Disfagia: ce este, simptome și cauze, cum să o tratezi / ”Afectează peste 10% dintre persoanele de peste 65 de ani și peste 70% în rândul pacienților care trăiesc în centre de asistență”

Toată lumea poate avea probleme în a „înghiți” o gură plină de mâncare, dar pentru unele persoane înghițirea este dificilă. În termeni medicali, acest lucru se numește”disfagie” și poate deveni o adevărată problemă de sănătate, notează Corriere della Sera.

„Se estimează că disfagia orofaringiană, cea mai frecventă formă de disfagie care implică dificultatea de a trece alimentele din gură în esofag, afectează peste 10% dintre persoanele de peste 65 de ani și peste 70% în rândul pacienților care trăiesc în centre de asistență”, spune Francesca Galeazzi, director medical la Departamentul de Gastroenterologie al Spitalului Universitar din Padova și consilier național al Asociației italiene a gastroenterologilor și endoscopilor digestivi din spitale. ”Problema este în creștere, inclusiv din cauza îmbătrânirii populației și, prin urmare, a prevalenței mai mari a bolilor neurologice și vasculare”, completează ea.

Disfagia orofaringiană este în mod obișnuit legată de rezultatele accidentelor cerebrale, de bolile neurologice și musculare degenerative și de demență, dar poate rezulta și din dificultăți de mestecat, susține medicul.

”Aceștia sunt, de obicei, pacienți în vârstă, uneori și cu probleme cognitive, ceea ce poate face ca recunoașterea inițială a afecțiunii lor să fie problematică. Disfagia esofagiană, mai puțin frecventă, care implică dificultăți în trecerea alimentelor din esofag în stomac, este legată de alte cauze, de la tumori esofagiene sau tumori în alte districte care provoacă comprimarea esofagului până la tulburări de motilitate esofagiană”, precizează Francesca Galeazzi.

„La început, simptomele pot fi subtile și nu foarte evidente. Pacientul poate simți nevoia de aține mâncarea în gură pentru o perioadă lungă de timp, de a evita anumite alimente sau chiar de a respinge mâncarea, precum și de a înghiți în mod repetat. De asemenea, poate exista o pierdere de salivă sau de alimente din gură și pot apărea simptome de inhalare din cauza bolusului alimentar care intră în căile respiratorii mai degrabă decât în esofag la înghițire. În acest caz, persoana poate avea o voce gâlgâitoare sau tuse după ce înghite, până la pneumonie severă din cauza alimentelor care intră în plămâni”, explică ea.

În cazul în care se suspectează dificultăți de înghițire, care pot fi confirmate prin intermediul unor chestionare simple și al unor teste de înghițire, efectuate de către profesioniști din domeniul sănătății chiar la patul pacientului, dacă este necesar, este bine să se contacteze centre specializate.

„Diagnosticul trebuie investigat în profunzime cu diverși specialiști și profesioniști din domeniul sănătății (de la ORL și gastroenterologi la fizioterapeuți și logopezi), eventual într-o manieră multidisciplinară. Dacă este cazul, se pot folosi metode instrumentale, cum ar fi studiul radiografic al actului de înghițire cu un agent de contrast care este filmat sau vizionarea cu fibră optică a studiului de înghițire. Terapia depinde de cauză, dar măsurile de reabilitare a deglutiției sunt întotdeauna centrale. Unele măsuri pot fi puse în aplicare încă de la început, de exemplu, asigurându-se că persoana își menține poziția verticală în timpul meselor și încercând să coboare bărbia spre stern în timpul înghițiturii’, conchide Galeazzi.