Un profesor italian, aflat într-o excursie cu elevii săi, identifică un tablou furat în urmă cu 41 de ani / Acesta era expus într-o galerie de artă și se credea că e doar o copie

Mario de Luise are 32 de ani, este din Salerno, puțin mai jos de Napoli, și este profesor de literatură la școala din Amalfi.

El a devenit protagonistul unei povești care arată pasiunea pentru artă. Mario a determinat conducerea galeriei Palazzo Ducale din Urbino, în estul Italiei, în apropiere de San Marino, unde se afla într-o excursie școlară, să conștientizeze că deține un tablou furat în anul 1983, scrie Corriere della Sera.

În momentul descoperirii nu a spus nimănui despre ce a văzut, ci a scris un mesaj carabinierilor. Miercuri, specialiștii au conformat: tabloul semnalat de profesor a fost furat în urmă cu 41 de ani.

„De fapt, legenda tabloului nu era greșită. Spunea că este o copie a lui Barocci și asta este adevărat. Dar autorul copiei nu era indicat. Mi-am dat seama că era copia făcută de Solimena pe care o știam din timpul studiilor. Este o mare emoție pentru mine. Să știu apoi că poliția a reușit într-un timp foarte scurt, nici măcar o lună, să confirme autenticitatea tabloului, mă umple de bucurie”, spune profesorul.

El spune că un detaliu pe care îl cunoștea foarte bine i-a atras atenția.

”Eram în prestigioasa Galleria Nazionale delle Marche când, deodată, m-am trezit în fața tabloului. Era la intrare, pe un perete din dreapta. Mi-a atras imediat atenția. Primul detaliu care m-a frapat a fost Sfântul Ioan. Am citit informațiile afișate despre tablou. Vorbea generic despre o „copie” a lui Barocci, fără a indica însă cine era autorul copiei. Apoi am vrut să fiu sigur.

Văzusem acel tablou de mai multe ori într-un text, o monografie, scrisă de profesorul meu de artă, Mario Alberto Pavone, în 1983, chiar în anul în care tabloul a fost furat, ce coincidență!

Când am ajuns acasă, am consultat textul lui Pavone și mi-am dat seama că aveam dreptate. Am consultat baza de date a carabinierilor și, într-adevăr, tabloul lui Solimena fusese furat. În acel moment, am trimis un e-mail la muzeu și la carabinieri”, povestește tânărul profesor.

El predă literatura, deși e pasionat de istoria artei.

”Bunicul meu avea o galerie de artă în Salerno”, explică el de ce. Spune că nu predă istoria artei pentru că materia e banalizată în aceste vremuri.

„Din păcate, în Italia suntem predispuși la o banalizare a artei. Totuși, arta este un limbaj pentru noi, italienii, exact ca și limba. De fapt, este mai eficientă decât cuvintele. Nu este o coincidență faptul că articolul 9 din Constituția noastră, atunci când vorbește despre patrimoniu, se adresează de fapt națiunii. Ar trebui să putem „vorbi” cu toții această limbă și, în schimb, ea nu este deloc protejată”.