O peșteră descoperită pe Lună ar putea adăposti oameni. Oamenii de știință au speculat că „gropile lunare” ca aceasta ar putea fi intrări în peșteri – acum au dovada

Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată o peșteră pe Lună, relatează BBC News. Cu o adâncime de cel puțin 100 m, aceasta ar putea fi un loc ideal pentru construirea unei baze permanente de către oameni, spun ei.

Potrivit cercetătorilor, aceasta este doar una din probabil sutele de peșteri ascunse într-o „lume subterană nedescoperită”. Mai multe țări se întrec în a stabili o prezență umană permanentă pe Lună, dar vor trebui să protejeze astronauții de radiații, temperaturi extreme și vremea spațială.

Helen Sharman, prima persoană din Marea Britanie astronaut, a declarat la BBC News că peștera recent descoperită arată ca un loc bun pentru o bază și a sugerat că oamenii ar putea trăi în gropile lunare în 20-30 de ani. Dar, a spus ea, această peșteră este atât de adâncă încât astronauții ar putea fi nevoiți să coboare în rapel și să folosească „jetpack-uri sau un lift” pentru a ieși.

Lorenzo Bruzzone și Leonardo Carrer de la Universitatea Trento din Italia au descoperit peștera folosind radarul pentru a pătrunde în deschiderea unei gropi de pe o câmpie stâncoasă numită Mare Tranquillitatis.

„Mare” a fost probabil cândva un ocean și este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Este, de asemenea, locul unde Apollo 11 a aselenizat în 1969.

Peștera are un luminator pe suprafața Lunii, care coboară spre pereți verticali și proeminenți și o podea înclinată care s-ar putea extinde mai departe în subteran. Ea a fost creată cu milioane sau miliarde de ani în urmă, când lava a curs pe Lună, creând un tunel prin rocă.

Cel mai apropiat echivalent pe Pământ ar fi peșterile vulcanice din Lanzarote, Spania, explică profesorul Carrer, adăugând că cercetătorii au vizitat aceste peșteri în cadrul activității lor.

„Este cu adevărat incitant. Când faci aceste descoperiri și te uiți la aceste imagini, îți dai seama că ești prima persoană din istoria omenirii care le vede”, a declarat Prof. Carrer.

Odată ce profesorii Bruzzone și Carrer au înțeles cât de mare era peștera, au realizat că ar putea fi un loc bun pentru o bază lunară. „La urma urmei, viața pe Pământ a început în peșteri, așa că are sens ca oamenii să poată trăi în interiorul lor pe Lună”, spune profesorul Carrer. Peștera nu a fost încă explorată în întregime, dar cercetătorii speră că radarul de penetrare a solului, camerele sau chiar roboții ar putea fi utilizați pentru a o cartografia.

Oamenii de știință și-au dat seama pentru prima dată că probabil există peșteri pe Lună în urmă cu aproximativ 50 de ani. Apoi, în 2010, o cameră de pe o misiune numită Lunar Reconnaissance Orbiter a fotografiat gropi despre care oamenii de știință credeau că ar putea fi intrări în peșteri. Însă cercetătorii nu știau cât de adânci ar putea fi peșterile sau dacă acestea s-ar fi prăbușit.

Cercetarea profesorului Bruzzone și a profesorului Carrer a răspuns acum la această întrebare, deși mai sunt multe de făcut pentru a înțelege întreaga dimensiune a peșterii.

„Avem imagini foarte bune ale suprafeței – cu o rezoluție de până la 25 cm – putem vedea locurile de aselenizare ale Apollo – dar nu știm nimic despre ceea ce se află sub suprafață. Există oportunități uriașe de descoperire”, a declarat pentru BBC News Francesco Sauro, coordonatorul echipei tematice Peșteri planetare a Agenției Spațiale Europene. Cercetarea ne-ar putea ajuta, de asemenea, să explorăm peșteri pe Marte în viitor, spune el.

Acest lucru ar putea deschide ușa găsirii de dovezi ale existenței vieții pe Marte, deoarece, dacă aceasta ar fi existat, aproape sigur s-ar fi aflat în interiorul peșterilor protejate de elementele de pe suprafața planetei.

Peștera de pe Lună ar putea fi utilă oamenilor, dar oamenii de știință subliniază, de asemenea, că ar putea contribui la răspunsul la întrebări fundamentale despre istoria Lunii și chiar a sistemului nostru solar. Rocile din interiorul peșterii nu vor fi la fel de deteriorate sau erodate de vremea spațială, astfel încât acestea pot oferi o înregistrare geologică extinsă care datează de miliarde de ani.

Cercetarea este publicată în revista științifică Nature Astronomy.