Atacurile hibride ale Rusiei pun pe jar țările NATO. Ce poate face alianța

Folosirea tot mai intensă de către Rusia a atacurilor hibride și a celor din “zona gri” împotriva țărilor europene reprezintă o provocare majoră pentru SUA și NATO, care încearcă să găsească răspunsul la eforturile agresive ale Moscovei fără însă să declanșeze un conflict major cu președintele Vladimir Putin. Ce opțiuni au aliații occidentali în fața strategiei provocatoare a Kremlinului?

Incidente în serie

În ultimele luni, mai multe incidente violente care au avut loc pe teritoriul unor state europene, inclusiv asasinarea unor critici ai Moscovei, au pus pe jar autoritățile din țările aliate, care bănuiesc implicarea serviciilor de informații din Federația Rusă, potrivit The Hill.

Astfel, Estonia a acuzat Rusia că se află în spatele blocării și întreruperii semnalului GPS al unui zbor comercial, iar Finnair, transportatorul național al celui de-al doilea cel mai nou membru al alianței nord-atlantice, Finlanda, a decis să suspende zborurile către Tartu, în Estonia. Guvernul de la Tallinn a mai spus că Moscova seamănă confuzie de-a lungul graniței comune prin eliminarea liniilor de frontieră maritimă.

Poliția din cel mai nou membru al NATO, Suedia, investighează deraieri repetate ale unor garnituri de trenuri. La rândul său, guvernul de la Varșovia a susținut că moartea recentă a unui polițist de frontieră polonez este parte a amenințării hibride mai mari venite din Belarus, la cererea Moscovei. Soldatul a fost înjunghiat mortal de un imighrant ilegal.

De asemenea, Lituania a acuzat Rusia că “probabil” s-a aflat în spatele unui atac comis împotriva dizidentului politic rus Leonid Volkov, apropiat al lui Aleksei Navalnîi, aflat la Vilnius, incident produs în martie, în timp ce un grup de hackeri cu sediul în Rusia este acuzat că a comis un atac cibernetic periculos împotriva spitalelor importante din Londra în această lună.

Tot în această serie de incidente misterioase, considerate tot mai mult drept acte de sabotaj ale Moscovei, sunt incluse mai multe cazuri de incendieri în țările NATO, care au vizat depozite de aprovizionare pentru Ucraina, dar și site-uri civile precum un magazin IKEA din Lituania.

Incendiile de la o fabrică de fier vechi din Hamburg, o firmă farmaceutică din Copenhaga și un centru comercial din Varșovia se numără printre incidentele care creează probleme pentru alianța nord-atlantică.

Daniela Richterova, lector la Departamentul de Studii de Război de la King’s College din Londra, a declarat că țintele Moscovei sunt similare cu cele din perioada Războiului Rece.

“Începând cu anii 1960, Moscova, Praga și Berlinul de Est au planificat și, în unele cazuri, au efectuat atacuri împotriva statelor membre NATO,” a declarat ea pentru Newsweek.

“Avem dovezi ale unor planuri detaliate împotriva infrastructurii critice, depozitelor de arme și infrastructurii de securitate din Franța, Germania, Austria.”

“Ceea ce cred că nu am văzut până acum, dar ceea ce făcea parte din doctrina blocului sovietic, vizează ceea ce KGB și alte servicii blocului sovietic au numit instalații și infrastructură politică, de securitate și informații.”

Newsweek a scris că, pentru acest tip de atacuri hibride, rușii pot recurge la persoane sau grupuri care au relații minime cu Moscova. De exemplu, după un incendiu din martie la un depozit din Londra legat de o afacere ucraineană, doi bărbați au fost acuzați că au acționat pentru grupul de mercenari Wagner din Rusia, a raportat BBC.

Între timp, un bărbat a fost arestat în Polonia, după ce ar fi fost prins examinând măsurile de securitate de pe aeroportul Rzeszow, un nod esențial pentru transportul armelor pentru Ucraina, aparent cu intenția de a sprijini o tentativă de asasinare a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

“Dificultatea de a fixa definitiv atacurile pe seama Rusiei este mare, având în vedere că acestea au implicat adesea utilizarea de agenți proxy”, a declarat și Markus Korhonen, senior associat la S-RM, o companie de consultanță privind riscul geopolitic și cibernetic.

“Aceștia pot fi criminali de nivel scăzut sau infractori care sunt plătiți cu sume mici de bani,” a spus expertul. “Ei nu știu neapărat pentru cine lucrează sau de ce o fac.”

Korhonen a afirmat că Rusia va intensifica “aproape sigur” aceste atacuri și că există o gamă largă de ținte posibile care sunt greu de apărat. De exemplu, Microsoft a avertizat că Moscova se află în spatele unei campanii recente de “dezinformare malignă” împotriva Jocurilor Olimpice de la Paris.

“Există mii și mii de kilometri de linii de cale ferată, de conducte, de cabluri și mii de site-uri potențiale diferite pentru aceste atacuri. Așadar, este foarte dificil să întărești toate site-urile și infrastructura împotriva acestor tipuri de amenințări,” a spus Korhonen.

De partea ei, Moscova a negat acuzațiile vesticilor. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a declarat în mai că afirmațiile privind implicarea Rusiei în astfel de incidente “sunt total lipsite de temei și le respingem în mod decisiv pe toate.”

Amenințări pentru aliați

Țările baltice, dar și Polonia sau Republica Cehă au tras alarma că actele de sabotaj – și uneori asasinarea unor dizidenți anti-Putin – aparent sponsorizate de Rusia, reprezintă o amenințare tot mai mare pentru Europa și NATO.

“Rusia ne pune în față tot timpul noi provocări, noi riscuri, iar atacurile hibride s-au transformat în unele dintre cele serioase pentru alianță,” a declarat ambasadorul Estoniei la NATO, Jüri Luik, într-un interviu pentru The Hill.

“Cu toată seriozitatea, trebuie să răspundem pentru că, dacă nu răspundem, acest lucru se va intensifica. Și Rusia va simți că nu există limite pentru ceea ce poate face în țările noastre. Evident, există și o discuție între aliați despre care ar fi cele mai bune răspunsuri.”

De asemenea, liderii din Formatul București – grupul care, pe lângă România, mai include Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Ungaria – și-au exprimat îngrijorarea într-o declarație făcută zilele trecute: “Suntem profund îngrijorați de activitățile hibride maligne recente ale Rusiei pe teritoriul aliat, care constituie o amenințare la adresa securității aliaților.”

“Aceste incidente fac parte dintr-o campanie de intensificare a activităților pe care Rusia continuă să le desfășoare în zona euro-atlantică, inclusiv sabotaj, acte de violență, interferențe cibernetice și electronice, provocări legate de frontierele aliate, campanii de dezinformare și alte operațiuni hibride.”

La rândul său, secretarul american de stat Antony Blinken a recunoscut la sfârșitul lunii trecute că Kremlinul “își intensifică atacurile hibride” împotriva membrilor NATO și a evocat posibilitatea unor potențiale represalii.

“Știm ce fac ei și vom răspunde atât individual, cât și colectiv, dacă este necesar,” a spus el în urma unei întâlniri cu miniștrii de externe ai țărilor NATO. Șeful diplomației americane nu a oferit însă detalii despre posibilul răspuns aliat la provocările Moscovei.

Dilemele NATO

Acțiunile de sabotaj atribuite Rusiei au determinat țările NATO să incerce să răspundă adecvat, sugerând faptul că invadarea Ucrainei de către forțele lui Putin s-a extins deja în statele alianței nord-atlantice prin “războiul hibrid,” în ciuda eforturilor de a evita escaladarea conflictului.

Incendii inexplicabile, deraieri pe cale ferată și acte de bruiaj ale semnalului GPS au avut loc pe – sau uneori deasupra – teritoriul alianței, a cărei extindere și sprijin pentru Kiev împotriva agresiunii ruse a înfuriat Moscova, a scris Newsweek.

Publicația a precizat că membrii NATO nu au reușit să elimine atacurile din așa-numita “zonă gri,” adesea legate de serviciul de informațiile militare rus GRU.

Una dintre probleme este că acest gen de incidente, care nu provoacă daune majore și nu pot fi dovedite clar ca fiind opera rușilor, nu îndeplinesc criteriul pentru activarea Articolului 5 privind răspunsul colectiv al NATO.

După cum a declarat președintele leton Edgars Rinkēvičs pentru The Financial Times, NATO nu va trage rachete spre Rusia “din cauza unui incident destul de mic.”

Și, totuși, cum ar trebui să răspundă NATO?

Într-o declarație făcută în fața unor oficiali din țările baltice în luna iunie, consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake Sullivan, a spus: “Este important ca țările să răspundă, inclusiv în mod colectiv ca NATO, pentru a arăta Rusiei că granițele nu pot fi depășite.”

Oficialul american a adăugat însă că țările NATO vor trebui probabil să accepte un anumit risc, deoarece activitățile hibride ale Rusiei sunt prea eficiente pentru ei ca să se oprească. Nu există un răspuns clar pentru a stabili descurajarea, a fost concluzia oficialilor prezenți la întâlnire.

Iar John Kirby, purtătorul de cuvânt al pe probleme de securitate națională al președintelui Joe Biden, a declarat că SUA urmăresc îndeaproape activitatea malignă a Rusiei, dar a spus că eforturile lor de a contracara provocările lui Putin s-au concentrat pe sancțiuni care vizează economia de război a Moscovei și pe creșterea sprijinului militar și economic pentru Ucraina.

“Urmărim aceste ‘atacuri hibride’… Suntem cu siguranță conștienți de faptul că acestea sunt genul de lucruri pe care Rusia le-a făcut în trecut și cu siguranță a continuat să-și demonstreze capacitatea de a le face acum. Este o pagină din manualul lor de joc.”

Luik, ambasadorul Estoniei la NATO, a spus că răspunsurile de până acum sunt concentrate pe acțiuni defensive, dar că schimbul de informații între țările care se confruntă cu aceste tipuri de atacuri ar trebui să aibă prioritate.

“Poziția noastră este că ar trebui să fim uniți, ar trebui să fim și deschiși în mod public, ceea ce înseamnă că ar trebui să informăm publicul despre ce face Rusia și să explicăm cum funcționează,” a spus el.

“Și, desigur, este foarte important să facem schimb de informații între aliați, pentru că adesea modul de operare al acestor diferite grupuri este destul de asemănător. Schimbul de informații este important.”

Opinia ambasadorului estonian a fost împărtășită și de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. În urma unei reuniuni a miniștrilor apărării din țările membre ale alianței, el a declarat că NATO acordă prioritate schimbului de informații și că acțiunile potențiale ar putea include impunerea de noi restricții împotriva personalului de informații rus, restricționarea mișcărilor acestora sau posibil expulzarea acestora.

“Ceea ce a făcut NATO a fost parțial să-i facă pe aliați conștienți că acestea nu sunt lucruri aleatorii individuale, ci fac parte dintr-o campanie venită din Rusia sau o campanie de acțiuni ostile,” a spus el.

The Hill a citat-o pe Elisabeth Braw, autoarea cărții “The Defender’s Dilemma: Identifying and Deterring Grey-Zone Aggression,” care a spus că aceste provocări sunt greu de detectat și de prezis. În plus, nu există linii directoare clare pentru un răspuns.

“Motivul pentru care nu există nicio pedeapsă este că nu există un atac militar, așa că nu avem o regulă cu privire la cum să răspundem,” a spus ea. Există, de asemenea, provocări majore de a atribui vina în mod clar cuiva. De exemplu, a durat șapte ani până când autoritățile cehe au indicat Rusia ca în spatele unui incendiu produs în 2014.

“Nu putem răspunde la fel, iar emiterea de declarații de condamnare nu îl sperie exact pe făptuitor,” a spus Braw.

Braw s-a întrebat de asemenea dacă este responsabilitatea NATO să răspundă la atacurile din așa-numita “zonă gri,” care se folosesc de amenințarea cu forța pentru a crea teamă și intimidare, și a spus că este mai important ca guvernele să dezvolte rezistența în sectorul public și în cel privat.

“Gândirea (noastră) nu a avansat prea mult de la ultimul summit NATO,” a spus ea. “Guvernele vor trebui să implice, atunci când se gândesc la o strategie adecvată de apărare și de răzbunare…, sectorul privat,” a adăugat ea, citând o serie de inițiative din Suedia, Republica Cehă, Finlanda și Australia unde autoritățile colaborează cu publicul în identificarea și respingerea unor astfel de amenințări.

“Agenția Suedeză de Apărare Psihologică este un model foarte bun pentru a detecta dezinformarea care vine din străinătate… Republica Cehă are exerciții dedicate acestei ‘zone gri’ la care sunt invitate companiile – cred că este o schemă genială. Este ceva ce sper că alte țări vor prelua și, în esență, vor copia și repeta ceea ce au făcut cehii.”

Braw a mai sugerat că, prin schimbul de informații între aliații NATO, statele membre care nu au fost victime ale atacurilor ar putea impune deja restricții de viză persoanelor identificate ca autoare ale atacurilor.

“Multe guverne sunt total neobișnuite cu această abordare a societății întregi și, sincer, este foarte dificil. Lucrez la multe dintre aceste probleme spinoase și sunt foarte greu de înțeles.”

Can Kasapoğlu, cercetător la Institutul Hudson, a avertizat și el că Rusia ar putea intensifica atacurile hibride împotriva fabricilor de apărare din Europa, în preajma summitului NATO, care va avea loc la Washington în vară.

El a evidențiat drept semnale de avertizare majore un incendiu produs în luna mai la o fabrică chimică din Germania, a cărei companie-mamă este conectată la producția de apărare antiaeriană pentru Kiev, și dejucarea unei tentative de incendiere, etichetată drept terorism, în Republica Cehă.

“Gândind ca un rus și studiind mentalitatea militară rusă, opinia mea este că industria de apărare (europeană) ar fi expusă unor riscuri uriașe din cauza activităților subversive și de sabotaj rusești în urma summitului NATO. Trebuie să fim foarte atenți la asta,” a spus el.

Kasapoğlu a cerut o remodelare a modului în care țările privesc activitatea malignă a Rusiei, subliniind acțiuni care se extind cu mult dincolo de granițele europene ale NATO. Așa cum sunt, de exemplu, campaniile de influență militară și politică ale Rusiei în Africa și eforturile de propagandă menite să incite țările din Sudul Global împotriva Occidentului.

“Prima acțiune pe care trebuie să o luăm este să înțelegem că nici măcar nu avem un diagnostic corect… Dacă diagnosticul este greșit, pot garanta că tratamentul va fi greșit,” a declarat el.

“L-aș numi război rusesc nerestricționat. Modul de război rusesc nu trebuie să fie, și nu este limitat, de granițele intelectuale occidentale cu care ne păcălim noi înșine. Modul rusesc de război este un război neîngrădit. Război prin toate mijloacele.”

Cum ar putea răspunde alianța

The Hill a scris că summitul NATO, care va avea loc la Washington între 9 și 11 iulie, va fi un test pentru cât de serios privește alianța – și în special SUA – amenințarea venită de la Moscova.

“Poziția SUA este de o importanță crucială în NATO și mai ales pentru că SUA sunt țara gazdă, ceea ce îi conferă și mai multă importanță,” a spus ambasadorul Luik. “Pozițiile nu sunt încă definite.”

John Foreman, fost atașat britanic al apărării la Moscova și Kiev, a fost mai tranșant în declarații: “S-a vorbit mult, dar a fost puțină acțiune din partea NATO pentru a face față acestei probleme” a sabotajelor la care ar recurge Moscova. “Aliații nu cad de acord asupra naturii și amplorii amenințării și nici asupra ce să facă.”

El a remarcat modul în care o propunere a Adunării parlamentare a NATO vizând crearea unui Centru pentru Reziliență Democratică a fost respinsă de membrii alianței, subliniind lipsa de pregătire împotriva încercărilor Moscovei de a diviza Occidentul.

Foreman a spus că Moscova a purtat o campanie de război politic împotriva Occidentului de aproape două decenii, care implică, de asemenea, interferențe politice, amenințări, dezinformare, spionaj, atacuri cibernetice și asasinate.

În ciuda “dovezilor masive ale amplorii și ambiției operațiunilor neconvenționale rusești, membrii NATO nu au fost dispuși să abordeze problema, concentrându-se pe amenințarea militară convențională rusă,” a adăugat Foreman.

Nu este clar ce formă ar putea lua răspunsul alianței, mai ales având în vedere natura asimetrică a țintelor, care adesea nu au legătură cu Ucraina. Ministrul ceh de externe Jan Lipavský a declarat pentru FT că restricționarea vizelor diplomaților ruși pentru a opri călătoriile în afara locului unde aceștia sunt acreditați ar putea fi o opțiune.

“Supravegherea sporită și restricțiile împotriva diplomaților ar putea face parte din soluție,” a spus Foreman, care consideră că trebuie să existe pedepse coordonate, cum ar fi sancțiuni, restricții privind vizele și expulzări, deoarece în caz contrar “amenințarea va rezista”.

Roger Hilton, cercetător în domeniul apărării la think tank-ul GLOBSEC din Slovacia, a declarat că îngrijorările exprimate de miniștrii de externe ai NATO luna trecută la Praga au fost cea mai mare recunoaștere colectivă de până acum a activităților Rusiei în “zona gri.”

“Anunțarea publică a acestor incidente, cu atribuirea lor, este primul pas în răspunsul la aceste amenințări, în cazul în care mai multe soluții legate de construirea unor niveluri mai ridicate de reziliență și de conștientizare în rețelele sociale durează mai mult să dea roade,” a spus el pentru Newsweek.

NATO poate analiza, de asemenea, “restrângerea mișcării diplomaților ruși, creșterea supravegherii potențialelor obiective critice de infrastructură națională și creșterea apărării cibernetice,” a adăugat el.

“Până când unele dintre aceste politici vor fi implementate la nivel național, intensificarea tacticilor asimetrice de către Rusia le va oferi acestora un avantaj clar în provocarea de perturbări și în distrageri strategice pentru factorii de decizie,” a spus Hilton.

Prognoze confirmate

Într-un material din urmă cu un an și jumătate, vorbeam despre faptul că președintele Putin ar putea ordona lansarea unor atacuri teroriste pe teritoriul unor țări din Occident, atât ca să-și mascheze seria de eșecuri militare pe teatrul de război din Ucraina, cât și ca răzbunare împotriva țărilor din vest care susțin guvernul de la Kiev.

Plecând de la un articol din Los Angeles Times, scriam că, în contextul în care forțele sale continuau să sufere înfrângeri umilitoare pe câmpul de luptă, disperarea crescută a lui Putin îl putea face să creadă că atacurile teroriste lansate împotriva țărilor occidentale sunt un răspuns legitim.

De aceea politicienii și experții occidentali își puneau întrebări legate de modul în care ar putea reacționa Putin. Aceasta deoarece războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei nu se desfășoară deloc așa cum își propusese liderul de la Moscova și, pentru a devia dezbaterea despre cum războiul îi afectează pe cetățenii ruși, Moscova a încercat constant să încadreze conflictul ca fiind între Rusia și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, nu între Rusia și Ucraina.
Țările NATO ar putea așadar deveni ținte “legitime” pentru liderul de la Moscova. “Comportamentul Rusiei în Ucraina, Siria și Cecenia a demonstrat că, pentru Putin, nimic nu este în afara limitelor,” a scris ziarul american.

LA Times a citat un fost ofițer american de informații pentru Europa, Christopher Chivvis, care a sugerat că Rusia ar putea folosi membri ai Grupului Wagner pentru a lansa atacuri împotriva teritoriului NATO.

Iar aceste atacuri ar putea să nu fie limitate doar la Europa.

Analiștii s-au declarat convinși că, deoarece Statele Unite sunt furnizorul principal de armament de înaltă tehnologie pentru forțele ucrainene, pare plauzibil ca Putin să încerce să vizeze ambasadele SUA în Europa, să efectueze atacuri cibernetice împotriva rețelelor guvernamentale americane sau, în cel mai drastic scenariu, să execute un atac pe teritoriul SUA.

Moscova ar putea, de asemenea, să intensifice eforturile de promovare a dezinformarii în rândul opiniei publice de peste ocean, să se amestece în alegerile de la începutul lunii noiembrie și să continue să amplifice problemele care creează disensiuni între americani, precum relațiile rasiale, avortul, vaccinurile, și care, la rândul lor, ar putea duce la apariția unor violențe.

Acest tip de operațiuni n-ar reprezenta o premieră pentru Kremlin, care a fost acuzat de exemplu că s-a aflat în spatele asasinării unor foști spioni ruși care au dezertat în Occident. De exemplu, Rusia a fost acuzată că l-a ucis cu un ceai otrăvit pe Alexander Litvinenko, un ofițer de informații care a dezertat în Regatul Unit, incident produs la Londra în 2006.

Rusia a fost, de asemenea, implicată în tentativa de a-l otrăvi cu agentul Noviciok – numele dat unei serii de neurotoxine produse în Uniunea Sovietică și Rusia ca arme chimice – pe Serghei Skripal, un fost ofițer rus de informații militare, și pe fiica sa Yulia în Salisbury (Anglia) în martie 2018. Atacul aproape i-a ucis pe Skripal și pe un ofițer de poliție britanic și a dus la moartea unei englezoaice pe nume Dawn Sturgess, care a intrat în contact cu agentul toxic după ce acesta a fost aruncat de agenții ruși.

Atacurile hibride actuale, care sunt puse pe seama Moscovei, fac parte din acelasi tipar al Rusiei – utilizat de KGB in perioada Razboiului Rece. Intrebarea este daca ele se vor intensifica si cum va reusi NATO sa le puna capat.

Surse : The Hill, Newsweek, AP, Radio Free Europe/ Radio Liberty, BBC, Financial Times, LA Times, politsei.ee, president.pl, state.gov