De ce au ajuns fermierii români să își ipotecheze terenurile și cum a prăbușit Rusia prețurile la cereale. Specialistul Bogdan Lucian Cumpănașu despre cauzele care au dus la protestul agricultorilor

Bogdan Lucian Cumpănașu, managerul unei companii de finanțare agricolă, a explicat într-un interviu pentru G4Media care sunt cauzele care au provocat cel mai mare protest al femierilor din ultimii ani. El arată că fermierii vând recoltele la prețuri foarte mici atât din cauza dumpingului practicat de Rusia pe piețele din Africa, cât și din pricina faptului că cereale din Ucraina rămân pe piața internă, în ciuda embargoului.

Interviul integral:

Rep: Care sunt categoriile de fermieri pe care i-ați văzut protestând public în ultimele zile?

Bogdan Lucian Cumpănașu: Conform datelor disponibile în acest moment, majoritatea fermierilor aflați la proteste sunt cei de cultură mare (cultivatorii de grâu, porumb, rapiță și floarea soarelui), aceștia fiind direct afectați de prețurile la cereale, care în acest moment nu le acoperă sau le acoperă doar parțial costurile de înființare ale culturilor. Din păcate, problemele financiare cu care se confruntă fermierii se regăsesc și în sectorul zootehnic, precum și în cel horticol sau pomicol.

O altă explicație a prezenței într-un număr mare a fermierilor de cultură mare la protest poate fi și faptul că luna ianuarie este o perioadă mai liniștită din punct de vedere al lucrărilor agricole (pentru culturile de toamnă acestea au fost deja finalizate, urmând ca activitatea să se reia în luna februarie pentru pregătirea celor de primăvară), majoritatea fermierilor fiind axați pe întreținerea utilajelor agricole.

De asemenea, din observațiile mele, regăsim și fermierii mici și medii (până la 1.000 ha cultivate), care se confruntă cu dificultăți în obținerea creditelor agricole.

Rep: Care sunt principalele cauze care i-au scos în stradă pe fermieri?

Bogdan Lucian Cumpănașu: Principalele cauze sunt cele financiare, care duc la riscul ca multe dintre fermele autohtone existente să intre în faliment. În acest moment, printre dificultățile curente se regăsesc:

– prețul crescut al input-urilor (furajele, fertilizatorii si produsele de protectie a plantelor), care s-a menținut pe tot parcursul anului agricol 2022-2023;
– prețul scăzut al cerealelor, care nu acoperă investițiile efectuate;
– întârzierea nepermisă a subvențiilor APIA;
– recentele măsuri fiscale luate de autorități privind impozitarea micro-întreprinderilor, situație în care se află majoritatea fermierilor.

Rep: De ce reclamă fermierii întârzieri la plata subvențiilor de la APIA, dat fiind că termenul-limită este luna iunie?

Bogdan Lucian Cumpănașu: Conform datelor noastre, subvențiile APIA din toamnă ar fi trebuit să fie încasate de fermieri până la sfârșitul lunii octombrie. Suntem la mijlocul lunii ianuarie și în discuțiile pe care le-am avut cu agricultorii, majoritatea dintre aceștia reclamă că nu au primit încă aceste fonduri.

Printre problemele menționate a fost controlul realizat prin teledetecție al funcționarilor APIA, unde au fost verificate culturile declarate de fermieri în schemele de depunere. Ca urmare a neconcordanțelor, fermierii au primit refuz de subvenționare, însă în cele din urmă aceste decizii s-au dovedit nejustificate, aspect recunoscut inclusiv de funcționarii APIA.

A doua cauză pe care o voi menționa este o speculație, pe care nu o pot susține cu exemple și se referă la bugetul național: banii alocați sectorului agricol au fost cheltuiți în alte scopuri, precum creșterea salariilor din instituțiile publice sau a pensiilor speciale.

Rep: De ce reclamă fermierii lipsa accesului la finanțare? Ce s-a întâmplat în acest an diferit față de anii trecuți în acest sens?

Bogdan Lucian Cumpănașu: În momentul în care fermierii se confruntă cu dificultăți în plata creditelor, în general firmele debitoare folosesc bilete la ordin pentru recuperarea creanțelor. Acest lucru are un impact negativ asupra business-urilor agricole, îngreunându-le accesul la creditare. De asemenea, întârzierile implică penalități și costuri mult mai ridicate pentru fermieri. Imposibilitatea creditării afectează de asemenea și prețul de achiziție a input-urilor, în piață existând discount-uri de până la 50% pentru ”plata cash”. Prin urmare, finanțarea le oferă fermierilor independență în deciziile agronomice și acces la prețuri mai bune.

Rep: Ați observat în ultima perioadă fenomenul vânzării fermelor mici? Cum vă explicați acest lucru? Ce ne puteți spune despre amploarea fenomenului?

Bogdan Lucian Cumpănașu: Nu am date exacte pe care aș putea să le expun în acest sens, însă noi, ca serviciu de finanțare, am observat că din ce în ce mai mulți fermieri sunt dispuși să ofere ca ipotecă terenurile pe care le au în proprietate, fermele sau alte bunuri imobile. Având în vedere că fermierii se raportează la terenul în proprietate ca fiind cel mai important bun pe care-l dețin, acest lucru denotă lipsa de alternative pe care le au pentru a putea obține banii necesari în continuarea activității agricole. Din discuțiile avute, fermierii ne semnalează că din ce în ce mai mulți agricultori sunt în risc de faliment și, implicit, de a-și vinde fermele.

Rep: Fermierii reclamă concurența neloială din partea cerealelor ucrainene, dar premierul Ciolacu tocmai a declarat că ”din primele date primite s-a reconfirmat faptul că, din octombrie 2023 până în prezent, nu au intrat cereale ucrainene pe piața internă din România, fiind vorba doar despre tranzit către Portul Constanța, de unde mărfurile au plecat la export”. Care este situația reală, din ce cunoașteți dvs?

Bogdan Lucian Cumpănașu: Nu aș vrea să comentez declarațiile domnului premier. În mod normal, domnul Marcel Ciolacu ar trebui să fie unul dintre cei mai informați demnitari din România. Însă realitatea prezentată de fermierii cu care suntem în discuții pare să contrazică estimările prezentate de Executiv. Practic, o parte din cerealele care ar trebui doar să tranziteze România rămân în depozite și sunt ulterior comercializate la un preț necompetitiv în țară, în special către sectorul zootehnic.

Aș dori să prezint câteva riscuri, dar și soluții pe care Guvernul ar putea să le întreprindă pentru a susține agricultura autohtonă:

– Cerealele aduse din Ucraina nu au o trasabilitate clară, nu se cunosc substanțele active folosite pentru creșterea lor sau calitatea solului de proveniență, mai ales că pe teritoriul țării vecine este în derulare un război. Prin urmare, animalele din România sunt hrănite cu cereale care pot fi dăunătoare sănătății lor, dar și a consumatorilor;
– În Ucraina nu există restricții în ceea ce privește hibrizii modificați genetic sau produsele de fertilizare interzise pe teritoriul Uniunii Europene, acest fapt având impact inclusiv economic, costurile de producție fiind cu mult mai mici decât cele ale unui fermier român.

Am adus în discuție într-un articol anterior modul în care Federația Rusă negociază direct, ulterior retragerii sale din Acordul de Cereale, cu autoritățile statelor din Africa (exemplu: Egipt) unde oferă cereale la prețuri cu 2/3 mai ieftine decât cele existente pe bursele de profil. Aceste state reprezintă piețe tradiționale și pentru fermierii români, ceea ce are un impact direct asupra cererii directe existente în România și în Bazinul Mării Negre.

Dat fiind faptul că pe teritoriul țării vecine este în derulare un război, autoritățile din România ar fi trebuit să realizeze o strategie de susținere a sectorului agricol în condiții deosebite. Ar trebui impulsionată diplomația economică, Ministerul Afacerilor Externe să lucreze îndeaproape cu Ministerul Agriculturii pentru ca funcționarii din ambasadele românești din spațiul Orientului Mijlociu sau Nordul Africii să identifice oportunități de comercializare a cerealelor românești și să existe discuții directe cu autoritățile din aceste state. Mai mult, fiind țară membră UE, România poate să beneficieze direct și în sectorul de agricultură de Acordurile de liber schimb ale Uniunii cu diverse state (precum Japonia, Vietnam, Canada etc.) pentru a-și diversifica piețele de export.

Totodată, pe fondul situației din Ucraina și al bombardării porturilor dunărene, costurile de asigurare și transport au crescut, având un impact direct asupra profitabilității fermei. De asemenea, Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) a fost insuficient valorificată, iar în contextul deosebit al anilor 2022 și 2023 ar fi fost necesar să se investească și să existe o strategie în ceea ce privește modernizarea porturilor românești.

Aș vrea să atrag atenția asupra vulnerabilităților fermierilor în ceea ce privește posibilitatea de a-și comercializa cerealele la un preț satisfăcător. Marea majoritatea vând cerealele la momentul recoltării, existând insuficiente spații de depozitare, în special pentru fermierii mici și mijlocii, iar procesarea în România este la un nivel nesatisfăcător. Statul ar trebui să investească în susținerea fermierilor pentru dezvoltarea capabilităților de procesare. Avem nevoie să producem valoare adăugată, nu doar să exportăm materie primă.

Aș atrage atenția și asupra modului de obținere și utilizare a fondurilor europene. În primul rând cu noul PAC 2023 – 2027, co-finanțarea pentru achiziția de utilaje agricole a crescut de la 10% la 30%, ceea ce face mai dificil procesul de modernizare a fermei dacă agricultorul nu deține capital propriu. De asemenea, mulți fermieri întâmpină probleme reale în implementarea proiectelor cu fonduri comunitare, iar în această privință instituțiile abilitate, precum AFIR, ar trebui să ofere sprijin pentru depășirea obstacolelor.