Pisicile hoațe: Cercetătorii încearcă să afle de ce felinele „fură” obiecte la întâmplare și le aduc înapoi acasă

Nu este neobișnuit ca pisicile să aduc ă acasă șoareci și păsări, dar este mai greu de explicat dacă apar cu obiecte la întâmplare. Cercetătorii suspectează o serie de cauze, dar tind să fie de acord asupra unui punct: obiectele furate nu sunt cadouri, relatează The Guardian.

„Nu suntem siguri de ce pisicile se comportă astfel”, spune Auke-Florian Hiemstra, biolog la Naturalis Biodiversity Center, un muzeu din Leiden. „Peste tot în lume există pisici care fac acest lucru, dar nu a fost niciodată studiat”. El speră acum că acest lucru se va schimba.

Furtul de haine, comis anul acesta de o mamă și cei doi pui ai săi în orășelul Frigiliana din Spania, a făcut ca relațiile cu vecinii să fie oarecum stânjenitoare pentru stăpâna lor, Rachel Womack. Dar pentru oamenii de știință precum Hiemstra, a dat un nou impuls studierii animalelor. „Vreau să știu exact de ce fac asta”, spune el. „Iar documentarea unor cazuri ca acesta ar putea fi începutul mai multor cercetări în viitor.”

Hiemstra a auzit de „clepto-pisici” de la artista vizuală olandeză Anne Geene, o prietenă a lui Womack care a menționat năzbâtiile pisicilor. Intrigată, Geene a zburat în Spania pentru a fotografia animalele pentru o carte, Low Hanging Fruit. Hiemstra, care studiază terenul disputat în care animalele și oamenii se ciocnesc, a scris o introducere, menționând: „Aceasta este colecția lor, dosarul lor penal. Dar de ce ar colecționa o pisică astfel de trofee?”

Mai presant pentru Womack este cum să returneze lucrurile furate. Daisy, Dora și Manchita pot aduce mai mult de 100 de obiecte pe lună. Unul dintre cele sosite recent a fost un ursuleț de pluș. Înainte de asta, un pantof de bebeluș. Returnarea obiectelor, fără a cunoaște proprietarii de drept, nu se dovedește ușoară. „Este pur și simplu enervată”, spune Geene. „Sunt atât de multe, încât nu știe cum să le dea înapoi”.

Cei trei de la Frigiliana sunt recidiviști, dar nu sunt singurele pisici prinse la furat. Charlie, o pisică salvată din Bristol, a fost supranumită cel mai prolifică pisică-hoț în Marea Britanie după ce a adus acasă jucării de plastic, umerașe, o rață de cauciuc, ochelari și tacâmuri. Proprietara lui, Alice Bigge, s-a trezit odată cu un diplodocus de plastic, unul dintre multele furate de la o grădiniță din apropiere, lângă capul ei pe pernă. I-a amintit de scena infamă din „Nașul”. Ea pune obiectele pe un perete afară pentru ca stăpânii să le revendice.

O altă pisică, Dusty, din San Mateo, California, avea mai mult de 600 de furturi cunoscute, întorcându-se odată cu 11 obiecte într-o singură noapte. Furtul său a inclus papuci Crocs, o șapcă de baseball și o pereche de costume de baie. Sutienul găsit în casă a fost reperat, din fericire, pe o înregistrare video a intrării lui Dusty. O altă pisică, Cleo din Texas, a venit acasă cu un mouse de calculator.

În cadrul unei sesiuni de brainstorming, Hiemstra și Dr. Claudia Vinke, biolog comportamental la Universitatea din Utrecht, au găsit câteva motive care ar putea alimenta poznele pisicilor. Acestea ar putea să caute atenție sau să vrea să se joace; să își extindă comportamentul de căutare de hrană și de vânătoare, la fel cum pisicile aduc animale în casă; sau să dorească să îndepărteze obiecte deosebit de urât mirositoare, cum ar fi șosetele purtate sau cele proaspăt spălate care miros a detergent, de pe anumite porțiuni de teritoriu.

Pisicile au stomacuri mici și tind să aducă prada în centrul teritoriului lor pentru a se hrăni atunci când le este foame. Același instinct le-ar putea determina să aducă obiecte acasă, unde reacția pe care o primesc încurajează obiceiul. „Atunci când acorzi atenție pisicii, întărești comportamentul”, spune Vinke.

Dennis Turner, profesor la Universitatea din Zurich, crede că atenția este esențială, dar adaugă că pisicile sunt atrase de unele obiecte din lână și plastic pentru că acestea conțin lanolină. Pentru a rupe obiceiul, el recomandă să părăsiți camera în tăcere atunci când pisica trage ceva înăuntru și să aruncați obiectul afară atunci când aceasta a trecut mai departe.

„Animalele, inclusiv oamenii, răspund la stimuli foarte simpli”, spune Daniel Mills, profesor de medicină veterinară comportamentală la Universitatea din Lincoln. „Ceva care se mișcă în vânt ar putea declanșa un comportament de vânătoare. După ce au „prins” niște obiecte ciudate, pisicile ar putea foarte bine să decidă să le aducă înapoi. Nu cred că se gândesc la ele ca la niște cadouri. Sunt reguli simple de viață pe care creierul pisicii le aplică.”

Jemma Forman, cercetător doctoral la Universitatea din Sussex, este de acord că animalele de companie nu vin cu cadouri. Ea spune: „Când vine vorba de pisici, în mod normal explicația este că o fac pentru ele însele.”