O nouă tehnologie de înzăpezire artificială ar putea oferi un colac de salvare pentru stațiunile de schi aflate în dificultate

Situată în munții Pirinei, La Molina este cea mai veche stațiune de schi din Spania. Se mândrește cu cel mai mare „superpipe” (rampe) din Pirinei, iar pârtiile sale au găzduit evenimente de profil înalt, de la Cupa Mondială de schi alpin la Campionatele Mondiale de snowboard, relatează CNN. Dar La Molina se confruntă acum cu o amenințare existențială: Lipsa zăpezii.

Pe măsură ce temperaturile globale cresc, stațiunea, la fel ca multe altele din întreaga lume, este nevoită să se bazeze din ce în ce mai mult pe zăpada artificială.

Dar zăpada artificială are un cost. Aceasta necesită atât apă, cât și energie – o combinație dificilă oriunde, dar mai ales într-o țară care se confruntă cu o secetă prelungită și severă, alimentată de schimbările climatice.

De aceea, La Molina își va petrece următorii trei ani testând o nouă tehnică de producere a zăpezii care promite să fie mult mai puțin consumatoare de resurse, precum și să poată produce zăpadă la temperaturi mai ridicate – lucru din ce în ce mai important, deoarece unele stațiuni se apropie de temperaturi prea ridicate pentru a face viabilă chiar și zăpada artificială.

Denumit „Laboratorul de zăpadă” și condus de Institutul de Știință a Materialelor din Barcelona (ICMAB-CSIC) și FGC Turisme, care gestionează pârtiile de schi publice, proiectul va produce zăpadă falsă prin adăugarea unui mineral în apa care intră în tunurile de zăpadă, mașinile care pompează apă și aer la presiune ridicată pentru a crea zăpadă.

Ideea este de a imita procesele care au loc în nori, a declarat Albert Verdaguer, omul de știință de la ICMAB-CSIC care a condus proiectul.

Gheața se formează în atmosferă din picăturile de apă din nori printr-un proces numit „nucleație de gheață”. Picăturile de apă pură pot rămâne neînghețate în nori la temperaturi de până la minus 38 de grade Celsius. Dar nucleația gheții poate avea loc la temperaturi mult mai ridicate atunci când picăturile de apă interacționează cu particule din atmosferă, cum ar fi aerosolii sau praful, declanșând înghețarea acestora.

În urmă cu câțiva ani, Verdaguer a citit o lucrare de cercetare care a descoperit că un mineral – feldspatul – era deosebit de eficient în acest proces și putea declanșa înghețarea picăturilor de apă la temperaturi apropiate de zero grade.

Acest lucru a aprins un beculeț: Dacă feldspatul ar putea contribui la creșterea eficienței în producerea zăpezii? „Ne-am gândit, de ce să nu profităm de asta?”, a declarat el pentru CNN.

În timpul testelor de laborator, Verdaguer și echipa sa au constatat că tehnica a redus costurile de energie cu aproximativ 30% și a fost capabilă să producă zăpadă la temperaturi cu aproximativ 1 până la 1,5 grade mai mari decât metodele tradiționale.

De asemenea, au reușit să obțină un „raport de conversie” mai bun, a spus Verdaguer, referindu-se la volumul de zăpadă care iese din tunuri în raport cu cantitatea de apă care intră.

De obicei, acesta este de aproximativ 75%, a spus el, deoarece o parte din apă rămâne în tun sau nu îngheață și este spulberată. „Laboratorul de zăpadă” se așteaptă să crească acest procent la 90%.

O cantitate de feldspat de aproximativ mărimea unei cutii de Coca-Cola – un mineral abundent care constituie aproximativ 60% din scoarța terestră – ar menține două tunuri de zăpadă în funcțiune tot sezonul, a spus Verdaguer.

O industrie în pericol

Spania se confruntă cu valuri de căldură toridă și cu o secetă care durează de ani de zile, iar Catalonia, regiunea în care se află La Molina, a fost deosebit de afectată. Este „una dintre cele mai intense secete din ultimii ani”, a declarat Ramón Pascual Berghaenel, meteorolog la agenția meteorologică spaniolă AEMET.

Dar La Molina este departe de a fi singura stațiune de schi care încearcă să își croiască un viitor într-o lume mai caldă și mai uscată. Anul trecut, o iarnă neobișnuit de caldă a lăsat stațiunile de schi din Europa fără zăpadă, iar anul acesta, stațiunile din Himalaya indiană au rămas goale din cauza lipsei de zăpadă care i-a ținut departe pe turiști.

„Desigur, există schimbări și modificări de la an la an, dar tendința pe termen lung (pentru zăpadă) este de declin”, a declarat ecologistul sportiv Madeleine Orr, care nu este implicată în „Laboratorul de zăpadă”. În ultimele patru decenii, încălzirea globală cauzată de om a dus la reducerea zăpezii în mare parte din emisfera nordică, arată un studiu recent.

Aceste schimbări înseamnă că zăpada artificială, folosită de stațiuni de zeci de ani, devine din ce în ce mai mult un colac de salvare. „Cele mai bune estimări actuale sunt că 95% dintre stațiunile de schi se bazează într-o oarecare măsură pe zăpadă artificială pentru a rămâne viabile”, a declarat Orr pentru CNN.

Dar, pe măsură ce temperaturile cresc, există întrebări cu privire la cât de viabilă va fi zăpada artificială în viitor. Când nu este suficient de frig, mașinile pur și simplu nu vor funcționa.

De aceea, noua tehnică a „Laboratorul de zăpadă” este atât de atrăgătoare.

Știința are sens, a declarat Jordy Hendrikx, un cercetător de frunte în domeniul zăpezii și consilier științific principal pentru Antarctica și Noua Zeelandă. „Este o chestiune de a vedea dacă acest lucru poate fi scalat”, a declarat Hendrikx, care nu este implicat în „Laboratorul de zăpadă”, pentru CNN.

Exact asta își propune proiectul La Molina – să vadă dacă rezultatele din laborator pot fi reproduse în lumea reală.

În ultimele câteva săptămâni, Verdaguer și colegii săi au instalat tunurile de zăpadă în stațiune. Apa va proveni dintr-un rezervor care se umple primăvara cu zăpadă topită din munți și care nu este folosit pentru apă potabilă.