Idee pentru un city break de toamnă: Ravenna și Comacchio – alternativele fără aglomerație la Veneția

Arta istorică din Ravenna și canalele din Comacchio fac din aceste orașe gemene din regiunea Emilia-Romagna două dintre cele mai bine păstrate secrete ale Italiei, arată The Times într-o recomandare de călătorie pentru această toamnă.

Ravenna și Comacchio sunt situate la distanțe de câteva zeci de km de Bologna, Florența și Veneția și reprezintă o alternativă culturală la aceste mari orașe, cu avantajul lipsei hoardelor de turiști.

Deși astăzi Ravenna este adesea trecută cu vederea de turiști, nu a fost întotdeauna așa, deoarece a fost capitala prosperă a unui trio de imperii – roman de vest, ostrogotic și bizantin – timp de trei secole. Această glorie istorică a lăsat nu mai puțin de opt situri din patrimoniul mondial UNESCO pe străduțele și în piațetele orașului vechi. Ravenna este, de asemenea, un loc de pelerinaj literar, unde Dante și-a găsit refugiul final.

Poetul britanic Byron a scris omagii poetice lui Dante și Ravennei în timpul a trei ani petrecuți aici (1819-1821), în timp ce avea o aventură cu o contesă – o legătură care va duce la deschiderea unui muzeu Byron în octombrie în Palazzo Guiccioli din secolul al XVII-lea, alături de un muzeu al păpușilor și un muzeu dedicat reunificării Italiei din 1860.

Marea Bazilică octogonală di San Vitale din Ravenna e considerată un model pentru Hagia Sophia din Istanbul. Interiorul impunător este un omagiu adus unor personalități ale creștinismului timpuriu, precum împărăteasa Teodora (soția împăratului Iustinian din secolul al V-lea), portretizată în verde luxuriant, auriu strălucitor și albastru intens. Mozaicurile de la Bazilica Sant’Apollinare Nuovo, aflată în apropiere, au fost atât de puternice vizual, încât se spune că Papa Grigore cel Mare, din secolul al VI-lea, a ordonat înnegrirea lor pentru a menține atenția credincioșilor.

Un panou din Bazilica Sant’Apollinare Nuovo este cea mai veche reprezentare artistică cunoscută a Ultimei Cine, cu aproape o mie de ani înainte de cea a lui Leonardo.

La Basilica di San Francesco, unde a avut loc slujba de înmormântare a lui Dante în 1321, se află și una dintre cele mai magice atracții turistice din Ravenna – o criptă inundată, unde cu o monedă de un euro poți aprinde luminile pentru a descoperi peștișori aurii alunecând pe o podea din mozaic din secolul al X-lea.

Scena artistică din Ravenna nu este reprezentată doar de arta antică sau medievală. Galeria contemporană MAR de pe Via di Roma – care are în față o statuie uriașă de cal realizată de Mimmo Paladino – este o reconversie a unei mănăstiri unde o expoziție permanentă scoate în evidență o mișcare modernistă a mozaicurilor care a atras artiști precum Chagall. Expoziția dezvăluie și modul în care vizitele lui Klimt la Ravenna au stimulat detalii în capodopere precum Sărutul și Portretul lui Adele Bloch-Bauer. De asemenea, un mozaic reprezintă un clasic Banksy în exterior.

La apogeul său imperial, Ravenna a fost un port-cheie la Marea Adriatică, cu cheul său principal aproximativ în locul în care se află astăzi Piazza del Popolo.

Astăzi, o pistă de ciclism ușoară (sau autobuzul local) se întinde pe 6 km din centrul orașului până la pădurea de pini de pe coastă din spatele Punta Marina, cea mai apropiată dintr-un șir de mici stațiuni care ajung până la Comacchio, la 30 de km mai sus de țărmul Deltei Po.

Dacă ar trebui să vă imaginați o Veneție în miniatură din vremurile de dinaintea turismului, e Comacchio: un oraș lagunar funcțional construit pe 13 insulițe, cu canale care șerpuiesc printr-un oraș colorat din secolul al XVII-lea, unde localnicii își văd de treburile lor.

Există și aici un port de pescuit din secolul al XV-lea, numit Porto Garibald.

Comacchio a fost timp de secole capitala anghilei din Europa, o moștenire consemnată în Manifattura dei Marinati, fosta fabrică devenită muzeu. O mare parte din vechea structură de lucru a rămas la locul ei, inclusiv portalul de pe malul canalului, unde anghilele erau aduse direct cu barca, înainte de a fi prăjite și conservate în oțet infuzat cu frunze de dafin.

În anii 1950, atrasă de statutul său de Veneție miniaturală neatinsă din Delta Po, Sophia Loren și-a exprimat dorința de a face un film în Comacchio. Ea a fost distribuită în rolul unei soții înflăcărate care lucrează în fabrică – filmul cult rezultat în 1954, La Donna del Fiume (Femeia râului), rămâne celebru în oraș, chiar și prin fotografiile cu Loren privind cu sfială peste Pescheria Trepponti, numită astfel după podul cu trei căi al canalului din apropiere, care este un simbol al Comacchio.