Călător în Banat: Mănăstirea de la Partoș, închisă în secolul al XVIII-lea și redeschisă în anul 2008, atrage mii de pelerini / Cum arată bisericuța din curte, construită în urmă cu peste 450 de ani – FOTO

Mănăstirea Partoș, situată la 55 de kilometri de Timișoara, aproape de granița cu Serbia, este un loc de importanță spirituală și istorică în Banat. Este cunoscută în special pentru legătura sa cu Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, un sfânt ortodox considerat protectorul Banatului. Fondată în secolul al XV-lea și închisă în secolul al XVIII-lea, mănăstirea a devenit un important centru religios și cultural în regiune după redeschiderea sa în 2008. Atrage anual mii de pelerini care vin să se roage și să participe la slujbele religioase.

„Aș putea spune că sâmbăta și duminica, dar și de sărbători, biserica devine neîncăpătoare. Credincioșii vin mai ales din Timișoara. Lucrul acesta ne responsabilizează. Oamenii care vin la Partoș, vin la casa Sfântului Iosif, la casa lui Dumnezeu. Nu am făcut niciodată o socoteală, câți vin, dar de ceva timp Partoșul a fost repus pe harta turismului religios din România. Aici s-a oprit Sfântul Iosif, mitropolitul Timișoarei, în călătoria sa pământească”, a spus Simeon Stana, starețul Mănăstirii Partoș.

Sfântul Iosif cel Nou – Stareț al mănăstirii și, ulterior, Mitropolit al Timișoarei

Iosif cel Nou s-a născut în 1568, la Raguza (actuala Dubrovnik, Croația). Părinții l-au botezat Iacob. La vârsta de 12 ani, a fost trimis la Ohrid (în actuala Macedonia de Nord) pentru a învăța carte, iar la 15 ani a decis să se călugărească.

„Sfinții sunt plăcuți lui Dumnezeu din orice neam. El s-a născut la Dubrovnik, Raguza de altădată. Tatăl lui, Giovani Frusco, era italian sau venețian, iar mama se pare că a fost din Limnos și se zice că ar fi fost grecoiacă. Alte surse spun că mama ar fi fost de origine aromână”, a povestit Simeon Stana.

Relațiile cu otomanii

Iosif a plecat pe Muntele Athos și a intrat în obștea Mănăstirii Pantocrator, unde a primit numele de Iosif. A devenit sihastru și a vindecat multe boli. A fost egumen la Mănăstirea Sfântul Ștefan din Adrianopol (actualul Edirne, Turcia) timp de șase ani, după care a revenit pe Muntele Athos, la Mănăstirea Cutlumus.

La vârsta de 80 de ani, a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit, în timpul ocupației otomane (1552-1716). Pașa de Timișoara a avut o relație apropiată cu Iosif.

„În acea vreme Banatul era sub Imperiul Otoman, iar patriarhul de la Constantinopol își revendica dreptul de a avea reprezentanți în regiune. Există mărturii că creștinii ortodocși aveau un regim de nerestricție, cum nu s-a întâmplat ulterior în cadrul Imperiului Habsburgic. Probabil că aveau mai multă clemență sub otomani decât sub alte imperii creștine, care ne doreau, dar după felul lor”, a mai adăugat Simeon Stana.

Îngropat în mica bisericuță

În acea perioadă, românii și sârbii se rugau împreună, iar slujbele se țineau numai în limba sârbă. Pe lespedea așezată deasupra mormântului său este scris în sârbă „Sviatitel Iosifa novii bivsil Mitropolita Temisvarskii” (în traducere „Preasfințitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timișoarei”).

„Închipuiți-vă că el vine aici la 80 de ani. A murit în 1653 și a fost îngropat în bisericuța mică a mănăstirii, într-un mormânt zidit la intrare. Biserica mare a fost construită ulterior, în 1750, de Marcu Muțiu, județul Timișoarei, ca mulțumire Sfântului Iosif. Unii zic că i-a vindecat fiica, alții spun că pe el însuși. Vechea biserică apare într-o carte de cult cu inscripția 1571. Când a fost ridicată, de niște călugări, nu se știe exact. În mare parte a fost păstrată în aceleași condiții și conservată, mai ales că la o sută de ani de la moartea lui Iosif s-a construit biserica mare”, a spus Simeon Stana.

Școala de cântăreți bisericești

Mănăstirea Partoș oferă vizitatorilor un loc de liniște și reculegere. Grădinile și împrejurimile mănăstirii sunt ideale pentru meditație și plimbări spirituale. Biserica mănăstirii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, impresionează prin arhitectura sa și prin icoanele și frescele vechi. Mănăstirea deține o colecție valoroasă de icoane și obiecte liturgice, oferind vizitatorilor o privire asupra artei religioase locale.

„Sunt mărturii că aici a existat o școală de cântăreți bisericești. Nu e puțin lucru. Înseamnă să știi să citești, să știi slujbele bisericești, iar pe vremea aceea nu era puțin lucru. Clădirile vechi nu mai există. Deși era într-o zonă retrasă, pădurită și mlăștinoasă, până la 1918 nu era la margine, era în mijlocul Banatului”, a mai afirmat Simeon Stana.

Moaștele Sfântului Iosif mutate la Timișoara

Moaștele Sfântului Iosif au fost duse la Catedrala Ortodoxă din Timișoara pe 7 octombrie 1956, la 300 de ani de la moartea ierarhului, când Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. Astăzi, una dintre cele mai importante locuri de închinare din catedrală este racla Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, sărbătorit în calendarul creștin-ortodox pe 15 septembrie.

Hramul mănăstirii de la Partoș este sărbătorit pe 15 septembrie, fiind un moment de vârf al pelerinajelor, cu procesiuni și slujbe speciale.

Cum se ajunge la Partoș

Mănăstirea de la Partoș se află în județul Timiș, în apropierea satului Partoș, la sud de Timișoara. Pentru a ajunge la mănăstire, se poate merge cu mașina pe DN59 (drumul național care leagă Timișoara de Moravița și granița cu Serbia).

Tren există din Timișoara doar până în localitatea Gătaia, aflată la 10 kilometri de Partoș. Există și diverse curse de autobuz din Timișoara.

La Banloc, la 7 kilometri de Partoș, poate fi văzut castelul construit în secolul al XVIII-lea de familia nobiliară Karátsonyi, care în perioada interbelică, a devenit proprietatea Casei Regale a României.
În 1935, Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesa Elisabeta a României, a cumpărat castelul și a locuit aici după divorțul său de Regele George al II-lea al Greciei.

Ea a renovat și modernizat castelul. După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, castelul a fost naționalizat și a avut diverse utilizări, inclusiv ca sanatoriu și școală. În prezent, castelul, aflat în posesia Mitropoliei Banatului, este în semiparagină.