„Epidemia de șoareci” de pe frontul din Ucraina amintește de Primul Război Mondial: „Nu șoarecii ne vizitau, noi eram oaspeții lor”

Liniile de front ale războiului Rusiei în Ucraina au fost infestate de șobolani și șoareci, care se pare că au răspândit boli care îi fac pe soldați să vomite și să sângereze din ochi, ceea ce paralizează capacitatea de luptă și recreează condițiile îngrozitoare care au afectat trupele în războiul de tranșee din Primul Război Mondial, se arată într-un reportaj CNN.

O militară ucraineană, care poartă indicativul „Kira”, și-a amintit cum batalionul ei a fost asaltat toamna trecută de o „epidemie de șoareci” în timp ce lupta în regiunea Zaporojie din sudul țării.

„Imaginați-vă că mergeți la culcare, iar noaptea începe cu un șoarece care se strecoară în pantaloni sau în pulover, sau care vă mestecă vârfurile degetelor, sau vă mușcă mâna. Dormi două sau trei ore, în funcție de cât de norocos ești”, a declarat Kira pentru CNN. Ea a estimat că în adăpostul ei de patru soldați erau în jur de 1.000 de șoareci. „Nu șoarecii erau cei care ne vizitau; noi eram oaspeții lor”.

Infestările se datorează în parte schimbării anotimpurilor și ciclului de împerechere al șoarecilor, dar sunt și o măsură a modului în care războiul a devenit static, după ce contraofensiva Ucrainei a fost în mare parte respinsă de apărarea rusească puternic fortificată. În mijlocul unei alte ierni aspre, șoarecii caută hrană de-a lungul liniei frontului de aproape 1.000 de kilometri, răspândind boli și nemulțumiri în timp ce caută hrană și căldură.

Kira a spus că a încercat totul pentru a scăpa buncărele lor de șoareci: a stropit cu otravă, a pulverizat amoniac, chiar și rugăciuni. Magazinele din apropiere s-au aprovizionat cu produse anti-șoareci și au făcut o adevărată avere, a spus ea. Dar, cum șoarecii continuau să vină, au încercat alte metode.

„Aveam o pisică pe nume Busia și, la început, și ea a ajutat și a mâncat șoareci. Dar mai târziu au fost atât de mulți încât a refuzat. O pisică poate să prindă unul sau doi șoareci, dar dacă sunt 70 de șoareci, este nerealist.”

Videoclipuri distribuite pe rețelele de socializare de soldații ucraineni și ruși au arătat amploarea infestărilor de pe linia frontului. Șoareci și șobolani sunt văzuți furișându-se pe sub paturi, în rucsacuri, generatoare de curent, buzunare de haine și fețe de pernă. Unul dintre ele arată șoareci care se revarsă dintr-o turelă de mortier rusesc ca niște gloanțe dintr-un Browning.

Într-un altul, o pisică încearcă să înșface un șoarece de pe un fotoliu, înainte ca un soldat să atingă partea de sus a scaunului și alte zeci de șoareci să cadă în cascadă. Pisica, depășită numeric fără speranță, se recunoaște învinsă și se retrage.

Serviciile de informații militare ucrainene au raportat în decembrie o epidemie de „febră a șoarecilor” în multe unități rusești din jurul orașului Kupiansk, în regiunea Harkov, pe care Moscova încearcă să o revendice de luni de zile. Raportul a precizat că boala este transmisă de la șoareci la oameni „prin inhalarea prafului de fecale de șoarece sau prin ingerarea de fecale de șoarece în mâncare”.

CNN nu a reușit să verifice independent raportul, dar, potrivit armatei ucrainene, simptomele cumplite ale bolii includ febră, erupții cutanate, tensiune arterială scăzută, hemoragii la nivelul ochilor, vărsături și, deoarece afectează rinichii, dureri de spate severe și probleme la urinare.

Rezultatul, a declarat Serviciul de informații al apărării din Ucraina, este că „‘febra șoarecelui’ a redus semnificativ capacitatea de luptă a soldaților ruși”. Acesta nu a precizat dacă trupele ucrainene au fost afectate în mod similar.

În timpul Primului Război Mondial, populația de șobolani s-a mărit atunci când conflictul a stagnat. Și există temeri că războiul Rusiei din Ucraina a făcut același lucru. Șeful forțelor armate ucrainene, generalul Valery Zaluzhny, a declarat pentru The Economist la sfârșitul anului trecut: „La fel ca în primul război mondial, am ajuns la un nivel de tehnologie care ne pune în impas”.