Matematicianul care îi ajută pe sportivii olimpici americani să înoate mai repede (Nature)

Medaliile continuă să vină pentru înotătorii americani la Jocurile Olimpice din 2024 de la Paris – și asta în parte datorită științei, scrie revista Nature.

Mai mulți sportivi din echipa SUA și-au îmbunătățit timpii în mod spectaculos în ultimii ani, iar o parte din aceste îmbunătățiri ar putea fi datorate lui Ken Ono, matematician la Universitatea Virginia din Charlottesville. Lucrând de ani de zile cu studenții care fac parte din echipa de înot a universității, Ono a dezvoltat tehnici de monitorizare a mișcărilor fine ale corpului în bazin. El și colaboratorul său Jerry Lu, care lucrează la Sports Lab din cadrul Massachusetts Institute of Technology din Cambridge, creează apoi modele 3D ale sportivilor și sugerează mici modificări care pot reduce prețioase fracțiuni de secundă la fiecare bătaie.

Ono, a cărui slujbă de zi cu zi este studierea problemelor din teoria numerelor, a vorbit cu Nature de la Paris, unde sprijină echipa de înot.

Cum îi ajutați pe înotători să își îmbunătățească performanțele?

„Îi ajutăm să înoate un pic mai eficient cu ajutorul antrenamentului de precizie – folosind tehnologi pentru a optimiza un individ pentru evenimentele pe care le alege. Identificăm obiective de oportunitate care le pot îmbunătăți performanțele și care au fost deduse științific”.

Aveți un rol oficial în cadrul echipei SUA?

„Pentru aceste olimpiade, Jerry Lu și cu mine suntem consultanți externi – oficial, suntem „prieteni și rude”, nu personal de antrenori: numărul de antrenori pe care îl permite regulamentul comitetului olimpic este destul de limitat. Nu ne îmbogățim din asta – eu nu vreau să fiu plătit. Este o oportunitate de a explica și de a evidenția în termeni foarte clari rolul pe care îl joacă știința în tot ceea ce este uman și în tot ceea ce putem observa. Dar cu siguranță există și avantaje: suntem invitați la evenimentele echipei olimpice americane! Ceea ce facem este o parte foarte mică, dar este emoționant să vezi cum se obțin medaliile.

Cum ați început această activitate?

„Când am început, a fost practic doar un experiment de un semestru cu înotători universitari. Dar, pe măsură ce unii dintre acești sportivi au devenit talentați la nivel național și internațional, antrenorii de nivel foarte înalt au început să observe – inclusiv staff-ul de antrenori al echipei naționale a SUA.

Trăim într-un moment special în care trebuie să ne gândim unde vom fi peste zece ani, mai degrabă decât să facem schimbări mici, progresive. Atât de multe sporturi au trecut deja prin această tranziție. Se întâmplă ca acesta să fie momentul înotului. Există obstacole tehnice semnificative în înot. Când un atlet înoată într-o piscină, apa îi stă în cale. Dispozitivele electronice trebuie să fie puse la punct pentru a funcționa în apă”.

Lucrul cu sportivii v-a schimbat munca de academician?

„Da, dar într-un mod neașteptat. Mă ajută această muncă să demonstrez teoreme despre distribuția numerelor prime? Nu. Dar dacă am învățat un lucru, chiar și din ultimele câteva zile, este că există o sete de noi aplicații ale matematicii și științei dincolo de ceea ce oamenii consideră în mod tradițional ca fiind matematică. Așadar, îmi oferă mie și comunității mele de matematicieni din întreaga lume o nouă platformă. Oricât de mult am dori să vorbim despre programul Langlands sau despre ipoteza Riemann, într-un fel, cu toții studiem distribuțiile de probabilități sau fenomenele matematice, dar doar în contexte diferite. Îmi place asta”.

Este posibil ca, datorită tehnologiei și științei, oamenii să înoate într-un mod complet diferit peste 10 ani decât o fac astăzi?

„Definiția probelor atletice trebuie să evolueze odată cu sportul. Totuși, sunt destul de încrezător că, peste 10 sau 20 de ani, înotul bras, fluture, stilul liber și înotul pe spate vor arăta pentru un observator obișnuit la fel ca astăzi. Dar timpii vor continua să devină mai rapizi”.