Un medic din sistemul de urgență ce oferă cursuri gratuite de prim ajutor vorbește despre timpul de intervenție și resursa pe care o au medicii în fiecare om, după cazul băiatului resuscitat la indicațiile prin telefon ale dispecerului de la 112

De ani de zile, Radu Rotaru, medic în sistemul de urgență, oferă în afara serviciului, cursuri gratuite de prim ajutor, alături de o echipă de medici, asistenți, studenți la medicină și nu numai, ce activează ca voluntari în cadrul Fundației pentru SMURD. El îi învață pe oamenii simpli cum să recunoască în scurt timp, de sub un minut, că o persoană căzută pe jos este în stop cardio-respirator. Știe că nu trebuie pregătire medicală ca oamenii să observe că o persoană este inconștientă și că nu respiră, să sune la 112 și apoi să-i facă banalele compresii toracice. Totul în cele 10 minute în care creierul moare dacă nu primește sânge cu oxigen de la inimă. Totodată, el știe că nicăieri în lume, un echipaj medical nu poate ajunge în mai puțin de 10 minute, iar atunci rolul salvării este apanajul oamenilor de pe stradă, nu al medicilor.

Intervenția în caz de stop cardio-respirator a revenit în atenția publică după ce un băiat de 15 ani care s-a electrocutat în casă, dintr-o localitate din județul Sibiu, a fost salvat de unchiul său după ce acesta a ascultat indicațiile de resuscitare comunicate de operatorul de la 112.

Legat de șansele de supraviețuire ale unei persoane aflate în stop cardio-respirator, medicul Radu Rotaru a afirmat, miercuri, în timpul cursului de prim ajutor organizat la sediul fundației, că 75% sunt responsabilitatea celor de la fața locului. „Nu este o exagerare că depinde de tine ca un om în stop cardio-respirator să supraviețuiască și nu de noi, medicii. Tu ești cea mai importantă resursă a noastră, tu esti acolo pe când noi care trebuie să venim de undeva”, spune Radu Rotaru.

Medicul numără în minute care este timpul optim al unui echipaj medical să ajungă la fața locului. Nici în cele mai bune cazuri nu poate să fie de sub 10 minute, timp în care omul aflat în stop cardio-respirator, dacă nu este resuscitat manual, iar acolo unde este disponibiln nu se folosește și un defribilator montat în spațiul public, care are rolul de restabili bătăile normale ale inimiii, acesta moare. Dacă cineva sună instantaneu la 112 cam 1:30 durează apelul ca să răspunzi la întrebările pe care operatorului ți le adresează. El spune că apelul la 112 nu este ca și cum ai chema un taxi, în 3 minute este la tine, ci operatorul face un triaj ca să știe ce echipaj medical să trimită. De aceea, este bine ca în cadrul apelului la 112 să rămânem calmi și să răspundem întrebărilor operatorului într-o manieră clară și concisă și să menționăm că ne-am apucat de manevre de resuscitare dacă în urma evaluării noastre constatăm că persoana este inconștientă, respectiv nu răspunde la stimuli verbali și tactili, și dacă nu respiră, după ce ne-am pus urechea să-i ascultăm respirația, la nivelul nasului acestuia.

După apelul de 1:30 minute, urmează pe timp de zi 1 minut ca ambulanța să iasă din bază, iar pe timp de noapte 2. „Am ajuns la 3 minute și, timpul mediu de răspuns al unei ambulanțe la genul acesta de intervenții, la grad maxim de risc vital este de 8 minute și 42 de secunde. Deci am ajuns la 12 minute. Înseamnă timpul de ajungere la adresă adică că am parcat mașina în fața scării. Nu și timpul petrecut în lift sau dacă liftul era cu cineva în el sau mergi până la etajul 8 cu defribilatorul în spate. Timpul real de la prăbușire până când mâinile unui paramedic vor fi pe pieptul victimei și de a-l apăsa pentru a face compresie toracică, pe ruda ta nu contează, timpul real este de 15 minute invariabil timpul nu are cum să fie nicăieri în lume sub 10 minute pentru că sunt niște pași care nu pot fi scurtați și atunci dacă până la sosirea noastră la fața locului acea victimă nu a beneficiat din partea colegilor, rudelor, trecătorilor de pe stradă de compresii toracice atunci nu are nicio șansă de supraviețuire fără sechele neurologice.

Față de restul corpului, creierul nu supraviețuiește privat de oxigen mai mult de 10 minute, iar după 4 minute încep să apară leziuni. „Sunt foarte mulți oameni care nu au primit intervenție promptă după prăbușire, se resuscitează dar rămân cu sechele neurologice absolut catastrofale. Vrei să mergi, să ai aceeași minte pe care o aveai înainte, să nu ai memoria afectată, să îți amintești ultimii ani din viață sau să nu fii hrănit cu ajutorul celor din jur, ajutat pentru tot restul vieții tale. Ar trebui să înțelegem că nu salvăm doar viața cât și calitatea vieții omului, pentru că este mai important cum trăiești, cu o calitate bună a vieții, decât doar să trăiești. Acesta este mesajul cursului, intervenind rapid, tu lupți mult mai mult decât doar pentru viața în sine pentru că există mai mult decât viață, e importantă calitatea vieții.”, mai spune medicul.

El insistă asupra faptului că, indiferent de nivelul pregătire sau domeniul de activitate, oamenii pot să învețe cum să apese un torace pentru că se deprinde extrem de ușor. Nu trebuie verificat pulsul ci doar dacă răspunde la stimuli și dacă respiră. „În plus, să înțelegi de ce faci lucrurile pe care le faci este de 10 ori mai important”, a menționat el.

Mai mult, Radu Rotaru afirmă că mai bine reacționezi și pui răul înainte, pentru că securizezi viața omului.  „Dacă am zis că e bine, și m-am înșelat, omul acela moare. Mai bine fac, decât să nu fac și este important de știut că acordarea primului ajutor este protejată prin lege. Nu există ca cineva să te dea în judecată, să zică mi-ai făcut resuscitare și mi-ai desprins o coastă, te dau în judecată, civil, penal, nu există așa ceva, exită un articol din lege că acordarea primului ajutor în baza cunoștințelor dobândite, nu-ti spune că trebuie să ai un certificat, nu atrage răspundere civilă sau penală. Orice tară are o variantă a unei astfel de legi. Dacă omul de la fața locului ar avea și gândul acesta să-l oprească, nu ar mai interveni nimeni ar zice că nu vrea să fie dat în judecată. Nu există să faci mai rău în cazul unui stop cardio-respirator, nu există să mori de 2 ori, să mori mai bine sau mai rău, mori o singură dată și aia e. Un om în stop cardio-respirator e în moarte clinică, tu doar poți să-l readuci la viață, să-i dai o șansă. Să-i faci mai rău nu ai cum, nu-i bate inima, ce să-i faci mai rău?”, mai spune Radu Rotaru.

„Situația cu care noi ne confruntăm în România, situația foarte tristă, este că noi când ajungem la fața locului și spre deosebire de țările din vest unde de multe ori găsești manvre de resuscitare începute și efectuate de cei de la fața locului, tu ajungi acolo, aplici un protocol pentru cineva care știi din start că nu are nici cea mai mică șansă să iasă de pe acel pat de terapie intensivă pe care va ajunge. Să fie reintegrat în societate și să ajungă un membru funcțional al societății. Chestia asta nu se va întâmpla dacă nu s-a găsit nimeni care să îl ajute prin efectuarea manevrelor de resuscitare până la sosirea echipajelor medicale de urgență.”, avertizează medicul voluntar.

Toate aceste informații au fost prezentate la cursul de prim ajutor susținute de echipa de voluntari a Fundației pentru SMURD, miercuri, 14 august, la sediul fundației, unde au fost prezente 10 persoane, angajați din clădirea din strada Hristo Botev 1, unde își are sediul asociația. Trainingul a constat în manevrele de resuscitare și utilizarea defribilatorului, al cărui soft oferă „mură în gură” ce trebuie să faci, când și cum să aplici patch-urile de defibrilare pe pieptul victimei, care sunt fix ca niște abțibilduri și când să reiei resuscitarea.