Cum s-a făcut de râs Ciolacu / Ce soluții are liderul PSD: „intercalate” după „comasate”?

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a încasat una dintre cele mai umilitoare lovituri politice din partea liberalilor. Partenerul de guvernare nu și-a respectat înțelegerea privind organizarea alegerilor prezidențiale în luna septembrie, după ce s-au văzut salvați de pesediști la europarlamentare. Candidatura pe liste comune cu PSD i-a ajutat să pozeze în câștigătorii alegerilor, altfel ieșeau șifonați. Răsucirea liberalilor și, mai ales, reacția premierului i-au subminat autoritatea liderului PSD în partid, în guvern, dar și în fața alegătorilor. De câteva zile, Ciolacu se comportă ca un lider neputincios. În lipsă de soluții, cumpără timp organizând consultări total inutile cu partidele din opoziție pe tema calendarului electoral. În treacăt fie spus, nu i-a păsat de părerea opoziției în luna martie, când a decis împreună cu liberalii comasarea alegerilor, pachet cu devansarea prezidențialelor pentru luna septembrie.

De apreciat, totuși, că premierul Ciolacu nu a aruncat țara în criză politică. Avea toate motivele să-și sancționeze subordonatul pe linie de guvern. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a ignorat ultimatumul PSD și a refuzat să emită până vineri Hotărârea de Guvern privind organizarea alegerilor prezidențiale în luna septembrie. În fața acestui act de sfidare politică, premierul trebuia, în mod normal, să solicite președintelui Klaus Iohannis revocarea ministrului de Interne. În mod previzibil, șeful statului ar fi refuzat. Urmarea? Blocaj în guvern. Pentru a evita criza, Ciolacu nu a făcut niciun demers instituțional împotriva ministrului Predoiu. Tot ce și-a permis a fost un prim atac frontal la Ciucă, acuzat că defilează cu onoarea de militar doar pe panourile publicitare. Am notat aici prima fisură serioasă în tandemul Ciolacu – Ciucă.

De aici încolo, încep gafele. Premierul Ciolacu nu doar că l-a păstrat în guvern, dar s-a mai și prezentat la braț cu Predoiu în timpul discuțiilor cu opoziția. Ceva este profund greșit în poza asta. Ce mai caută ministrul de Interne alături de premier după ce i-a făcut praf autoritatea? Cum să te prezinți la consultări cu opoziția la braț cu omul care ți-a aruncat în aer calendarul electoral? De aici se înțelege că orice ministru liberal poate să-l trimită oricând pe șeful guvernului la plimbare deoarece nu va păți nimic? Se pare că da. De exemplu, ministrul liberal de Finanțe, Marcel Boloș, aruncă periodic guvernul în aer cu inițiative care bulversează mediul de afaceri fără să i se întâmple absolut nimic. Cine pe cine conduce totuși în guvern? Miniștrii pe șeful guvernului sau invers?

Șirul gafelor nu s-a oprit aici. La mascarada negocierilor de la Guvern a invitat-o și pe Diana Șoșoacă, primită cu pupături pe obraz în fața camerelor de luat vederi. Liderul PSD a legitimat astfel un politician respins până și de extremiștii germani din cauza pozițiilor sale pro-ruse. Ce arată gestul premierului? Lipsă de busolă politică? Puțină disperare? Orice ar fi, nu arată deloc bine. Într-un partid de carnasieri și prădători ca PSD, dezorientarea masculului alfa trezește interesul rivalilor din partid. Unii vor spune că după triumful de la locale și europarlamentare, poziția lui Ciolacu în partid este solidă. Posibil, numai că partidul se pregătește de următoarea bătălie și nu știe exact în acest moment ce soluții are liderul PSD pentru a ieși cu bine din fundătura în care l-au împins liberalii. Iar adevărul este că Marcel Ciolacu are puține soluții pe masă.

Potrivit unor surse G4Media, liderul PSD este decis să închidă discuțiile pe tema calendarului electoral în cursul acestei săptămâni. Joi are programată o întâlnire cu liberalii pentru a le prezenta concluziile. Greu de spus acum care va fi propunerea finală. Se va mai ține de luna septembrie? Va accepta luna octombrie ca variantă de compromis? Va organiza alegerile în noiembrie sau decembrie, cum vor liberalii și aproape toată opoziția? S-ar putea ca liberalii să afle joi că premierul Ciolacu a decis, în urma consultărilor, să facă alegeri la termen numai că în următoarea cadentă: turul I al prezidențialelor urmat de alegeri parlamentare la o săptămână distanță și turul doi al prezidențialelor după încă o săptămână? Altfel spus, prezidențiale cu parlamentarele intercalate. De ce ar fi totuși o veste proastă pentru liberali dacă se va ajunge aici?

În toate sondajele de opinie, candidatul PNL la prezidențiale Nicolae Ciucă este pe locul patru. Posibil ca intrarea Elenei Lasconi în cursă să-l trimită chiar pe locul cinci. Dacă alegerile prezidențiale vor fi intercalate cu cele parlamentare, urmează un mic dezastru pentru liberali. Ciucă ratează intrarea în turul doi. Performanța slabă din primul tur se reflectă asupra partidului la alegerile parlamentare. PNL riscă să se prăbușească între cele două tururi. Adio guvernare. Așa ar arăta răzbunarea PSD pentru trădarea liberalilor. La ce cuvinte dure a utilizat deja la adresa partenerului său de coaliție, greu de crezut că Ciolacu îl va ierta vreodată pe Ciucă pentru încălcarea cuvântului dat și pentru că l-a făcut de râs în fața întregii țări.

Numai că toate planurile de răzbunare ale pesediștilor se împiedică de Mircea Geoană și de viitorul incert al liderului PNL în fruntea partidului. Își va asuma Marcel Ciolacu să intre cu Mircea Geoană în turul doi? Crede că Geoană va putea fi coborât atât de mult în sondaje până în decembrie încât să poată fi bătut fără mari emoții? De unde știe că Nicolae Ciucă va rămâne președintele PNL și candidat până la capăt, dat fiind că stă tot mai prost în sondaje? Dacă se vor arunca liberalii în brațele lui Geoană? Dacă vor găsi alt candidat? Apoi: dacă Ciolacu nu va dori să candideze în decembrie, cum a anunțat deja, va accepta partidul să meargă la prezidențiale cu alt candidat sau fără?

Aceleași întrebări sunt valabile și dacă alegerile vor avea loc în octombrie. Susținerea lui Geoană de către PNL sau PSD este o sperietoare reciprocă în care nici liberalii, nici pesediștii nu cred cu adevărat. Dacă va candida, subliniez, dacă va ajunge vreodată candidat, Mircea Geoană va prefera probabil să intre în cursă din poziția de independent. Dacă va ajunge aici, la cum arată sondajele, are șanse mari să intre în turul doi dacă trecutul nu-l va ajunge din urmă până la alegeri. Pare destul de clar acum că liderul PSD nu mai are cum să evite candidatura la prezidențiale. Nu are altă soluție decât confruntarea cu alegătorii, altfel riscă să piardă totul: partid, guvern, influență. Este prea târziu pentru orice altă piruetă salvatoare.

Numai că pentru Marcel Ciolacu se dovedește aproape imposibil să-și aleagă el momentul optim pentru prezidențiale (septembrie, cel târziu octombrie) și adversarul din turul doi, de preferință George Simion. Doar o confruntarea cu liderul AUR i-ar putea garanta câștigarea turului doi fără mari emoții.

Politica românească este în continuare atât de imprevizibilă încât toate planurile făcute în martie s-au năruit în iunie. De stabilitatea promisă de PSD și PNL tocmai s-a ales praful, de perspectiva continuării coaliției după alegeri la fel. Tot ce se poate spune acum cu oarecare certitudine este că, în nesfârșita combinatorică politică din România, orice este posibil. Cel mai rău scenariu pentru stabilitatea politică: un viitor președinte după Klaus Iohannis, aparent independent, dar în realitate incapabil să formeze un guvern și să conducă țara. Acesta ar fi Mircea Geoană.

În totul cazul, este fără precedent ca România, cu atâția pretendenți la Cotroceni, să nu abiă nici azi, cu câteva luni înainte de alegeri, principalii candidați anunțați oficial și nici data alegerilor stabilită clar.