EXCLUSIV Raed Arafat și comandanții pompierilor răniți în explozia de la Crevedia au scăpat de dosar. Parchetul General a clasat dosarul pe motiv că intervenția a fost corectă, dar unii salvatori nu purtau mănuși și căști de protecție

Parchetul General a clasat dosarul penal care privea modul în care Raed Arafat și alți trei ofițeri din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență au condus operațiunea pompierilor de la Crevedia din 2023, potrivit rechizitoriului consultat de G4Media. Explozia unei stații GPL din Crevedia a făcut 6 victime și 56 de răniți, printre care și pompieri.

Procurorii susțin că toți comandanții acțiunii au acționat conform regulilor, deși mai mulți pompieri răniți au reclamat că aceștia nu au delimitat o zonă de risc sau o zonă de intervenție, iar la intervenția inițială nu s-a acționat pentru stingerea gazului care ardea și care provenea din cisternă. Pompierii au fost răniți după o a doua explozie, în timp ce stingeau incendiul inițial.

Parchetul susține în decizia de clasare că pompierii au fost răniți din cauza ”comportamentului individual”, pentru că unii pompieri nu ar fi purtat mănuși, cagule și căști de protecție.

Citește mai jos fragmente din rechizitoriul Parchetului General:

• Soluții cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 297 Cod penal, ucidere din culpă prev. de art 192 alin. 1 și 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art 196 alin. 2 și 3 Cod penal și neglijență în serviciu prev. de art. 298 Cod penal, fapte reținute prin ordonanțele emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari în dosarele penale nr. 1378/P/2023 și 1800/P/2023, ambele reunite la prezenta cauză

Prin ordonanța nr. 1378/P/2023 din 27 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 Cod penal, ucidere din culpă prev. de art 192 alin. 1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prev. de art 196 alin. 2 și 3 Cod penal, fapte sesizate de către Iosipescu Zambra Nicolae și presupus comise de către Raed Arafat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, reținându-se în fapt că Raed Arafat a coordonat în mod necorespunzător activitățile desfășurate de pompieri și că este responsabil pentru o parte dintre urmările evenimentului, punând în primejdie viețile persoanelor civile și ale forțelor operative.

Prin ordonanța nr. 1800/P/2023 din 27 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 298 Cod penal, faptă presupus comisă de către Raed Arafat, sef al Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, reținându-se în fapt că, la data de 26 august 2023, Raed Arafat ”a coordonat în mod necorespunzător activitățile desfășurate de pompierii care acționau la lichidarea incendiului ce a avut loc pe raza localității Crevedia, județul Dâmbovița.”

Din procesul-verbal de cercetare a evenimentului produs la Crevedia la data de 26 august 2023, întocmit de către comisia constituită la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, rezultă că șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a ajuns la fața locului la ora 20.04 și că „după executarea recunoașterii împreună cu inspectorul șef al ISU B-IF și validarea măsurilor prezentate de acesta, a devenit comandantul acțiunii…, dispunând următoarele: constituirea a două sectoare de intervenție, care au fost dispuse și conduse astfel: sectorul de Nord-cu forțe și mijloace ale ISU DB, sub conducerea prim-adjunctului inspectorului șef-colonel Hantăr Alfred și sectorul de Sud-cu forțe și mijloace ale ISU B-IF, sub conducerea inspectorului șef, colonel Precup Irinel Alexandru; amplasarea roboților în dispozitiv, cât mai urgent și retragerea personalului; îndepărtarea persoanelor civile din zona de intervenție; confirmarea directorului de salvare medicală, medic din cadrul UPU SMURD București, pentru coordonarea operațiunilor medicale la fața locului.”

La data de 03 august 2016, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc (publicată în Monitorul Oficial nr. 615/11 august 2016 și intrată în vigoare la data de 26 august 2016) care conține dispoziții cu privire la asigurarea, la nivel național, a managementului tipurilor de risc și condițiile de desemnare și competențele comandantului acțiunii și comandantului intervenției.

Conform art. 11 și 12 din H.G. nr. 557/2016, comandantul acțiunii (la nivel național această funcție este îndeplinită de șeful D.S.U. din cadrul M.A.I.) coordonează integrat capabilitățile și are următoarele atribuții: coordonarea forțelor de intervenție, informarea Comitetului pentru Situații de Urgență, dispunerea suplimentării forțelor de intervenție în funcție de evoluția situației de urgență, desemnarea comandanților intervenției și asigurarea implementării deciziilor Comitetului pentru Situații de Urgență competent.

Prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 4018 din 17 iunie 2022 (ordin intrat în vigoare la data de 01 iulie 2022) a fost aprobată „Concepția generală privind planificarea, pregătirea, organizarea și desfășurarea acțiunilor de răspuns”, care, în cuprinsul art. 84 și art. 85, definește persoanele care îndeplinesc funcțiile de „comandant al acțiunii” și „comandant al intervenției” și stabilește ierarhia acestora, în sensul că „comandantul acțiunii coordonează integrat capabilitățile aparținând tuturor autorităților/instituțiilor responsabile implicate” și că „comandantul/comandanții intervenției se subordonează operațional comandantului acțiunii”.

Martorul Raed Arafat, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, a precizat că a îndeplinit funcția de comandant al acțiunii, coordonând forțele participante și neavând atribuții legate de intervenția efectivă pentru stingerea incendiului. Acesta a mai susținut că a insistat pentru stabilirea unui perimetru de siguranță strict care să nu fie depășit de civili sau de persoanele fără echipament.

Din probele administrate în cauză reiese că Raed Arafat a acționat în conformitate cu atribuțiile care i-au revenit în calitate de comandant al acțiunii, îndeplinind sarcinile prevăzute în actele normative precizate supra și luând măsurile necesare pentru limitarea efectelor incendiului și exploziilor produse, pentru suplimentarea forțelor și pentru intervenția roboților de stingere cu apă, pentru organizarea punctelor de asistență medicală și acordarea îngrijirilor medicale și transportul victimelor la spitale, precum și pentru protecția personalului de intervenție și a persoanelor civile care au fost îndepărtate din zona de intervenție. În orice caz, titulatura sa nu îi permitea să organizeze intervenția propriu-zisă, activitate ce cădea în sarcina comandanților unităților de intervenție, ci doar să asigure cadrul organizațional și logistic adecvat pentru derularea acesteia, sarcini de care s-a a chitat în integralitate, motiv pentru care nu putem reține o acțiune sau inacțiune, în sens material, care să se suprapună, chiar și parțial, asupra conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care se solicită tragerea sa la răspundere penală. Prin urmare, în cauză urmează a se dispune o soluție de clasare fundamentată pe art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală sub aspectul acestor infracțiuni.

• Infracțiunile de distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru prev. de art. 255 alin. 1 și 2 Cod penal cu referire la art. 254 alin. 2 Cod penal, de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2,3 și 4 Cod penal, de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 350 alin. 1 Cod penal, de abuz de autoritate prev. de art. 419 Cod penal și de neglijență în serviciu prev. de art. 298 Cod penal, fapte presupus a fi săvârșite de către comandanții intervenției

Din analiza și coroborarea probelor referitoare la intervenția structurilor din cadrul I.G.S.U. la evenimentul din data de 26 august 2023 din comuna Crevedia, județul Dâmbovița, rezultă că au fost respectate actele normative incidente și procedurile interne de lucru și că vătămările corporale suferite de către mai mulți pompieri, polițiști, jandarmi și persoane civile, ca urmare a producerii exploziei de la ora 20.57, nu s-au datorat vreunor acțiuni sau omisiuni cu privire la exercitarea acțiunilor de serviciu din partea comandanților intervenției, respectiv a colonelului Dumitrescu Dan Petrișor și a colonelului Precup Irinel Alexandru (ambii din cadrul I.S.U. B-IF la data faptei) și a colonelului Hantăr Alfred George (din cadrul I.S.U. Dâmbovița).

Martorul Precup Irinel Alexandru, inspector șef al I.S.U. B-IF, a precizat că, după ce a ajuns la fața locului, a preluat comanda intervenției pentru forțele din subordinea sa și a acționat pentru efectuarea recunoașterii la fața locului, pentru stabilirea măsurilor de prim ajutor, împreună cu medicul coordonator, pentru balizarea zonei (stabilirea unui perimetru de aproximativ 1000 metri pentru populație, de aproximativ 700 metri pentru triajul medical și unul de siguranță de minim 100 metri pentru cei care acționau asupra focarului), pentru căutarea și evacuarea persoanelor din imobilele din apropiere, pentru ridicarea capacității operaționale și pentru completarea efectivelor, adoptând o tactică de intervenție pasivă, fără înălcarea normelor sau procedurilor de intervenție.

Hantăr Alfred George, prim-adjunct al inspectorului șef al I.S.U. Dâmbovița, în calitate de persoană vătămată, a precizat că, după ce a ajuns la fața locului, a preluat comanda intervenției pentru forțele din cadrul I.S.U. Dâmbovița, acționând pentru respectarea reglementărilor interne de intervenție, respectiv pentru evacuarea persoanelor din zona de risc și pentru răcirea cisternelor, inclusiv a celei care ardea și pentru lichidarea incendiilor din proximitatea acesteia, fiind adoptată tactica defensivă de intervenție care a fost menținută pe tot parcursul intervenției, tactică care se adoptă „în momentul în care există un pericol pentru salvatori și presupune menținerea unei distanțe de siguranță și protejarea/supravegherea zonei”.

Dumitrescu Dan Petrișor, comandant grup de intervenție în cadrul I.S.U. B-IF la data comiterii faptei, în declarațiile sale de persoană vătămată, a precizat că, până la momentul ajungerii la fața locului a inspectorului șef al I.S.U. B-IF, a îndeplinit funcția de comandant al intervenției pentru forțele I.S.U. B-IF, ordonând căutarea și evacuarea persoanelor din imobilele din apropiere și constituirea unui dispozitiv la circa 200 metri, acționându-se pentru răcirea continuă a cisternelor.

Din declarațiile pompierilor audiați în cauză, în calitate de persoană vătămată sau de martor, reiese că s-a acționat doar cu apă pentru răcirea cisternelor sau pentru stingerea incendiilor apărute în proximitatea cisternei care ardea și că nu s-a acționat pentru stingerea gazului care ardea și care provenea din această cisternă.

Deși unii dintre pompierii audiați au precizat că la fața locului nu a fost delimitată o zonă de risc sau o zonă de intervenție, din declarațiile comandanților intervenției și ale forțelor de ordine (jandarmi și polițiști) reiese că au fost luate măsuri în permanență pentru îndepărtarea persoanelor civile din zona focarului, stabilindu-se o zone de intervenție și de risc. De altfel, procedurile de lucru din cadrul I.G.S.U. nu prevăd în mod expres delimitarea zonelor de risc sau de siguranță prin indicarea unor distanțe metrice, aceste zone fiind stabilite de către comandantul intervenției care le poate schimba pe parcursul intervenției în funcție de evoluția situației de urgență.

În plus, întreg materialul probator relevă concluzia că intervenția a fost una cu caracter defensiv, neacționându-se direct asupra focarului principal, în raport de care s-a acționat strict în vederea răcirii, iar nu cu scopul stingerii acestuia, în acord cu normativele anterior expuse. De asemenea, câtă vreme normele de ordin tehnic privind intervenția la astfel de eveniment nu impun distanțe metrice obligatorii în organizarea acestei tipologii de acțiune, conduita persoanelor care răspund de gestionarea unor astfel de situații este subsumată imperativelor regăsite în art. 9 din Regulamentul privind planficarea, pregătire, organizarea, desfășurarea și conducerea acțiunilor de intervenție ale serviciilor de urgență profesioniste, potrivit cărora inspectorii șefi/comandanții unităților și subunităților răspund de aplicarea prevederilor prezentului Regulament și au obligația de acționa pentru identificarea, particularizarea și aplicarea procedurilor specifice de intervenție.

Din economia textului normativ se decelează concluzia că în derularea unor operațiuni cu caracter complex, factorii organizatorici au o marjă laxă de apreciere, care se grefează pe particularitățile și tipologia fiecărei situații de urgență care determină o anumită intervenție.

De altfel, ar fi fost nerealistă trasarea unor repere stricte de acțiune în cadrul normativului anterior evocat, câtă vreme tipuri diferite de evenimente necesită o abordare particulară, care trebuie lasată la aprecierea, pregătirea și experineța factorilor de decizie care organizează derularea operațiunilor. Prin urmare, actele de conduită ale organizatorilor, în speță comandanții intervenției, cu privire la care inculpații susțin că au derogat de la normele specifice ce reglementează această materie, au fost exprimate în totală concordanță cu exigențele de ordin tehnic și profesional ce le reveneau, și în cadrul limitelor interne și externe specifice marjei de apreciere legale care le era pusă la dispoziție.

Rezultatul vătămator invocat este strict consecința actelor individuale de conduită ale persoanelor vătămate, cumulativ cu conduita ilicită deliberată (în raport de infracțiunile prev. de art. 349 Cod penal și art. 350 Cod penal), ori după caz culpabilă (în raport de infracțiunile prev. de art. 255 alin.1 și 2 Cod penal cu ref. la art. 254 alin. 2 Cod penal și art. 196 alin. 2, 3 și 4 Cod penal) a inculpaților, nesocotirea flagrantă a normelor de securitate și sănătate în muncă de către aceștia fiind factorul determinant care a generat urmările regăsite în cuprinsul normelor de incriminare.

Chiar dacă am admite faptul că în acțiunea de operaționalizare a prerogativelor consfințite de art. 9 din Regulamentul anterior evocat, factorii de conducere a intervenției ar fi putut aprecia drept oportune și o serie de alte măsuri și repere în cadrul cărora operațiunea să desfășoare, complexitatea evenimentului, echivocul cu privire la cantitățile de GPL din cisternele aflate la fața locului, prezența altor materiale de combustie, ineditul situației, caracterul excepțional al acesteia și dinamica derulării scenelor factuale care s-au succedat cu repeziciune, au făcut imposibilă previzionarea precisă a tuturor consecințelor specifice și derivate ale acestuia.

Astfel, date fiind aceste condiționalități, se constată că persoanele însărcinate cu conducerea intervenției au acționat în mod diligent și adaptabil, raportat la reperele de ordin factual și juridic pe care puteau în mod obiectiv să le anticipeze, totalitatea rezultatelor socialmente periculoase produse nefiind nicicum rezultatul propriilor lor manifestări de conduită, ci rezultatul altor factori independenți de aceasta, motiv pentru care dincolo absența oricăror derogări de la procedurile de intervenție, nu li se poate imputa acestora nici consecințe concrete, pe care, în mod obiectiv, nu puteau să le prevadă și combată, independent de calitatea și pregătirea profesională pe care le dețineau.

Concluziile anterior detaliate, aplicabile cu ocazia analizei elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă în privința infracțiunilor de distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru și vătămare corporală din culpă își găsesc aplicabilitatea, mutatis mutandis, la infracțiunile de abuz de autoritate și neglijență în serviciu, inclusiv în privința infracțiunilor prev. de art. 349 Cod penal și art. 350 Cod penal, prin prisma absenței vreunei încălcări flagrante a unor norme imperative ce reglementează securitatea și sănătatea în muncă. Conduita aleasă de prezumtivii făptuitorii se subsumează beneficiului oportunității și al marjei de apreciere legale de care aceștia se bucură, care le permit să ia, în realizarea prerogativelor și obligațiilor care le incumbă, cele mai potrivite măsuri apte să conducă la finalitățile preconizate, anume salvarea vieților omenești, a bunurilor materiale și protecția mediului, cumulativ cu limitarea efectelor situațiilor de urgență. Dincolo de neconturarea unei valențe ilicite a modalității de organizare a intervenției, specificul manierei în care aceștia au înțeles să acționeze scindează consecințele prejudiciabile generate de eveniment de actele lor de conduită, atât sub asepctul legăturii de cauzalitate, cât și sub aspectul prevederii lor, din perspectiva concretă a unor persoane diligente însărcinate să gestioneze un astfel de eveniment. Prin urmare, nu le pot fi imputate acestora nici elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă intim atașate infracțiunilor prev. de art. 349 Cod penal și art. 350 Cod penal, pericolul iminent generat în legătură cu cadrele militare aflate în procesul muncii și persoanele civile prezente, fiind rezultatul unor factori independenți de forma de acțiune a decidenților militari implicați și în orice caz neputând fi prevăzut în maniera în care el efectiv s-a materializat sub forma incidentului funest. Din economia argumentelor anterior evidențiate, dezastrul survenit este rezultatul conduitei imputate inculpaților ori, după caz, consecința concurentă a actelor individuale ale persoanelor autovătămate, care poartă responsabilitatea derogării voluntare de la normele procedurale aplicabile în astfel de situații.

Subsumând cele expuse anterior, în cauză se va dispune o soluție de clasare sub aspectul infracțiunilor de distrugere din culpă care a avut ca urmare un dezastru prev. de art. 255 alin. 1 și 2 Cod penal cu referire la art. 254 alin. 2 Cod penal, de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2,3 și 4 Cod penal, de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal, de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 350 alin. 1 Cod penal, de abuz de autoritate prev. de art. 419 Cod penal și de neglijență în serviciu prev. de art. 298 Cod penal, fiind incidente cazurile care privează acțiunea penală de temei regăsite în cuprinsul art.16 alin.1 lit.b teza I și teza a II-a din Codul de procedură penală.

Suplimentar, sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 Cod penal, în susținerea soluției anterior avansate vine și argumentul potrivit căruia aceasta are caracter subsidiar în raport de infracțiunile de distrugerea din culpă care a avut ca urmare un dezastru și vătămare corporală din culpă, putând fi reținută doar în situația în care se constată cu nu sunt incidente alte norme de incriminare cu caracter special. Or, câtă vreme s-a constatat că fatorii decizionali ai operațiunii de intervenție nu au abdicat de la procedurile specifice cu ocazia derulării acesteia, acționând în acord cu marja de apreciere consfințită de cadrul normativ aplicabil, consecința directă este imposibilitatea reținerii incriminărilor speciale invocate de inculpați ca fiind aplicbile acestora. Cu atât mai mult, date fiind aceste constatări, o astfel de conduită nu poate fi imputată în virtutea unei norme de incriminare generale cum este cea de la neglijență în serviciu.

Din materialul probator administrat rezultă că toate forțele din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență care au acționat la fața locului au avut la dispoziție echipamentul corespunzător de intervenție și că leziunile pe care le-au suferit unii dintre membrii echipelor de intervenție au fost cauzate de lipsa mânușilor de protecție, a căștilor de protecție sau a cagulelor de care aceștia s-au dezechipat, voluntar, fără a primi vreun ordin în acest sens. Prin urmare, rezultatul material înregistrat este consecința exclusivă și voluntară a propriilor acțiuni, ca urmare a detașării de preceptele juridice regăsite în cuprinsul art. 38 alin. 2, 3 și 4 ale ordinului Inspectorului General al Inspectoratului General pentru situații de Urgență nr. 1413/2013, a căror interpretare sistematică evidențiază că folosirea integrală a echipamentului de protecție individual este obligatorie și este o responsabilitate individuală, fiecare participant la intervenție fiind obligat să acționeze numai în condiții de siguranță. În atari condiții, conduita exteriorizată supra nu poate căpăta valențe de ordin penal, câtă vreme rezultatul socialmente periculos s-a produs strict asupra persoanelor care au înțeles să abdice de la dispozițiile normative anterior prezentate, legea penală neincrimând acțiunile ori omisiunile care au drept consecință autovătămarea.