Sunt AUR și SOS partide extremiste? Ce spun specialiștii: ”Vor dispărea odată cu dictatorii care le alimentează discursul”, ”Lasă impresia că există soluții simple la probleme complicate” (analiză, infografice)

În ianuarie 2022, partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a publicat pe Facebook un mesaj care deschidea o ”listă neagră” a presei cu ”cele mai toxice și false” redacții din România pornind de la publicația G4Media. 

Șeful partidului, George Simion, și-a asumat postarea și a declarat pentru Libertatea că a făcut acest lucru pentru că publicația îi numește partid ”extremist”. 

Aceeași publicație, dar și altele, mai numesc ”extremist” și S.O.S, partidul Dianei Șoșoacă, senatoare ex-aliată AUR, care s-a rupt de formațiunea lui Simion la două luni de la alegerile din 2020, când au intrat în Parlament cu 9%. 

Nu numai publicații din România numesc extremiste partidele AUR si SOS, ci și mass-media internaționale importante, între care Reuters, AFP, Politico, BBC, Euronews, The Guardian, France24, The Jerusalem Post, The Times of Israel ș.a.

Dar sunt AUR și S.O.S partide extremiste?

Ne-am uitat la faptele și declarațiile membrilor celor două partide din ultimii patru ani și am apelat la opiniile unor persoane avizate să explice din punct de vedere istoric și politic trăsăturile unei formațiuni politice extremiste. 

• Notă: AUR și SOS candidează în 9 iunie pentru a accede în Parlamentul Uniunii Europene și pentru a pătrunde în structurile administrativ-teritoriale ale țării. De la ruptura din ianuarie 2021, AUR și S.O.S. împart un electorat nemulțumit de clasa politică, din care 80% are studii de liceu sau postliceale, majoritar din comunități religioase, conform profilul electoratului în 2020. Un sondaj din 2022 arăta și că 66% din simpatizanți au sub 50 de ani, iar 40% din electorat este angajat, în timp ce 32% nu are ocupație. 

”Extremismul variază ca proporții de la țară la țară, dar componentele sunt aceleași”

• Radu Ioanid, istoric și filozof român, stabilit în 1987 în SUA, în prezent ambasadorul României în Israel, a publicat mai multe volume care au avut ca temă Holocaustul, deportarea romilor în Transnistria anilor ‘40 ori Pogromul de la Iași comandat de mareșalul Ion Antonescu, dictator condamnat definitiv pentru crime de război, decizie menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2008.

Radu Ioanid, ambasadorul României în Israel, arată faptul că o formațiune politică poate fi considerată extremistă dacă în narațiunea ei se regăsesc toate sau o parte din următoarele componente: 

”Ultranaționalism, suveranism anti-UE, poziții pro-ruse pe față sau implicite, anexionism (contestare a frontierelor de după Al Doilea Război Mondial), rasism, xenofobie, antisemitism, antiisraelism, negare a Holocaustului în general și tentative de a bloca predarea lui, negarea răspunderii naționale în Holocaust, cult al criminalilor de război și al liderilor fasciști sau fundamentalismul religios”, a explicat istoricul Radu Ioanid, ambasadorul României în Israel, pentru Info Sud-Est. 

Istoricul a mai explicat faptul că trăsăturile extremismului politic în Europa variază ca pondere și proporții de la țară la țară, însă componentele acestuia sunt aceleași. 

AUR a minimalizat Holocaustul în mai multe secvențe, iar liderii partidului au elogiat public criminalii de război sau pe conducătorii legionarilor, în nenumărate situații.

Spre exemplu, senatorul AUR Sorin Lavric, ideolog al partidului, i-a elogiat în plenul Senatului pe criminalii de război condamnați Mircea Vulcănescu și Radu Gyr și pe liderul legionar Valeriu Gafencu (februarie 2021). Deputatul comunității evreiești Silviu Vexler a fost singurul parlamentar care a protestat, iar Sorin Lavric i-a replicat: “Aici nu este Palestina”.

Apoi, Holocaustul a fost minimalizat constant de AUR. Un singur exemplu s-a consumat în ianuarie 2021, într-un comunicat de presă, AUR transmitea că istoria Holocaustului și educația sexuală sunt ”teme minore” care au fost ridicate la rangul de materii și a vorbit despre o ”acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România”;

În aceeași lună, de la tribuna Parlamentului, Claudiu Târziu, copreședintele AUR la vremea respectivă, l-a amenințat pe Alexandru Muraru, consilier al premierului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, spunându-i că ”o să dea socoteală”, iar mai târziu a amintit că ”dacă era legionar, știți cum procedam, da?”. De precizat că mișcarea legionară a comis o serie de asasinate politice care au zguduit societatea românească în perioada interbelică. 

• O explicație pentru lejeritatea cu care Holocaustul poate fi minimalizat sau negat public în România, iar criminalii de război ori legionarii pot fi elogiați fără repercusiuni penale ar putea fi faptul că autorii unor astfel de secvențe se simt încurajați de modul în care parchetele tratează plângerile din acest spectru infracțional: procurorii au închis 96% din dosarele soluționate în 2023, privind interzicerea rasismului, legionarismului și a promovării criminalilor de război, conform OUG 31/2002, așa cum arată o analiză Info Sud-Est și G4Media. 

Mai mult, AUR și-a construit însuși programul politic din 2020 pe ”stâlpi” ai urii, homofobiei, ultranaționalismului, suveranismului anti-Occident/UE și ultrareligiozității, pe care partidul și-a sprijinit ulterior aproape toate acțiunile și discursurile publice.

Nu au lipsit repetatele episoade antisemite, discursuri legionaroide și retorica rusă, cea din urmă devenind propagandă fățișă a regimului criminal de la Kremlin după ruptura Dianei Șoșoacă din AUR și avântul S.O.S, partid-portavoce al Rusiei în România.      

Nu au lipsit nici repetatele episoade de violență verbală, în unele cazuri și fizică, și nici derapajele grave din discursul public al reprezentanților celor două partide. 

Spre exemplu, în doctrina și discursul AUR ateismul este considerat ”o rătăcire”, iar ideologia de gen ”o aberație”, sunt respinse virulent ideea oficializării relațiilor între persoane de același sex, dar și opțiunea femeilor la avort voluntar, iar familia nu este ”o temă de negociat”, ci este formată ”strict dintr-un bărbat și o femeie”. 

Din punct de vedere al politicii externe pe care AUR ar promova-o, conform doctrinei partidului și declarațiilor publice ale liderilor lui, aceasta ar implica readucerea în discuție a noțiunii granițelor, în detrimentul ”globalismului”, ”România Mare” ar trebui să devină liderul Europei Centrale (România fiind situată în Europa de Est, n.red.), Uniunea Europeană este considerată ”un imperiu socialist de ordin federal” cu tendințe de ”hegemonie nefastă”, iar relațiile cu SUA și NATO sunt omise, minimalizate sau marginalizate. În schimb, ”patria este tata” și ”limba este mama”.

Pe planul politicii interne, AUR l-a propus premier pe Călin Georgescu, care a declarat public faptul că dictatorul condamnat pentru crime de război Ion Antonescu (decizie a Tribunalului Poporului din 1946 menținută printr-o decizie din 2008 a Curții Supreme) și liderul Mișcării Legionare responsabilă de asasinate atroce, Corneliu Zelea Codreanu, ”sunt eroi prin care vorbește și a vorbit istoria națională și nu prin lachei de serviciu ai puterilor globaliste care astăzi conduc România vremelnic”. În urma unui scandal public major ca urmare a declarațiilor despre ”eroii” criminali de război, Georgescu s-a retras. AUR a transmis ulterior că îl măsoară pentru prezidențiale, între alții, pe Dan Puric, un actor cu discurs ultranaționalist și cu retorică pro-rusă fățișă. 

”Demagogia e cea mai arzătoare”

• Ioan Stanomir, politolog, critic literar și profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, autorul și co-autorul mai multor volume de științe politice și critică literară la edituri prestigioase din România. 

Din altă perspectivă, politologul și istoricul Ioan Stanomir consideră că discuția despre extremism este complicată, dar demagogia în discursul public este cea care definește în primul rând radicalismul unui partid: ea implică soluții simple la probleme complicate: 

”Discuția privind extremismul este o discuție destul de complicată din punct de vedere intelectual, dar cert este că putem avea câteva indicații legate de modul în care aceste partide se raportează la statul de drept, la domnia legii, la valorile democratice în general. Așa că, practic, dacă am căuta un criteriu fundamental pentru definirea radicalismului politic, acesta ar fi o tendință de a da răspunsuri simple la problemele foarte complexe ale societăților noastre”, explică Ioan Stanomir.

Profesorul subliniază că demagogia reprezintă și cel mai periculos element în discursul și acțiunile publice ale partidelor extremiste: 

„Problema demagogiei este cea mai arzătoare. Demagogia sugerează că există soluții simple, că aceste soluții simple sunt în posesia unor politicieni providențiali, iar rezultatele pentru societățile care urmează această cale a demagogiei sunt dramatice”, a mai adăugat acesta.

Continuând ideea ”soluțiilor simple la probleme complexe”, Ioan Stanomir arată și că violența de limbaj prezentă în declarațiile multor reprezentanți ai partidelor radicale denotă exact nerăbdarea pentru identificarea unor soluții corespunzătoare pentru complexitatea unei societăți:

”Violența de limbaj este un criteriu important în aprecierea caracterului radical al unor partide, pentru că violența de limbaj denotă o anumită nerăbdare în impunerea unor soluții și o anumită incapacitate de a înțelege complexitatea societății”, susține politologul. 

În privința violenței, atât la AUR, cât și la SOS, iar recent cu precădere între cele două partide, s-au înregistrat o serie largă de episoade de agresiune chiar în Plenul Parlamentului, în instituțiile publice sau în alte spații publice. 

Spre exemplu, membrii AUR au făcut vizite organizate la locuințele diverșilor politicieni, inclusiv la unele dintre casele președintelui Klaus Iohannis, manifestări care amintesc de acțiunile legionarilor din perioada interbelică. 

Apoi, în Parlament, a avut loc o lungă serie de îmbrânceli, evacuări forțate, amenințări, injurii și atacuri la persoană între parlamentarii AUR și cei ai PNL sau PSD, între AUR și SOS sau, mai nou, între cele două facțiuni din SOS, reprezentate de Diana Șoșoacă și soțul ei Silvestru. 

• Apasă pe săgețile de mai jos sau dă swipe pentru a vedea cronologia

 Din punctul de vedere al politologului Ioan Stanomir, AUR și S.O.S sunt partide extremiste și arată că au în comun viziunea radicală asupra societății și a soluțiilor pentru comunitate și subliniază că Diana Șoșoacă e chiar ”mai limpede în opțiunile pro-ruse” decât George Simion:

”(AUR și S.O.S pot fi considerate partide extremiste?, n.red.) Cu siguranță. Ambele partide au în comun ceva: Această viziune radicală asupra societății și asupra soluțiilor de aplicat. Aș spune că partidul SOS România este încă și mai radical în limbaj decât partidul AUR, pentru că doamna Șoșoacă este și mai limpede în opțiunile sale pro-ruse decât George Simion”, a conchis politologul Ioan Stanomir. 

Diana Șoșoacă a înregistrat episoade fățișe de susținere a Rusiei, de la participarea la evenimentele organizate de ambasadă, la vizita pe care a făcut-o din proprie inițiativă la scurt timp de la invazia Ucrainei. Șefa S.O.S și-a motivat gestul spunând că a vrut să garanteze ”neutralitatea României în calitate de senator, în locul președintelui Iohannis”, pe care l-a criticat că nu a mers la ambasadă pentru a-și reprezenta țara în fața Rusiei. 

Șoșoacă a dat interviuri anti-UE în presa rusă și a fost nominalizată ”omul anului” în 2021 de Sputnik, oficiosul Kremlinului. 

În timpul interviului acordat fostului jurnalist Fox News Tucker Carlson, dictatorul Vladimir Putin a sugerat că România ar putea să revendice teritorii din Ucraina. 

În același timp, Claudiu Târziu, unul dintre liderii AUR, a avut în mai multe rânduri un discurs revizionist în plin război la granița României. El a cerut unirea cu teritorii din Ucraina, după modelul Șoșoacă.

„Frica declanșează nevoia de siguranță, de stabilitate, de revenire la <<vremurile de aur>>”

• Florin Anghel, profesor universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța), specializat în istoria Europei Centrale și istoria relațiilor internaționale în secolele XX-XXI. A câștigat Premiul Academiei Române în anul 2005, cu volumul Construirea sistemului „cordon sanitaire”. Relații româno-polone, 1919-1926 (2003). 

Și istoricul Florin Anghel este de acord că extremismul este greu de definitiv și arată că, de-a lungul deceniilor, definiția extremismului a acoperit diferite realități, însă ce a rămas constant în toate este tirania: 

”Extremismul este greu de definit, a scris istoricul Timothy Snyder într-un volum dedicat tiraniei în Europa. În istoria secolului al XX-lea, rezistența antifascistă și antinazistă a fost catalogată de regimurile la putere drept extremism. Mai târziu, dizidenții anticomuniști au fost desemnați de puterea de stat drept extremiști. Astăzi, regimurile de dictatură sau autoritare, cum este cel al lui Vladimir Putin în Rusia, utilizează legislația pentru a se răfui cu „extremiștii”, adică cu toți aceia care nu susțin puterea. Ca evoluție istorică, definiția extremismului a acoperit mereu alte realități dar ea, definiția, a rămas constantă în a arăta ceea ce înseamnă de fapt extremă, adică tirania”, arată Florin Anghel. 

Istoricul trece în revistă momentele în care extremismul s-a înfipt în societatea românească și explică faptul că acest lucru a fost posibil atunci când au avut loc schimbări istorice fără precedent sau care au stârnit frică față de viitorul imediat. 

Anghel identifică secvențele care au cultivat frică sau au dat naștere unor noi realități istorice în societatea românească și care au marcat ascensiunea politică a extremiștilor, în ultimul secol. 

 

AUR și SOS au exploatat din plin frica populației și elementul necunoscut al pandemiei COVID-19 și au escaladat agresiunile în mai multe situații. 

În unele dintre cele mai cunoscute episoade, Diana Șoșoacă a blocat activitatea unui centru de vaccinare și s-a ales cu dosar penal la DIICOT pentru zădărnicirea combaterii pandemiei, iar liderii AUR în frunte cu George Simion au intrat cu forța într-o ședință reunită a Comisiilor de Sănătate și Juridică, după ce l-au îmbrâncit pe senatorul PNL Daniel Fenechiu. În ședință se dezbătea introducerea certificatului verde COVID-19 pentru angajații de la stat și privat. 

Nu în ultimul rând, Diana Șoșoacă este autoarea mai multor episoade de agresiune verbală și emoțională a cadrelor medicale în pandemia COVID-19. 

Într-un alt episod, un jurnalist a fost lovit de un bărbat în timpul protestului organizat de AUR la Ministerul Sănătăţii împotriva „vaccinării obligatorii”, în august 2023, deși la vremea aceea societatea uitase de mult de pandemie. 

Frica este, deci, subliniază istoricul Florin Anghel, cea care declanșează nevoia de siguranță, de stabilitate, de revenire la „vremurile de aur”, așa cum sunt percepute deceniile de dictatură comuniste: 

”Extremiștii promit lege, promit ordine, promit liniște. În plus, AUR și SOS România mai promit și revenirea la tradiție. Cei vinovați de nereușitele proiectelor și ambițiilor naționale și politice sunt străinii”, spune Anghel.

Profesorul mai arată cum în discursurile lor despre cum parlamentarii europeni ”clocesc ideologii criminale”, reprezentanții partidelor extremiste omit sau nu iau în calcul faptul că europarlamentarii sunt aleși prin vot democratic, la fel cum se formează și majoritățile politice, în funcție de partidele care obțin cele mai multe voturi ale electoratului. La fel cum și partidele lor cu discursuri extremiste au ajuns în Parlament, tot prin vot: 

”Doamna Diana Șoșoacă a criticat „invazia” străinilor „în fruntea țării”, „puși în funcții publice de Washington, Bruxelles și Tel Aviv”. Domnul Claudiu Târziu apreciază că la Bruxelles „se hotărăște destinul popoarelor supuse, acolo unde se clocesc ideologii criminale, acolo unde sunt unși noii șefi de stat și de guvern, acolo unde se plătește tributul”. Cele două afirmații nu iau în calcul votul democratic, acela care i-a adus în Parlament și le-a înmânat instrumente de comunicare oficială cu întreaga societate”, a mai explicat istoricul Florin Anghel.

Ambele partide au avut mai multe ieșiri publice agresive la adresa Occidentului și NATO, Șoșoacă subliniind de mai multe or inclusiv că România nu trebuie să fie de partea SUA sau NATO (statul român fiind membru al alianței din 2004), dar și că președintele Klaus Iohannis ar servi „interesele Austriei și Germaniei, care vinde țara pentru un post la NATO”. 

În alt episod, mașinile ambasadelor SUA și Japonia au fost distruse în asaltul asupra Parlamentului, din decembrie 2021, organizat de liderii AUR, în frunte cu George Simion, și care s-a soldat cu violențe. 

Dar va dispărea extremismul politic românesc? Și dacă da, cum, când și de ce?

”Finalul acestei noi aventuri a extremismului politic românesc se va produce o dată cu dezintegrarea puterilor dictatorilor care alimentează discursul, impulsurile și ambițiile din AUR și SOS România. Finalul carierelor politice ale lui Vladimir Putin, Viktor Orban sau ale lui Xi Jinping va stinge și acest episod. Care se va reaprinde, însă, într-o altă etapă istorică, cu același mesaj, cu aceleași state dictatoriale sau autoritare, dar cu protagoniști români diferiți”, a conchis istoricul Florin Anghel.