Relația cu mâncarea – o călătorie în mai mulți pași
Cu toții avem o părere despre noi înșine. Că ne credem mai buni, iubitori, iertători decât suntem de fapt e treaba psihologilor să ne arate cam pe unde ne situăm. Mă rog, tot a noastră într-un fel, dar cu ajutorul lor. În ceea ce privește mâncarea, avem o părere formată referitoare la relația noastră cu ea. Bănuim cam cum stăm la capitolele: impulsivitate, pofte, momente slabe, atuurile noastre, etc.
Când stau de vorbă cu oamenii, de obicei discursurile încep așa:
- „Am o problemă cu dulciurile, sunt dependentă de zahăr”
- „Nu mă pot abține să nu rup frigiderul seara când ajung acasă”
- „E musai să am gustări între mese, aș ronțăi încontinuu”
- „Eu nu pot bea cafeaua fără lapte, acolo, măcar să o coloreze puțin”
- „Mie nu-mi poți interzice anumite alimente. Interdicția mă face să mă simt pedepsită”
- „E musai ca după prânz să mănânc ceva dulce, altfel simt că nu m-am săturat”
- „Eu nu pot alerga. Mă sufoc”
- „Eu sunt anti-sport convins. Nu sunt făcută pentru asta”
- „Eu nu pot mânca încet. Nu mă așez pe scaun să mănânc. N-am timp de asta. Sunt mereu în mișcare”
De-a lungul vieții, ne facem o părere despre noi. De cele mai multe ori am făcut eforturi pe cont propriu sau cu ajutor ca să depășim aceste obstacole. Nu am reușit întotdeauna și credem că ele ne definesc. Uităm însă că nu am încercat niciodată mai mult de câteva zile și nu ne-am mulțumit cu progrese mici. Nu, am vrut „răul” eradicat din prima și rapid. Și dacă asta n-a funcționat, atunci metoda a fost proastă. Nu, nu e adevărat!
Ar fi ajutat dacă încercai 1 zi în plus sau dacă aveai blândețe și răbdare cu tine să vezi cei 2 pași în plus de progres. Aici ajută dacă în acest proces îți iei un partener și îl ții aproape. Ideal ar fi ca zilele proaste să le aveți în zile diferite ca să vă puteți ridica unul pe altul. Pe măsură ce suntem mai răbdători cu alții și apăsați de mediul în care trăim, suntem mai drastici cu noi. Se pare că sacul răbdării nu e chiar groapă fără fund.
Pentru fiecare lucru care te deranjează la relația ta cu mâncarea, există o vindecare. Dar trebuie luată povestea fir cu fir și împărțită în etape și trebuie conștientizat acest lucru de către tine. Să știi ce ai de schimbat la tine, să vrei să faci asta, să o zici cu voce tare și să nu mai găsești scuze ca să amâni acest proces.
Dacă vrei să mănânci mai puțin dulce, mulțumește-te într-o primă fază cu dulcele natural din fructe. Eventual uscate și cu cacao adăugat. Există suficiente batoane pe piață astfel încât să nu te complici prea mult în bucătărie.
Dacă vrei să mesteci mâncarea mai mult, așază-te la masă în fața oglinzii și întreabă-te unde Dumnezeu te grăbești așa. Unde vrei să ajungi și cine pune biciul pe tine? Tu, cumva?
Dacă vrei să bei cafeaua și neagră, nu mai pune lapte în a doua cană băută sau împarte cana de dimineața în 2 cești. Una cu lapte și alta fără.
Dacă vrei să alergi, nu te înscrie la maraton direct. Aleargă 1 km cu zâmbetul pe buze, apoi 2 și tot așa. Sigur, alții poate o să alerge 10km din prima, dar ce știi tu despre cursa lor spre fericire astfel încât să tragi concluzii că sunt mai bine decât tine. Pentru că în mintea noastră nu comparăm 2km vs 10km ci faptul că sunt mai buni și drept urmare mai fericiți decât noi și ce bine le e lor și nouă nu. Nimic mai fals. Ce vedem din oameni sunt doar fotografii la minut, scurte capturi din viața lor. Ce le unește poate fi diferit de ce ne ține nouă bucățile de puzzle laolaltă.
Dacă nu știi ce să mănânci concret, ia-ți un specialist alături. Unul empatic, bine pregătit și care îți dă soluțiile de care tu și timpul tău aveți nevoie. Nu te mai stresa să rezolvi problema asta tot tu.
Dacă te stresează câte kilograme ai, începe de azi acest proces și nu mai amâna până după concediu, onomastică, sărbători, etc. Chiar dacă nu te poți implica acum 100%, tot o să fii mai bine decât să nu schimbi nimic.
Lucrurile sunt atât de relative și echilibrul lor atât de fragil, încât nu se merită să pierdem ani gândindu-ne că suntem plini de defecte greu de rezolvat. Împărțiți ceea ce vă deranjează la voi în pași mici și bucurați-vă de fiecare victorie. Nu căutați soluții magice pentru adulți. Mai uitați-vă la voi în oglindă încă o dată. Nu diferiți cu mult față de copilul ăla care a plecat de acasă cu un rucsac plin de vise și un portofel mototolit. Mai luați-l o dată de mână și dacă nu puteți mânca zilnic un tort împreună, împărțiți cu bunătate o bomboană. S-ar putea să-i fie îndeajuns.
Notă: Tania Fântână este Nutritionist Dietetician la FantanadeSanatate.com
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank