Povestea instaurării primei administrații românești în Timișoara, în urmă cu 105 ani, la 3 august 1919. Lupta românilor şi sârbilor a fost arbitrată de americani, francezi şi britanici

3 August este Ziua Timișoarei, stabilită prin Hotărârea Consiliului Local din 1999. Această zi marchează momentul intrării trupelor românești în Timișoara, la 3 august 1919, și instaurarea primei administrații românești din istoria orașului.

Sfârșitul Primului Război Mondial a însemnat prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, una dintre Puterile Centrale pierzătoare. Conferința de Pace de la Paris, din 18 ianuarie 1919, a adus lumii o nouă configurație politică, economică și teritorială. Au urmat discuții tensionate între Regatul României și Regatul Sârbo-Croato-Sloven, fiecare dorind alipirea integrală a Banatului istoric. A mai existat și un curent care susținea transformarea Banatului într-o republică independentă, inițiativă promovată de Otto Roth. O altă variantă era ca Banatul să rămână în cadrul Ungariei, dar cu o largă autonomie.

„Cel mai important lucru care s-a întâmplat a fost destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Acesta este evenimentul major care a deschis calea unirii Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. Unirea Banatului s-a realizat la aproape un an după Adunarea de la Alba Iulia. După căderea imperiului, trupele Regatului Sârbo-Croato-Sloven au ocupat Banatul. Întrebarea era dacă Banatul va fi integrat complet viitoarei Iugoslavii sau se va împărți. Aici a fost toată disputa”, a declarat profesorul și diplomatul timișorean Vasile Popovici.

Sârbii au răspuns că statul lor nu era angajat prin Alianța din 1916 și că trupele lor ocupau Banatul la cererea Marelui Stat Major francez, ca trupe eliberatoare. În decembrie 1918, în Timișoara au intrat primele unități militare franceze, formate din unități coloniale din Maroc și Algeria, care au înlocuit trupele sârbe.

„A fost foarte delicată această împărțire”

Negocierile pentru Banat au fost dure, românii și sârbii fiind arbitrați de americani, francezi și britanici. În final, Comisia Teritorială a acceptat propunerile experților englezi, potrivit cărora linia de demarcație pornea de la gurile Mureșului și ajungea la Dunăre, la vest de Baziaș. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, pe 22 iunie 1919, Consiliul Suprem a decis divizarea Banatului.

„În gândirea puterilor învingătoare, care decideau cum se va împărți teritoriul austro-ungar, a contat faptul că o parte din Regatul Sârbo-Croato-Sloven făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, o putere învinsă. Prin urmare, s-a considerat că Banatul trebuie împărțit. Două treimi din Banatul istoric au revenit României, o treime Regatului Sârb, iar o mică parte, în dreptul Sânnicolaului Mare, Ungariei. A fost foarte delicată această împărțire, iar decizia a revenit marilor puteri învingătoare, care au obligat armata sârbească să se retragă din Banatul românesc”, a mai spus Vasile Popovici.

Aurel Cosma, primul prefect român

Conform dispozițiilor Consiliului Dirigent, în dimineața zilei de 2 august 1919, au sosit la Timișoara, cu un tren special de la Arad, 480 de jandarmi români. Un alt detașament de jandarmi a sosit de la Lugoj. În 3 august, au sosit ostașii primelor unități operative ale Armatei Regale Române. La ora 8:30, ostașii români, conduși de câteva sute de călăreți îmbrăcați în haine de sărbătoare, au fost întâmpinați de un public numeros. Aceștia s-au oprit în Piața Domului, care de atunci se numește Piața Unirii. Primarul Geml și subprefectul Ferenczi i-au primit pe militari, conform tradiției, cu pâine și sare. La ora 17 a sosit la Timișoara și Ion I.C. Brătianu, care deținea funcția de premier al României.

„S-a scris o pagină istorică imensă pentru Banat, dar trebuie să recunoaștem că s-a realizat cu ajutorul Franței, în principal. Au fost și sprijinul Marii Britanii și al Statelor Unite, dar liderii militari locali francezi au transmis la Paris mesajele corespunzătoare și au orientat decizia conferinței spre ceea ce a urmat. Datorăm Franței mult!”, a mai declarat Vasile Popovici, fost ambasador în Portugalia și Maroc.

În dimineața zilei de 12 august 1919, generalul de Tournadre, însoțit de ultimii militari francezi, a părăsit Timișoara, marcând sfârșitul prezenței trupelor franceze în Banat. Noul prefect, Aurel Cosma, a transmis o Proclamație prin care cerea locuitorilor de naționalitate română să „respecte fără nicio rezervă drepturile celorlalte popoare, ca, în schimb, și ale lor să fie respectate de către acestea și să trăiască în armonie frățească cu toți conlocuitorii acestor ținuturi ale frumosului și de Dumnezeu binecuvântatului nostru Banat”.