Politico: În fața crizei din Kursk, Vladimir Puțin pare din nou paralizat

Oficialii militari ucraineni sunt perplecși. Aceștia se așteptau la o ripostă mai mare și mult mai feroce la incursiunea lor surpriză în regiunea Kursk din Rusia. Și, în ciuda afirmațiilor presei controlate de Kremlin cu privire la o rezistență de succes, există puține dovezi în acest sens până în prezent. Dar de ce?, se întreabă Politico.

Este acesta un alt semn de incompetență militară rusă, de atâtea ori pusă în evidență de războiul împotriva Ucrainei? Comandanții armatei lui Vladimir Putin așteaptă pentru a aduna forțele necesare pentru a evita deturnarea prea multor unități de pe linia frontului din Donețk? Va fi ceva mai mare, despre care Putin crede că va fi un răspuns suficient – poate un baraj masiv de rachete, drone și rachete asupra Kievului, sau chiar utilizarea unei bombe nucleare tactice pentru a descuraja și pedepsi? Sau poate este vorba doar de faptul că omul pe care l-a desemnat să preia conducerea, Aleksei Diumin, nu se grăbește pentru a elabora un plan?

Oricum ar fi, întrebarea este: ce are de gând să facă Putin?

Diumin, la rândul său, nu trebuie subestimat. Supranumit „garda de corp a lui Putin” de către presa occidentală, el a fost, într-adevăr, garda de corp personală a liderului rus în 1999, înainte de a fi promovat ca șef adjunct al Serviciului Federal de Protecție. Dar acest bărbat de 52 de ani este mult mai mult decât atât. Născut în Kursk, el cunoaște bine regiunea și este profund implicat în armata rusă, tatăl său conducând Departamentul 4 al Direcției medicale militare principale din cadrul Ministerului Apărării.

Diumin a urmat școala militară și a studiat ingineria, ajungând șef adjunct al forțelor speciale ale Direcției de informații militare (GRU) la momentul anexării Crimeei. Se presupune că a orchestrat fuga fostului președinte pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost șef de stat major al forțelor terestre ruse și ministru adjunct al apărării, înainte de a deveni guvernatorul imperturbabil și eficient al orașului Tula în 2016.

Mutat la Kremlin la începutul acestui an, unii îl văd acum pe Diumin ca posibil succesor al lui Putin. Este văzut ca fiind capabil, nemilos și rece – nu prea diferit de șeful său. Și este cunoscut ca fiind metodic – o posibilă explicație pentru întârzierea contraofensivei Rusiei.

Cu toate acestea, o altă explicație posibilă este că Putin demonstrează încă o dată cum poate deveni paralizat într-o criză, dispărând chiar din ochii publicului – o caracteristică care a atras anterior comparații cu Iosif Stalin, care s-a retras la dacha sa și a întrerupt comunicarea atunci când forțele germane au pătruns în Uniunea Sovietică în 1941.

Paralela a fost făcută pentru prima dată de criticii moscoviți ai lui Putin în timpul Covid-19. Retras în moșia sa Novo-Ogariovo de la periferia Moscovei, Putin a fost în mare parte absent în timp ce capitala se lupta să limiteze răspândirea virusului letal, Mark Galeotti, analist la Royal United Services Institute din Marea Britanie, remarcând trăsătura sa de a lăsa „anumite provocări grave să devină problema altcuiva”.

Acest lucru ar putea explica un model care a apărut atunci când dezastre naturale sau provocate de om au lovit sub conducerea lui Putin. În 2000, acesta se afla în vacanță la reședința sa din Sochi când submarinul nuclear Kursk s-a scufundat în Marea Barents. În cele din urmă, el s-a întâlnit cu rudele celor 118 victime, în timp ce o furtună mediatică a izbucnit din cauza absenței sale – iar întâlnirea nu a decurs bine. Apoi, în 2018, a fost criticat pentru reacția lentă la un incendiu masiv într-un centru comercial din orașul siberian Kemerovo, care s-a soldat cu cel puțin 64 de morți, dintre care 41 de copii. După dezastru, el a fost acuzat de familiile îndurerate că repetă aceeași greșeală.

Prin urmare, liderii și comandanții ucraineni au fost lăsați să aștepte ce răspuns complet va da Rusia – – și de ce durează atât de mult. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de următoarele lor mișcări, și ei trebuie să se confrunte cu unele întrebări. Ar trebui să rămână și să se întărească pentru a apăra salientul pe care l-au format în interiorul Rusiei? Ar trebui să se retragă complet sau doar parțial și să creeze o fărâmă de zonă tampon?

În cazul în care Ucraina crede că îl poate forța pe Putin să redirecționeze forțe umane și echipamente substanțiale din orașul Donețk, mai important din punct de vedere strategic, unde Rusia se află acum la 15 kilometri de orașul Pokrovsk, ar putea fi tentată să stea liniștită și să încerce să își extindă terenul cucerit. Cu toate acestea, generalul de armată în retragere Mark Kimmitt, fost asistent al secretarului de stat american pentru afaceri politico-militare, se teme de consecințe dacă Ucraina alege să facă acest lucru: „Îngrijorarea mea majoră este că, dacă vreunul dintre generalii ruși a citit cărțile sau a studiat vreuna dintre bătăliile strămoșilor lor din cel de-al Doilea Război Mondial, ar încerca să încercuiască forțele atacatoare, fie în interiorul Rusiei, fie printr-o învăluire mai profundă în interiorul Ucrainei”, a declarat el pentru POLITICO.

„Dacă acest lucru se întâmplă și reușesc să finalizeze o încercuire, rușii vor „reduce apoi forțele”, așa cum au făcut cu Armata a VI-a germană la Stalingrad. Și nu va fi frumos”, a adăugat el.

În plus, încercarea de a menține terenul ar însemna probabil adăugarea de trupe suplimentare la cele 12.000 care se estimează că se află deja în Rusia, iar Ucraina se confruntă cu o lipsă acută de militari. De asemenea, țara se va confrunta cu dificultăți în ceea ce privește războiul electronic și apărarea aeriană, odată ce Rusia va începe să țintească trupele din tranșee cu bombele  – de aici și rugămințile repetate ale președintelui Volodimir Zelenski adresate aliaților occidentali de a permite comandanților militari ucraineni să folosească rachetele cu rază lungă de acțiune pe care le-au furnizat mult mai adânc în Rusia.

În mijlocul acestei incertitudini, Zelenski a indicat duminică că forțele ucrainene intenționează să mențină o zonă tampon – deși nu a precizat dacă aceasta va cuprinde întregul salient sau o bucată mult mai mică de teritoriu. Cu toate acestea, ultimul lucru pe care și-l dorește Zelenski este să vadă o victorie transformată într-o înfrângere din cauza orgoliului, subminând impulsul moral pe care incursiunea l-a dat în cele din urmă Ucrainei și aliaților săi occidentali.