Moștenirea lui Klaus Iohannis: Dispariția PNL în PSD

Cea mai mare problemă cu care PNL se confruntă astăzi este mobilizarea activului de partid. Liberalii nu mai sunt dispuși să se implice în campanie, după cum mărturisesc unii lideri în discuții informale. Intrarea lor în moarte clinică s-a văzut recent la ședința de alegeri a filialei din sectorul 4, unde nici măcar prezența unui histrion ca Rareș Bogdan nu a reușit să însuflețească sala.

Cum a ajuns însă unul dintre cele mai vii partide să se transforme într-o masă amorfă? Unde s-a dus spiritul liberal? Sloganul istoric „Prin noi înșine” a fost uitat, în momentul în care PNL a ales să candideze pe liste comune cu PSD, rivalul său ideologic, cel puțin teoretic. De acum, liberalii există „cu ajutorul altora”. Este, dacă vreți, primul pas către dispariția PNL în PSD.

Cum s-a ajuns aici? Iată câteva posibile explicații:

• Contraselecția practicată metodic încă de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni a adus în fruntea partidului în ultimii ani pseudo-lideri, politicieni care nu au realizat nimic în cariera lor „prin ei înșiși”, ci au fost impuși de sus, fără alt merit decât slugărnicia necondiționată față de Cotroceni. Alina Gorghiu, Florin Cîțu, Cătălin Predoiu, Iulian Dumitrescu, Sebastian Burduja, Lucian Bode sau Nicolae Ciucă nu au niciun cuvânt de spus în politică, dar au ajuns lideri importanți, miniștri, șefi de organizații locale. Contraselecția de la vârf s-a propagat spre baza partidului. Pseudo-liderii și-au ales locotenenții după chipul și asemănarea lor. Nici măcar la finalul mandatului, PNL nu reușește să se desprindă simbolic de șeful statului, omul care i-a tras în prăpastie. Pentru cine și pentru ce să tragă un liberal onest și competent? Care este perspectiva?
• Alianța cu PSD făcută în numele stabilității politice a demobilizat acei liberali loiali ideologiei lor, câți ar fi ei. Un partid nu este format doar din oportuniști și fripturiști care nu cred în nimic. Mai sunt și oameni care țin la valori, la principii, liberali de-o viață. Din anii ’90 încoace, le-au spus alegătorilor la fiecare serie de alegeri că marele dușman politic este PSD. Ce să le mai spună alegătorilor acum, când la locale merg în tandem cu pesediștii, unul la primărie, altul la Consiliul Județean, la fel pe listele de consilieri locali și județeni, iar la europarlamentare stânga și dreapta din România împart frățește locurile pe o listă comună, caz unic în Europa. Dacă nici în PSD nu mai au voie să tragă liberalii, în cine să tragă?
• Nicolae Ciucă, probabil cel mai slab președinte PNL din istoria partidului. Fostul șef de stat major, generalul obișnuit cu ierarhia și comanda, a ajuns să conducă un partid așa-zis „liberal”. Ce contradicție în termeni mai mare ar putea exista? În plus, Ciucă pur și simplu nu are nici o treabă cu politica: vorbește public uluitor de prost, are carisma unui obuz de artilerie și pare slab, manevrabil, o păpușă în mâna altora, așa cum îl descriu alegătorii într-un sondaj făcut la comanda fundației germane KAS (aproape de PNL). Cuvântul „marionetă” revine obsesiv în focus grupurile din Transilvania și Moldova. În special în Moldova, caracterizările sunt acide: „tâmp”, „nepotrivit”, „caraghios”, „fără carismă”, „supus”. Altfel spus, o rușine pentru PNL și pentru liberalism. Cum să tragă liberalii pentru un general împiedicat în cuvinte, care nici măcar nu are perspectiva de a intra în turul doi al prezidențialelor?
• Candidatul la București, impus din afara partidului. Mai în glumă, mai în serios, liberalii au probleme serioase cu strângerea de semnături în București, unde partidul a căzut sub 10%. Cum să mai tragă liberalii în campanie, din moment ce, oriunde apar, alegătorii le aruncă reproșuri din cauza alianței cu PSD? Liberalii au renunțat chiar și la candidatul pentru Primăria Capitalei. Potrivit surselor G4Media.ro, n-au avut niciun cuvânt de spus în privința desemnării lui Cătălin Cârstoiu drept independent susținut de ambele partide pentru Primăria Capitalei. Propunerea a venit în plic de la Cotroceni, iar Nicolae Ciucă n-a comentat, n-a pus întrebări. Atât pentru el, cât și pentru Marcel Ciolacu, soluția unui om din afara partidului îi salvează de eventuale neplăceri în partidele lor, în cazul în care Cârstoiu ar câștiga Primăria Capitalei. Puțin probabil, având în vedere cât de prost se desfășoară lucrurile.
• Eșecul fuziunii cu PDL. La aproape zece ani de la topirea fostului partid condus de Traian Băsescu în PNL, cele două părți nu s-au unit într-un întreg. Partidul este încă rupt în două tabere mari: liberalii și pedeliștii. Cei din urmă au continuat să obțină primarii, având o structură solidă de aleși locali, mai ales în Transilvania, în timp ce liberalii nu au știut niciodată dacă sunt liberali sau pesediști. Au guvernat alături de PSD și după 2007, în timp ce PDL a fost trimis în opoziție și au fost mereu dispuși la compromis cu partidul mare. Anti-pesedismul foștilor pedeliști a fost ceva mai autentic decât cel practicat de liberali. Aceste diferențe de viziune se păstrează și astăzi în interiorul partidului, după alianța cu PSD.
• Mesajul greșit propagat în plină campanie de liderii PNL și PSD: coaliția va câștiga alegerile, nu există altă soluție, nu avem adversar. Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce să te mai agiți? De ce să te mai zbați dacă alegerile sunt deja câștigate? Este o eroare tactică, de manual. În lipsa unui adversar politic real, cele două mari partide care se luptau în trecut nu reușesc să mai genereze emoție în rândul propriilor alegători. A te lupta pentru „stabilitate politică” nu impresionează pe nimeni. Oricât au încercat cei doi lideri, Ciucă și Ciolacu, să agite sperietoarea extremismului, nimeni n-a mușcat. Alegătorii înțeleg că AUR este doar un alt partid de laborator, artificial, condus de un lider la fel de slab și manevrabil ca ceilalți.

Desigur că mai sunt și alte posibile explicații ale declinului istoric al liberalilor, dar punctele enunțate mai sus reprezintă cauza principală. Parcursul impus de Klaus Iohannis împinge PNL spre dispariția în PSD. Primul efect al candidaturilor pe liste comune este că nu vom ști după locale și europarlamentare scorul real al celor două partide. Vom afla doar că împreună au obținut procentul X, dar nu vom putea spune cât de valoroși mai sunt liberalii în ochii alegătorilor. Marcel Ciolacu l-a salvat astfel pe Nicolae Ciucă de plata unui decont politic inevitabil, dar prețul salvării unui singur om va fi destul de mare: PSD va înghiți PNL mai devreme sau mai târziu. Liberalii nu vor mai conta după prezidențiale și după parlamentare, dacă nu vor impune un candidat puternic, capabil să facă jocurile de la Cotroceni și să țină PSD la respect.