Trei motive pentru care Biden a ajuns cel mai puțin popular președinte american din istoria recentă

Analiză a publicației italiene Il Fatto Quotidiano, preluată de Rador Radio România:

Joe Biden încheie anul cu cel mai prost rating de popularitate înregistrat vreodată de un președinte american în epoca modernă. Potrivit unui sondaj Gallup, doar 39% dintre americani aprobă acțiunile sale. Niciunul dintre predecesorii săi nu a avut un consens atât de mic. Donald Trump a terminat cu un an înaintea alegerilor pentru un posibil al doilea mandat (ceea ce nu s-a întâmplat) cu un rating de popularitate de 45%. Barack Obama în 2011, înainte de a fi reales, avea 43%. Până şi Jimmy Carter în 1979, înainte de a pierde provocarea în fața lui Ronald Reagan, avea un indice mai bun: 54%. Biden se descurcă mai prost decât toţi şi riscă mult la următoarele alegeri prezidențiale. Cel mai probabil rival al său, Donald Trump, îl devansează în toate sondajele. Potrivit ultimului sondaj Reuters/Ipsos de la începutul lunii decembrie, magnatul are cu doua puncte mai mult decât Joe Biden.

Îngrijorat de un declin care pare de neoprit, furios de lipsa de acţiunea a colaboratorilor săi, președintele și-a convocat echipa electorală la Casa Albă (aşa cum a scris şi Washington Post pe 18 decembrie). Cei care au participat la întâlnire au descris furia și uimirea lui Biden, incapabil să înțeleagă de ce numerele în creștere al economiei nu dau un impuls la fel de puternic popularității sale. În trecut s-a spus deseori că inflația era cea care îi îngrijora pe americani. Numai că acum, inflația este sub 3%. Se mai spunea şi că incertitudinea cu privire la muncă alimenta anxietatea. Însă piața muncii este în plină expansiune și, doar în luna noiembrie, economia SUA a creat aproape 200 de mii de noi locuri de muncă. În plus urgența Covid a fost depășită, nimeni nu-și mai amintește impresia proastă a retragerii din Afganistan, iar cele două războaie în desfășurare nu pot avea vreo influenţa asupra consensului politic al unui președinte (de altfel politica externă nu a fost niciodată în topul preocupărilor americanilor). În ceea ce privește imigrația, actualul președinte a confirmat mai mult sau mai puțin majoritatea măsurilor aprobate de Trump și este gata să discute cu republicanii despre o nouă represiune la granița de sud.

De-aici şi furia și uimirea lui Biden. Dacă lucrurile nu stau atât de rău, atunci de ce ratingul său rămâne atat de scăzut? De ce americanii continuă să-i întoarcă spatele? Nu se știe ce răspunsuri i-au fost oferite de către echipa care îl urmărește în campania electorală. Și nici ce se va face pentru a se încerca schimbarea acestei situaţii.

Însă putem găsi câteva ipoteze – în special trei – care pot devoala cauza acestei lipse de popularitate.

Prima își are rădăcinile în istoria sa. Astăzi, Biden este nepopular, însă Biden nu a fost niciodată un politician cu adevărat popular. Desigur, timp de 36 de ani a fost senator de Delaware. Dar puțini, în afara Delaware-ului (al doilea cel mai mic stat din SUA), i-au consemnat prezența și mai ales mandatul lung. Mai mult decât militantismul său progresist pasionat, el s-a caracterizat prin capacitatea sa de a stăpâni procedurile Senatului și echilibrul de putere în rândul democraților. Campania lui prezidențială din 1988 s-a încheiat fără glorie sub un val de acuzații de plagiat (de la copierea a cinci pagini dintr-un revistă de drept pentru teza sa de doctorat, până la secțiuni întregi din discursurile lui Neil Kinnock și Robert Kennedy).

Cealaltă campanie prezidențială, din 2008, s-a încheiat aproape imediat, după un modest loc al cincilea în caucusurile din Iowa.

Puțini își amintesc astăzi, însă Barack Obama l-a ales pe Joe Biden drept adjunct tocmai din cauza profilului său prea puţin interesant. Biden a fost democratul moderat, alb și de cursă lungă capabil să navigheze în meandrele Washingtonului. Era un deputat care trebuia să liniștească acele sectoare politice și sociale îngrijorate de ascensiunea primului președinte negru și aparent radical. Era un deputat care în niciun caz nu l-ar fi putut umbri pe noul președinte. Obama știa asta și de aceea l-a ales. Acest lucru nu exclude faptul că, în cei opt ani de mandat, Obama și Biden au dezvoltat o puternică legătură personală și că Biden a fost un consilier important al lui Obama.

Numai că Biden a fost întotdeauna un actor secundar şi niciodată un protagonist. Un om al establishment-ului, nu un politician carismatic și vizionar. Acestea sunt şi motivele pentru care a devenit candidat la președinție în 2020. Campania sa a început în liniște, în comparație cu cele mult mai strălucitoare ale lui Bernie Sanders și Pete Buttigieg. După rezultatul din New Hampshire (unde s-a plasat doar pe locul cinci) mulți au vorbit chiar despre pensionarea lui. În cele din urmă, fiabilitatea sa, capacitatea de a se plasa în centrul spectrului democratic şi relațiile sale consolidate cu marii finanțatori l-au repus în joc și l-au relansat ca o alegere rezonabilă.

A fost un pariu câștigat. După patru ani de Trump, America a văzut în Biden omul capabil să restabilească o oarecare pace și echilibru. Cu toate acestea, nu a fost o alegere făcută din inimă și cu pasiune. A fost o alegere alimentată de oboseală și de anxietatea pentru viitor. Iar astăzi, când oamenii spun că Joe Biden nu este ”popular”, uită să spună că de fapt Joe Biden nu a fost niciodată cu adevărat un politician ”popular”. La două săptămâni după ce și-a inaugurat președinția în februarie 2021, New York Times a publicat cifre care arătau că popularitatea lui Biden (la începutul mandatului) a fost cu mult mai mică decât cea a lui Obama.

Vârsta este al doilea motiv al dificultăților actualului președinte. Se spune des că Biden este prea bătrân și că vârsta va fi un handicap major în realegerea sa. Vârsta este cu siguranță un element semnificativ, însă nu trebuie să uităm că principalul său adversar, Donald Trump, are 77 de ani și că toată politica americană din ultimii ani a cunoscut o anumită ”senilizare”’și lipsă de schimbare generațională.

Al doilea motiv – problema imigrației. Biden a ajuns la Casa Albă proclamând că vrea să schimbe radical alegerile lui Trump. În realitate, această administrație a confirmat aproape tot ce a făcut cea anterioară iar acum, pentru a obține acordul republicanilor în vederea finanțării războiului din Ucraina, Biden discută despre posibilitatea facilitării repatrierii migranților, despre introducerea permanentă a restricțiilor decise la momentul pandemiei şi înăsprirea criteriilor de obținere a azilului. Încălcarea promisiunilor sale nu a câștigat simpatia republicanilor, care continuă să-l considere prea slab în problemele de imigrație și, în cele din urmă, l-a lipsit de sprijinul multor sectoare și minorități progresiste. În 2020, Biden l-a învins pe Trump cu 20 de puncte la votul minorității. Astăzi, explică un sondaj CNN/SSRS, cei doi sunt la egalitate de 48%.

Un discurs similar poate fi şi pentru afro-americani. Alegătorii de culoare din Carolina de Sud au fost cei care au dat un nou impuls campaniei lui Biden din 2020. Și aici erau multe așteptări, pentru că fuseseră atât de multe promisiuni. În realitate nu s-a întâmplat aproape nimic. Biden nu a reușit să pună în aplicare planuri de anulare a datoriilor studențești, o chestiune esențială pentru mulți tineri afro-americani, în multe state au fost adoptate măsuri de limitare a votului persoanelor de culoare.au fost adoptate, iar reforma secțiilor de poliție a rămas pe hârtie. Este adevărat că în mare parte, republicanii au fost cei care au deraiat planurile administrației. Dar la fel de adevărat este şi faptul că există o prăpastie între ceea ce s-a promis și ceea ce s-a realizat și această prăpastie alimentează un sentiment de frustrare, dezorientare și nemulțumire în mari sectoare ale comunității negre. Un sondaj realizat luna aceasta de Associated Press/NORC arată că 50% dintre afro-americani aprobă acțiunea lui Biden. În iulie 2021, procentul era de 86%.

În ultimele săptămâni, același sentiment de slăbiciune se răspândește şi în ceea ce privește războiul din Gaza. Pe de o parte, Biden a continuat să afirme sprijinul pentru operațiunea militară a Israelului. Pe de altă parte, cifrele victimelor palestinien și indignarea internațională au forțat administrația să facă presiune, aproape mereu prin canale diplomatice private, asupra guvernului israelian. Acest lucru nu a avut niciun efect, dând Americii și lumii o impresie de ineficacitate și incertitudine. Potrivit unui sondaj New York Times, 57% dintre americani dezaprobă acțiunea lui Biden în Gaza, iar 46% cred că Trump ar face o treabă mai bună.

Mai există însă şi un alt element care poate explica lipsa de popularitate a lui Biden acum, la sfârşitul anului 2023. Nu are nimic de-a face cu caracterul său, cu orientarea sa politică, cu acțiunile sale la Casa Albă. Are de-a face mai degrabă cu America, cu o țară care în ultimii ani pare a fi din ce în ce mai divizată, incapabilă să-și stabilească obiective comune și să se regăsească în jurul valorilor comune. Este un proces lung, care a prins contur în anii lui Bill Clinton, care s-a consolidat în timpul președințiilor lui George W. Bush și Barack Obama și a explodat cu o violență impresionantă în anii lui Donald Trump. Biden a candidat pentru Casa Albă cu promisiunea de a ”aduce pacea în America, pentru că nu există două Americi, ci există America”. Promisiunea a dispărut curând. Pandemia s-a încheiat, inflația a scăzut, au reapărut locurile de muncă.

Numai că Biden nu a găsit răspunsuri la sentimentul de frică și disperare care suflă de ani de zile peste țară și peste poporul acesteia. Un eșec care se regăsește în acel procent umilitor, de 38%, care descrie lipsa de pasiune a americanilor pentru președintele lor şi care alimentează o ipoteză de negândit până acum ceva timp: retragerea lui Joe Biden, care nu mai corespunde caracteristicilor candidatului democrat la alegerile prezidențiale din 2024. (Articol de Roberto Festa / 
Traducerea: Cătălina Păunel)