Obiecte din Memorialul Închisoarea Piteşti, expuse la Sibiu / La vernisaj au participat și foști deținuți: „Între mese îți înghițeai saliva, ți-era foame”

Muzeul Național Brukenthal a prezentat marți, 28 noiembrie, vernisajul expoziției Fenomenul Pitești. Adevărata față a comunismului în România”, relatează Turnul Sfatului. Expoziția conține, pe lângă informații despre Fenomenul Pitești și cronologia represiunii din penitenciarul Pitești, obiecte originale din sistemul penitenciar comunist – mobilier de celulă, zeghe (uniforma deținuților), dar și fișe matricole penale, cărți poștale trimise de deținuții politic familiilor și fotografii inedite.

Mai mult, organizatorii au pregătit și o secțiune specială dedicată sibienilor care au trecut prin violențele de la Pitești, dar și o zonă dedicată unde vizitatorii pot împărtăși gândurile și impresiile lor. Invitat special al evenimentului a fost fostul deținut Sergiu Rizescu.

Potrivit informațiilor oferite de curatoare, Fenomenul Pitești a avut și o dimensiune locală. 14 sibieni au trecut prin acest penitenciar și perioada încarcerării lor a corespuns celei în care s-a desfășurat așa numita Reeducare.

La eveniment a vorbit și Sergiu Rizescu, fost deținut politic, care a poposit din păcate și la închisoarea Pitești. Sergiu Rizescu are acum 91 de ani. A fost arestat și condamnat în 1952, la scurt timp după ce a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești.

”Se întâmpla să nu te ia în fiecare noapte, dar tu trăiai emoțiile și așteptai bătaia. Patru cinci nopți stăteai cu frica în sân. La penitenciar era foame, ceai, sau un ceai de mălai, la prânz o ciorbă de praz, de varză și 125 de grame de pâine. Seara o jumătate de gamelă de arpacaș, dădeam câteva sute de ture cu lingura ca să se umple să am senzația că mănânc mai mult. Era foame. Între mese îți înghițeai saliva, ți-era foame. Ajunsesei să fi piele și os. În celulă era un hârdău ca să-ți faci necesitățile fiziologice, baie o dată pe săptămână cu apă călduță. Dacă reușeai să vorbești cu cineva prin conductă te băga la neagra, ce însemna la neagra, fără pat 24 de ore, apă caldă și o bucățică de pâine. Modul de adresare era <Mișcă banditule>. De jos venea un miros de prăjeală, ceva bun, era dreptul comun. Și l-am întrebat pe caraliu, acesta era limbajul nostru, de ce le dă mâncare mai bună la deținuții de drept comun, la care mi-a spus băi banditule voi vreți să scoateți din rădăcini pomul socialismului pe când ăștia fură numai poamele”, spune bărbatul.