Smartphone-urile ne permit să surprindem natura așa cum nu am mai făcut-o până acum, dar experții avertizează că ne pot induce și în eroare

Chiar dacă nu ați fost suficient de norocoși să observați spectacolele de lumină ale aurorelor vizibile în sudul Australiei în această săptămână (și care ar putea să reapară în zilele următoare), probabil că v-ați confruntat cu avalanșa de articole și fotografii online care au urmat, scrie The Conversation.

Cu doar 35 de ani în urmă, însă, nu ar fi fost cazul. Nici măcar aparatele foto digitale nu au fost ușor accesibile până la mijlocul anilor 1990, ceea ce înseamnă că orice apariție orbitoare a aurorei ar fi fost o priveliște privilegiată, suprinsă doar de câțiva norocoși.

Potrivit fondatorului Photutorial, Matic Broz, aproximativ 1,94 trilioane de fotografii vor fi făcute la nivel global în 2024 – dintre care peste 90% vor fi realizate cu ajutorul smartphone-urilor.

De asemenea, realizarea de fotografii devine din ce în ce mai mult o parte a experienței noastre cu lumea naturală. Ceea ce era odată doar observarea stelelor s-a ramificat în domeniul masiv al astrofotografiei. Aparatele noastre foto permit un nou mod de a experimenta natura, departe de modul în care o făceau generațiile anterioare.

Noua tehnologie aduce noi oportunități

În cazul aurorelor și al altor forme de astrofotografie, setările foto adaptate la noapte ne-au permis să vedem lumea după lăsarea întunericului.

Îmbunătățirile aduse tehnologiilor de „mod nocturn” au fost în curs de dezvoltare de când au fost inventate smartphone-urile. Acestea fiind spuse, Google ar putea fi considerată prima companie care a lansat o tehnologie care permite astrofotografia simplă, odată cu introducerea „vederii de noapte” pentru telefoanele Pixel în 2018.

Apoi, în 2019, Apple a lansat o setare similară de „mod de noapte” pentru iPhone 11 – și pentru mulți utilizatori de smartphone-uri, nevoia de a aplica manual setările de expunere pe o cameră a dispărut brusc.

Într-una dintre reclamele Apple privind modul de noapte lansate în 2020, vedem un montaj de imagini „înainte și după” care evidențiază diferența de calitate atunci când modul este aplicat. Montajul are ca fundal melodia We Only Come Out At Night a celor de la Smashing Pumpkins, o fotografie cu o auroră apărând în decor.

În prezent, există numeroase ghiduri oficiale și neoficiale (și chiar cărți întregi) care îi ajută pe oameni să exploateze capacitățile camerei smartphone-ului lor.

În cartea sa The Aurora Chaser’s Handbook: In Search of Tasmania’s Southern Lights, autoarea Margaret Sonnemann oferă un ghid pentru „fotografierea aurorelor cu un telefon mobil”. Ea sugerează utilizarea aplicațiilor pentru a îmbunătăți setările vizuale și trecerea la modul „noapte” sau „astro”.

Este natura îmbunătățită prin intermediul obiectivului artificial, nu?

Există mai multe motive pentru care ați dori să surprindeți frumusețea naturii prin intermediul smartphone-ului.

În primul rând, acest lucru contribuie la „democratizarea” experienței noastre colective a lumii naturale. Împărtășirea fotografiilor din natură oferă mult mai multor oameni posibilitatea de a se întâlni cu peisaje naturale incredibile. Acest lucru este deosebit de valoros pentru cei care nu au posibilitatea financiară sau fizică de a călători în ținuturile îndepărtate unde se găsesc aceste priveliști.

Apoi, mai este și faptul că fotografiile și înregistrările video ne permit să urmărim și să revedem fenomene naturale. Pe lângă faptul că este un lucru frumos de făcut, acest lucru oferă oportunități de educație și analiză a lumii naturale. Într-adevăr, partajarea fotografiilor pentru a spori interesul publicului pentru natură ar putea fi considerată chiar o formă de comunicare ecologică.

Tehnologia contribuie, de asemenea, la „îmbunătățirea” viziunii noastre asupra lumii naturale. Fotografiile cu aurore, de exemplu, utilizează timpi de expunere îndelungați pentru a spori foarte mult culorile și luminile într-un mod care nu poate fi văzut cu ochiul liber. Acest lucru oferă un stimulent suplimentar pentru a scoate telefonul în cazul în care întâlniți una.

În mod similar, timpul de expunere prelungit ne permite să realizăm fotografii „curgătoare” ale cascadelor și valurilor de surf. Iar setările time-lapse ne permit să creăm videoclipuri stop-motion ale naturii care se mișcă lent, cum ar fi mișcarea norilor sau deschiderea bobocilor de flori.

Este natura pătată de obiectivul artificial?

Pe măsură ce fotografiile cu aurore și alte forme similare devin din ce în ce mai frecvente, ar trebui să ne punem și următoarea întrebare: cum influențează acest nou mod de a interacționa cu natura relația noastră cu aceasta?

Imaginile îmbunătățite digital schimbă literalmente ceea ce altfel am vedea cu ochiul liber. Ar putea acest lucru să ne distorsioneze ideile despre natură?

Este posibil ca multe fotografii cu aurore larg răspândite să nu fie reale. Tehnicile de editare ulterioară sunt adesea folosite pentru a îmbunătăți fotografiile cu aurore sau pentru a adăuga o auroră la o fotografie care nici măcar nu a avut una. Unele imagini uimitoare care au circulat la începutul acestui an au fost falsificate în mod deliberat.

Sofisticarea tot mai mare a inteligenței artificiale nu va face decât să îngreuneze distincția dintre priveliștile cu adevărat fenomenale și cele false. Ca atare, numeroasele fotografii care apar pe rețelele sociale aduc un set complet nou de preocupări legate de reprezentare.

Profesorul de cultură vizuală Nicolas Mirzeoff sugerează că suntem obligați să facem fotografii ca „parte esențială a efortului nostru de a înțelege lumea în schimbare din jurul nostru și locul nostru în ea”. Cu toate acestea, fotografiile riscă să devină mărfuri vizuale atunci când sunt editate (sau falsificate) și difuzate online în milioane de exemplare.

Mai există și îngrijorarea că obsesia culturală de a fotografia natura ne-ar putea distrage atenția de la ceea ce se află cu adevărat în fața noastră, scoțându-ne din momentul magic. Așadar, pe măsură ce aceste noi tehnologii fotografice permit noi modalități de conectare cu natura, trebuie să ne gândim și la modul în care ne pot distrage atenția sau ne pot îndepărta de ea.