„Am văzut caii ăștia pe drumurile patriei, slabi, șchiopătând și am zis că trebuie să intervenim cumva. Principala lor problema era lipsa potcovarilor” / Cum sunt îngrijiți gratuit caii din zonele defavorizate

Medicii și potcovarii ARCA (Animal Rescue and Care Association) îngrijesc anual sute de cai exploatați, din comunități sărace. Echipe mixte merg în zone unde calul încă este singura sursă de venit și deparazitează animalele, le pun potcoave, le pilesc dinții și le îngrijesc rănile. Altfel spus, oferă gratuit asistență medicală elementară, pentru care, în mod normal, proprietarii ar plăti cel puțin 500 de lei.

„Am văzut caii ăștia pe drumurile patriei, slabi, șchiopătând și am zis că trebuie să intervenim cumva. Am început în 2016, în comuna Smârdioasa, din Teleorman, într-o comunitate de rromi, pentru că acolo erau cei mai amărâți cai, folosiți la cărat de fier vechi. Principala lor problemă era lipsa potcovarilor – meserie pe cale de dispariție – care ducea la tot felul de improvizații și așa apăreau afecțiuni ale picioarelor”, povestește Kuki Bărbuceanu, președintele ARCA.

În opt ani, ONG-ul a îngrijit cai din județele Teleorman, Ialomița, Olt și, mai nou, Ilfov. Președintele ARCA precizează că „potcoavele sunt de calitate, potcovarii știu meserie, avem cei mai buni medici. La început oamenii au fost reticenți, că, spun ei, nu lași pe oricine să se atingă de calul tău. Când au văzut că ne pricepem, ne-au acceptat în comunitatea lor, au început să ne aștepte chiar și la intrarea în sat”.

Florin Mlagiu este unul din medicii veterinari care tratează caii din comunitățile defavorizate: „Cel mai frecvent întâlnim afecțiuni pulmonare, afecțiuni osteoarticulare, afecțiuni ale copitelor, dar și răni deschise, de la hamuri sau căpestre improvizate. Unii aveau și răni la buze, de la zăbală. Le-am oferit gratuit și harnașament și zăbale.”

În jurul Bucureștiului, în Ilfov, în evidențele Direcției Sanitar Veterinare sunt înregistrați 492 de cai, folosiți pentru muncă sau agrement.

Hilde Tudora, director Protecția Animalelor, Consiliul Județean Ilfov: „Vorbim de datele oficiale. Însă mulți aleg să nu înregistreze caii și, cel mai adesea, nu le oferă nici îngrijire medicală corespunzătoare. Mai ales că tratamentele pentru cai costă destul de mult. Mergem periodic în zone precum satul Sintești, din Vidra, împrenă cu partenerii de la ARCA și le explicăm oamenilor că e mai bine să previi, decât să tratezi. Vorbim pe limba lor: un cal bine întreținut le poate aduce mai mult profit, pentru că are mai multă putere de muncă.”

În comunitățile sărace, calul este privit ca un bun, spun activiștii din domeniul protecției animalelor. Un bun de care proprietarul poate dispune după bunul plac, precizează Kuki Bărbuceanu: „Din păcate, nici în acest domeniu nu există educație. Calul este destul de ieftin de cumpărat, adică oricine poate să și-l cumpere. Dacă respiră greu sau are alte probleme, îl lăsăm pe câmp sau îl dăm la abator și ne luăm altul.”

Medicul Florin Mlagiu completează: „Unii băteau caii cu biciul, alții cu un căpăstru. Acum au înțeles că mergem la ei să îi ajutăm doar dacă se comportă cu respect față de calul lor.”

Într-o societate în care violența domestică este prezentă sub toate formele ei, nici animalele nu pot fi tratate altfel, explică sociologul Gelu Duminică: „Bătaia este o formă de educație. Am normalizat anormalul. La noi iubirea are alte forme: din dragoste te bat! E un model cultural și e un proces de învățare. Nu putem schimba comportamente peste noapte, este nevoie de investiții și de puterea legii”.

Activiștii din zona protecției animalelor sunt optimiști. Spun că acum caii pe care îi îngrijesc arată mult mai bine decât în urmă cu opt ani, sunt „aproape grași”, iar proprietarii lor încep să înțeleagă că „dacă animalul se strică, nu le mai aduce bani”.

Rănirea cu intenție a animalelor se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani sau cu amendă.