Cameron, văzându-l ca pe un reprezentant al elitei liberale metropolitane, în opoziție cu electoratul tradițional al Conservatorilor din zonele suburbane prospere sau rurale sau cel dobândit în alegerile 2019 în nordul mai sărac al Angliei.

Dar premierul Sunak știe că partidul său este cu 20% în urma Partidului Laburist în sondaje și risca în alegerile parlamentare de anul viitor cea mai severă înfrângere de la introducerea votului universal în 1918. El vrea să evite soarta Partidului Conservator din 1997 care a petrecut 13 ani în opoziție retrăgându-se în zona de dreapta a spectrului politic.

A fost necesară alegerea ca lider a lui Cameron în 2005, cel care a adus victoriile din 2010 și 2015 și care a modernizat partidul, deschizându-l larg minorităților, de unde și apariția lui Sunak, a predecesorului său în funcția de ministru de externe, James Cleverly, sau chiar a ministrei de interne demise, Suella Braverman, printre mulți alții.

Numirea lui Cameron, care nu are nimic substanțial de câștigat din această numire la vârsta de 57 de ani, aduce un plus de experiență și prestigiu într-un guvern pe care comentarii politici îl califică drept plin de mediocrități. În afară de reputația sa pe plan internațional, mai ales în relațiile cu UE care nu au fost strălucite după 2016, Cameron poate aduce un echilibru și o stabilitate care au lipsit în guvern și în Partidul Conservator în ultimii șapte ani.

Sunak speră că, dincolo de Partidul Conservator și în mod cert mult mai important, Cameron poate atrage măcar o parte din electoratul care a părăsit masiv partidul în ultimii patru ani, sătul de indecizia Theresei May, demagogia lui Boris Johnson sau diletantismul lui Liz Truss. La urma urmei e greu de crezut că Partidul Conservator poate cădea și mai jos decât este acum, așa încât revenirea lui Cameron nu poate fi decât un bonus.