Președintele argentinian Javier Milei s-a confruntat cu o primă grevă împotriva privatizărilor și dereglementării economiei. În ce stadiu sunt reformele promise

În timp ce un vast proiect de lege care conține peste 600 de articole este în discuție în Parlament, guvernul a dat înapoi în anumite puncte, dar nu intenționează să dialogheze cu Confederația Generală a Muncii, principala forță sindicală a țării, transmite Le Monde, citată de Rador.

Miercuri, 24 ianuarie, la doar patruzeci și cinci de zile după venirea la putere, președintele ultraliberal al Argentinei, Javier Milei, s-a confruntat cu prima grevă generală. Principalul centru sindical al țării, Confederația Generală a Muncii (CGT, care revendică 7 milioane de membri) și alte sindicate și organizații de stânga au cerut mitinguri masive în Buenos Aires și alte orașe din ţară, pentru a protesta împotriva dezmembrării statului dorite de guvern.

„Când totul va fi privat, vom fi privați de orice”, „Patria nu este de vânzare”, „A mânca nu este un privilegiu”: pancartele transmiteau opoziție față de măsurile liberale luate de guvern. În total, 80.000 de oameni au mărșăluit în capitala țării, potrivit poliției, peste 600.000 conform CGT. O mobilizare „pașnică”, conform celor raportate de sindicat pentru Le Monde.

„Această grevă este foarte rapidă, deoarece Javier Milei a luat rapid măsuri, cu schimbări care afectează direct sindicatele. CGT dorește să marcheze terenul. A reușit pentru că mobilizarea în stradă a fost semnificativă”, crede Facundo Cruz, politolog la Universitatea din Buenos Aires. În timpul grevei, multe afaceri au rămas deschise, iar transportul a fost activ în timpul zilei în Buenos Aires și suburbiile sale, pentru a facilita mobilizarea manifestanților.

„Rugăm deputații (…) să nu trădeze muncitorii”, a declarat Pablo Moyano, co-secretar al CGT, din piața adiacentă Congresului, unde se adunau manifestanții. El s-a referit în special la deputații peronişti, aflați la putere până în decembrie 2023: „Să spună public dacă sunt de partea muncitorilor sau a corporațiilor și a modelului economic susținut de Javier Milei”.

Viitorul reformelor președintelui de dreapta se joacă în prezent în Parlament. Chemați să stea în ședințe extraordinare până pe 15 februarie, deputații trebuie să decidă asupra unui proiect de lege detaliat, cuprinzând peste șase sute de articole, dezvăluit pe 27 decembrie.

În cadrul negocierilor în comisii, guvernul, care a recunoscut „erori de redactare”, a dat înapoi în câteva puncte sensibile: compania petrolieră YPF nu mai este una dintre companiile care urmează să fie privatizate; adunarea neautorizată a mai mult de trei persoane într-un spațiu public nu mai este considerată ilegală.

Cu toate acestea, filosofia generală a legilor și concentrarea puterii în mâinile președintelui rămân. Astfel, așa-zisa stare de „urgență publică” dorită de Milei, care ar permite executivului să pună în aplicare legi fără a trece prin Parlament, s-ar reduce la o perioadă de maxim doi ani – față de patru inițial, dar încă face parte din măsurile aflate în discuție.

Guvernul, care nu are majoritate în Parlament, încearcă să negocieze punct cu punct în timp ce caută sprijin, inclusiv în rândul peroniştilor. „Camera Deputaților este foarte fragmentată, cu un echilibru de putere în schimbare”, explică Cruz. La Libertad Avanza, coaliția lui Javier Milei, poate conta în special pe sprijinul dreptei, dar și al anumitor radicali [de centru-dreapta]. Rezultatul votului rămâne deschis”. Nu a fost confirmată nicio dată pentru dezbaterea plenară. În cazul aprobării de către Camera Inferioară, textul trebuie apoi înaintat Camerei Superioare, unde formațiunea președintelui nu are majoritate.

Parlamentul nu a decis încă în privința „megadecretului” lui Javier Milei, care a intrat în vigoare pe 29 decembrie. Acesta promovează dereglementarea economiei și a ridicat o serie de restricții de control al prețurilor, contribuind la o reapariție a inflației în ultimele săptămâni: cea din decembrie a fost de 25,5%, iar cea din anul 2023 – atribuită guvernului anterior – până în 211%.

Cu toate acestea, au fost depuse peste şaizeci de contestaţii de neconstituţionalitate. O parte esențială a decretului, capitolul privind reforma muncii, care prevede o limitare a dreptului la grevă și o reducere a indemnizației de concediu, a fost suspendată temporar de instanțele de judecată pe 3 ianuarie. Un câștig al CGT, care organizează opoziţia faţă de guvern nu doar în stradă, ci şi în instanţe.

Guvernul, încrezător în fața sondajelor care îl creditează cu aproximativ 50% opinii favorabile, și-a sporit declarațiile disprețuitoare față de sindicaliști. Ministrul securității, Patricia Bullrich, i-a numit „șefi ai mafiei și manageri ai sărăciei”. „Nici o grevă nu ne va opri”, a avertizat ea, numind mobilizarea din 24 ianuarie un „eșec total”. Manuel Adorni, purtătorul de cuvânt al președintelui, la rândul său, a batjocorit un sindicat care nu a lovit în guvernarea precedentă, în ciuda „nivelurilor enorme de inflație și sărăcie”, și a criticat o mobilizare care implică „absolut absurd”. Purtătorul de cuvânt a exclus miercuri orice dialog cu CGT: „Nu se poate dialoga cu cei care nu vor ca țara să își revină”. (Traducerea: Ruxandra Lambru)