Care a fost evoluția statutului teritoriilor din cuprinsul României Mari aflate la ora actuală în componența Ucrainei/TIMELINE

În ultima vreme au apărut apeluri iredentiste la revendicarea din partea Ucrainei a unor teritorii care au făcut parte din România Mare (1918 – 1940). Care este însă istoria acestor teritorii în ultimii 675 de ani?

1347 – se înființează Marca Moldovei sub conducerea lui Dragoș și sub suzeranitatea Regatului Ungariei

1359 – voievodul Maramureșului, Bogdan, trece în Moldova și preia conducerea, declarând independența Voievodatului care se întindea de la Carpați în vest, la Nistru în est, Dunăre și Marea Neagră în sud

1457 – 1504 Voievodatul Moldovei ajunge la apogeu sub domnia lui Ștefan cel Mare, care însă este nevoit să recunoască suzeranitatea Imperiului Otoman. Se întâmplă în 1484, după ce Ștefan cel Mare pierde Chilia, în fața Sultanului Baiazid al II-lea.

1775 – Bucovina, situată în nordul Voievodatului Moldovei, este anexată de Imperiul Habsburgic, o răsplată a ajutorului austriac acordat Imperiului Țarist în războiul cu Imperiul Otoman. Este primul teritoriu desprins din Moldova Voievodală și din acel moment începe o migrație a etnicilor ucraineni din Galiția înspre Bucovina care va schimba raportul în favoarea lor în raport cu moldovenii

1792 – în urma unui nou război cu Imperiul Otoman (început în 1787), Rusia Țaristă ajunge la frontiera de est a Moldovei, anexând teritoriul dintre Nistru și Bug (numit în secolul XX Transnistria)

1812 – Rusia Țaristă anexează partea de est a Moldovei (Pacea de la București, care a pus capăt războiului cu Imperiul Otoman început în 1806), redenumind-o Basarabia, termen care până atunci era folosit pentru partea de sud-est a Moldovei, numită și Ținutul Bugeacului

1856 – Prin tratatul de pace de la Paris, Rusia este nevoită (în urma Războiului Crimeii început în 1853 împotriva Imperiului Otoman, aliat cu Franța și Marea Britanie) să cedeze cele trei județe din sud (Ținutul Bugeacului) – Cahul, Ismail, Bolgrad – Principatului Moldovei

1859 – Moldova și Țara Românească se unesc, iar din 1862 adoptă denumirea de România

1878 – Tratatul de Pace de la Berlin care pune capăt ultimului război ruso – otoman (început în 1877), recunoaște independența României, dar atribuie județele Cahul, Ismail și Bolgrad Imperiului Țarist.

1917, 7 noiembrie – puciul bolșevic de la Petrograd (fost Sankt Petersburg) dă startul unei dezintegrări a Rusiei foste țariste

1918, 10/23 ianuarie – armata română trece Prutul pentru a pune capăt agitațiilor bolșevice, ocupând Basarabia. Pe 24 ianuarie/6 februarie Sfatul Țării (parlamentul provinciei) proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești, iar la 27 martie/9 aprilie votează unirea Basarabiei cu Regatul României

1918, 28 noiembrie – Consiliul Național Român, împreună cu reprezentanți polonezi și germani, convoacă Congresul General al Bucovinei, care cere unirea Bucovinei cu România; 19 decembrie – Guvernul României emite un decret prin care oficializează anexarea Bucovinei.

1919, 10 septembrie – prin Tratatul de la Saint Germain-en-Laye puterile garante recunosc anexarea Bucovinei de către România

1920, 28 octombrie, reprezentanții Franței, Marii Britanii, Italiei, Japoniei și României au semnat Tratatul de la Paris prin care se recunoștea anexarea Basarabiei la România. Japonia, însă, din cauza presiunilor constante din partea Rusiei Sovietice (din 1922 URSS), nu a ratificat tratatul.

1924, 12 octombrie – după mai multe luni de deliberări se înființează Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) pe teritoriul RSS Ucrainene, pe malul de est al Nistrului, inițial cu capitala la Balta, mutată apoi la Tiraspol. Această formațiune a reprezentat centrul subversiunii sovietice împotriva României.

1939, 23 august – Germania Nazistă și URSS semnează un pact de neagresiune (cunoscut sub numele de Ribbentrop – Molotov, după numele celor doi miniștri de externe care l-au semnat). Într-un protocol secret al acestui pact, la art. III se prevedea: “În ceea ce privește Europa de sud-est, partea sovietică atrage atenția asupra interesului său în Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic total în aceste zone.”

1940, 26 iunie – URSS trimite o notă ultimativă în care cerea nu numai retrocedarea Basarabiei ci și a nordului Bucovinei potrivit unei hărți anexate și până la urmă trupele sovietice au ocupat și Ținutul Herței care nu făcuse bună vreodată parte, nici din Basarabia, nici din Bucovina, ci fusese parte a Vechiului Regat.

1940, 2 august – Sovietul Suprem al URSS trasează noile frontiere ale RSS Moldovenească și RSS Ucraineană, atribuind Ucrainei județul Hotin din nordul Basarabiei și județele Ismail și Bolgrad din sudul Basarabiei și în schimb atribuind Moldovei fâșia de pământ din estul Nistrului care constituise până atunci RASSM.

1941, 22 iunie – România se alătură Germaniei Naziste în războiul împotriva URSS, eliberând până pe 26 iulie teritoriile pierdute în 1940. România continuă războiul pe teritoriul URSS alături de Germania, ocupând teritoriul dintre Nistru și Bug, redenumit Transnistria, cu capitala la Odesa.

1944 – Armata Roșie revine în teritoriile controlate de România din 1941, care redevin RSS Moldovenească și RSS Ucraineană în componența URSS.

1947 Este semnat primul document postbelic care reglementează frontiera dintre România și URSS. În document, alături de teritoriile din 1940, se adaugă Insula Șerpilor (astăzi a Ucrainei).

1975 Este semnat Actul Final de la Helsinki, care reglementează toate frontierele europene postbelice actuale, dincolo de tratatele bilaterale.

1991, 24 august – Ucraina își declară independența urmată la 27 august de Republica Moldova. Ambele state sunt recunoscute pe plan internațional în frontierele vechilor republici sovietice, RSS Ucraineană și RSS Moldovenească.

1997, 2 iunie – se semnează Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate şi cooperare între România și Ucraina, care la art. 2 prevede:

1. Părţile contractante, în concordanță cu principiile şi normele dreptului internațional și cu principiile Actului final de la Helsinki, reafirmă că frontiera existentă între ele este inviolabilă și, de aceea, ele se vor abține, acum și în viitor, de la orice atentat împotriva acestei frontiere, precum și de la orice cerere sau acțiune îndreptată spre acapararea și uzurparea unei părți sau a întregului teritoriu al celeilalte părți contractante.
2. Părțile contractante vor încheia un tratat separat privind regimul frontierei dintre cele două state și vor soluționa problema delimitării platoului lor continental și a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, pe baza principiilor și procedurilor convenite printr-un schimb de scrisori între miniștrii afacerilor externe, efectuat odată cu semnarea prezentului tratat. Înțelegerile convenite în acest schimb de scrisori vor intra în vigoare simultan cu intrarea în vigoare a acestui tratat.

Art. 27 prevede: “Prezentul tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungește automat pe noi perioade de câte 5 ani, dacă niciuna dintre părțile contractante nu va încunoștința în scris cealaltă parte contractantă despre intenția sa de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirării perioadei de valabilitate respective.”

Tratatul a fost ratificat de cele două parlamente, dar constituționalitatea legii de ratificare a fost contestată de Curtea Supremă la Curtea Constituțională care a respins contestația. Până acum, nici România, nici Ucraina nu au denunțat tratatul.

1999, 18 august – Republica Moldova și Ucraina au semnat un Tratat cu privire la frontiera de stat dintre cele două țări, unde există și un protocol adițional “cu privire la frontiera de stat, privind transmiterea în proprietate Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localității Palanca a Republicii Moldova, precum şi a sectorului de teren, prin care trece acesta, și regimul lor de exploatare”.