Care e stadiul în cursa pentru șefia Consiliului UE / Un cod de bună conduită pentru Comisarii Europeni

Mai sunt puțin peste patru luni până la alegerile europene, iar președinta Comisiei, Ursula von der Leyen a pregătit un set de reguli de etică și un cod comportamental pentru comisarii care vor decide să participe la campania electorală.

Von der Leyen însăși nu a anunțat dacă va candida pentru un al doilea mandat, ceea ce irită nu doar în cadrul Comisiei, dar și prin unele din marile capitale, inclusiv în Berlin, ca și în Parlamentul European.

Standardele de etică ale lui von der Leyen se vor aplica comisarilor ce doresc să candideze la alegerile europene de la începutul lunii iunie, fie pentru un scaun în Parlamentul European, fie pentru funcția de președinte al Comisiei.

Noile reguli spun astfel că viitorii candidați nu vor avea voie să folosească personalul Comisiei, bugetul de călătorie sau alte resurse materiale provenite de la executivul UE în scopuri personale de campanie.

Candidații vor trebui, de asemenea, să creeze conturi separate de rețele sociale și să facă o diferență între declarațiile în care se implică în rolul lor de Comisar și declarațiile lor în calitatea de candidat.

Desigur, von der Leyen însăși ar putea fi acuzată că a ignorat aceste reguli în ultimele luni, părând că se află permanent în campanie, fără însă a-și declara deschis candidatura.

Majoritatea acestor reguli par de bun simț, ele sunt însă menite a înlătura suspiciunile, mai ales în urma recentelor scandaluri de corupție din instituțiile europene, cum a fost așa-numitul Qatargate.

Incertitudini cu privire la președinția Consiliului UE

În condițiile în care președintele Consiliului UE, Charles Michel, plănuiește să-și părăsească postul înainte de termen pentru a deveni europarlamentar, nu este încă limpede cine l-ar putea înlocui pentru a conduce reuniunile șefilor de stat și de guvern.

Mai intâi, nu există nicio regulă care să spună că Charles Michel trebuie să renunțe la postul său în timp ce face campanie pentru o altă funcție. Noul set de reguli imaginate de Ursula von der Leyen nu privesc Consiliul (iar cei doi se detestă pe față). Charles Michel nu și-ar pierde, teoretic, privilegiile aduse de slujbă. De fapt, potrivit unui aviz juridic al Consiliului, Michel este liber să-și păstreze rolul de șef al Consiliului UE și „ arcontinua să beneficieze de o protecție apropiată în orice moment, indiferent dacă face campanie sau nu”.

El e astfel liber să ducă o campanie, singura constrângere fiind că trebuie să rămână disponibil pentru sarcinile Consiliului. În timp ce diplomații răsfoiesc textele legale pentru a înțelege ce proceduri dictează această ieșire anticipată fără precedent, e totuși greu de imaginat că Michel va rămâne în post după alegerile pentru Parlamentul European, când liderii vor începe să discute despre slujbele de vârf, având în vedere că el ar putea face parte din numele vehiculate în deliberările pe care le-ar conduce.

Dar dacă Michel pleacă devreme, de exemplu în iunie, cine ar trebui să-i preia postul? Ei bine, în absența unei decizii a liderilor, postul t-ar reveni unui alt belgian: președintelui rotativ al UE – în acest caz, premierul belgian Alexander De Croo.

Problema este că doar câteva săptămâni mai târziu, Ungaria preia conducerea pentru a doua jumătate a anului – o perspectivă care le dă fiori multora.

O alte posibilitate ar fi ca liderii să numească un președinte al Consiliului cu un mandat care ar începe devreme, în iulie, mai degrabă decât în noiembrie. Asta nu ar pune probleme de responsabilitate, deoarece după alegeri nu au loc oricum ședințe ale Consiliului până în octombrie.

Charles Michel este un liberal (grupul Renew). Presupunând că Ursula von der Leyen (PPE, creștin-democrată) rămâne la Comisie, asta ar însemna ca postul de șef al Consiliului să fie un social-democrat, având în vedere că S&D este probabil să rămână al doilea grup ca mărime din Parlamentul European.

Asta, desigur, îl exclude din start pe președintele României Klaus Iohannis, presupunând că el într-adevăr și-ar dori un asemenea post. Socialiștii se gândesc de pildă la fostul premier portughez António Costa, dacă acesta scapă de scandalul de corupție în care a fost cufundat guvernul său.

Un alt nume este cel al șefei guvernului danez, Mette Frederiksen. O social-democrată nordică care nu și-a ascuns ambiția de a ocupa funcții internaționale după ce iese din politica daneză (chiar și la NATO), ea ar fi prima femeie în funcția de șef al Consiliului.

Unii oficiali ai UE nu văd însă asta cu ochi buni, din cauza poziției dure a guvernului lui Frederiksen cu privire la migrație, care nu este în concordanță cu atmosfera din alte partide de centru-stânga din UE.

Mai este și problema, în mod paradoxal, a tinereții ei (46 de ani) și a ambițiilor ei politice. Liderii vor în general pe cineva care nu are mari ambiții și care stă concentrat pe sarcina de a negocia compromisuri între statele membre.

Un alt nume este fostul prim-ministru suedez Stefan Löfven — un social-democrat bine priceput în negocieri complexe încă din vremea când era șef de sindicat, el fiind și cineva puțin probabil să dorească să intre în lumina reflectoarelor, cum a fost Charles Michel.

În cele din urmă, există opțiunea jokerului italian Mario Draghi. Fostul șef al Băncii Centrale Europene (BCE) și fost prim-ministru italian ar aduce multă experiență și prestigiu. Dar el nu este un social-democrat, ceea ce poate fi un hap prea mare de înghițit pentru cel de-al doilea grup politic din UE ca mărime.