Descoperire surprinzătoare în UK: Faimoasa piatră de șase tone din centrul Stonehenge provine din nordul Scoției, nu din Țara Galilor / Populația din Neolitic a transportat roca pe o distanță de 700 de kilometri

Piatra de altar de șase tone din centrul Stonehenge provine din nordul Scoției și nu din sud-vestul Țării Galilor, așa cum se credea anterior, a relevat o nouă analiză, potrivit BBC.

Descoperirea arată că construcția Stonehenge a fost un efort de colaborare mult mai mare decât credeau oamenii de știință.

De asemenea, înseamnă că monumentul antic de lângă Salisbury, în sud-vestul Angliei, a fost construit cu pietre din toate părțile Marii Britanii.

Descoperirile sugerează că Marea Britanie neolitică era o societate mult mai conectată și mai avansată decât indicau dovezile anterioare.

Distanța dintre Stonehenge și nordul îndepărtat al Scoției este de aproximativ 700 km.

Cercetarea a fost condusă de un doctorand galez, Anthony Clarke, care lucrează acum la Universitatea Curtin din Australia de Vest.

Descoperirea este atât de importantă, încât a fost publicată în una dintre cele mai importante reviste științifice din lume, Nature, ceea ce reprezintă o realizare enormă pentru un cercetător ucenic.

Dar este un moment dulce-amar pentru tânărul galez, care s-a născut în Pembrokeshire, de unde se credea până acum că provine Piatra Altarului.

„Nu cred că voi fi iertat de oamenii de acasă”, a glumit el pentru BBC News. „Va fi o mare pierdere pentru Țara Galilor!”

Dar Clarke subliniază că pietrele rămase în potcoava centrală, care sunt cunoscute sub numele de bluestones, provin din Țara Galilor, iar pietrele mai mari din cercul exterior sunt din Anglia.

„Trebuie să le dăm ceva scoțienilor!”, a spus el.

„Dar, vorbind serios, Stonehenge pare să fie acest mare efort britanic care implică toți oamenii diferiți din întreaga insulă”, a spus el.

Pietrele albastre de la Stonehenge au fost identificate ca provenind de pe dealurile Preseli din Pembrokeshire în 1923, de către geologul galez Henry Herbert Thomas. Piatra centrală a altarului a fost făcută dintr-o rocă diferită, dar s-a presupus întotdeauna că provine din aceeași zonă, până acum 20 de ani, când oamenii de știință au început să pună la îndoială originile sale.

Anul trecut, cercetătorii, inclusiv profesorul Nick Pearce de la Aberystwyth din Țara Galilor, au ajuns la concluzia că Piatra Altarului nu putea proveni din Țara Galilor. Dar originea sa a rămas un mister, până acum.

„Ne-a dat pe spate când am descoperit că provenea din nord-estul Scoției”, a declarat pentru BBC News profesorul Pearce, care a fost implicat și în descoperirea actuală.

„A fost un șoc, ca să nu spun mai mult. Venind de la acea distanță, mai mult de 700 km, a fost remarcabil. Oamenii neolitici trebuie să fi fost destul de bine conectați, mult mai bine conectați decât se crede. Trebuie să fi fost foarte bine organizați”.

Descoperirea a fost făcută de echipa de la Universitatea Curtin, care a analizat compoziția chimică a fragmentelor de rocă care au căzut de pe Piatra Altarului și le-a datat. Compoziția și datarea sunt unice pentru rocile din diferite părți ale lumii, mai degrabă ca o amprentă digitală.

Echipa australiană a avut acces la una dintre cele mai cuprinzătoare baze de date globale de amprente ale rocilor și a constatat că cea mai bună potrivire provine din Bazinul Orcadian, care include regiunile Caithness, Orkney și Moray Firth din nord-estul Scoției.

Construcția de la Stonehenge a început acum 5.000 de ani, cu modificări și adăugiri în următoarele două milenii. Se crede că majoritatea pietrelor albastre au fost primele pietre ridicate la locul respectiv.

Dr. Robert Ixer, de la University College din Londra, care a fost, de asemenea, implicat în studiu, a descris rezultatul ca fiind „șocant”.

„Lucrarea ridică două întrebări importante: cum a fost transportată Piatra Altarului din nordul Scoției, pe o distanță de peste 700 de kilometri, până la Stonehenge și, mai intrigant, de ce?”

Distanța este cea mai lungă călătorie înregistrată pentru orice piatră folosită într-un monument în acea perioadă și profesorul Peace spune că următorul mister de rezolvat este cum a ajuns acolo.

„Există bariere fizice evidente pentru transportul pe uscat și o călătorie la fel de descurajantă dacă se face pe mare. Aceste descoperiri vor avea ramificații uriașe pentru înțelegerea comunităților din neolitic, a nivelului lor de conectivitate și a sistemelor lor de transport”.

Noua cercetare va fi analizată de arheologii care lucrează pentru English Heritage, care are grijă de Stonehenge, potrivit unuia dintre conservatorii principali ai monumentului, Heather Sebire.

„Această descoperire implică cu siguranță faptul că în acea perioadă existau mari legături sociale în Marea Britanie”, a declarat ea pentru BBC News.

„Este fenomenal că oamenii din acea vreme au adus o piatră atât de mare până aici. Ei trebuie să fi avut un motiv imperios să o facă.

„Aveau o societate sofisticată și dezvoltată și astfel aveau probabil o latură spirituală, la fel ca noi”, a adăugat ea.