Cum ar putea fi folosite razele X provenite de la exploziile nucleare pentru a apăra Pământul de asteroizi 

Un grup de cercetători americani a descoperit o metodă inedită care, la nevoie ar putea fi folosită pentru devierea unui asteroid ce se îndreaptă spre Pământ, transmite Science News.

Trucul constă în utilizarea razelor X pentru a devia roca spațială, conform studiului publicat în revista Nature Physics. În experimentele de laborator, oamenii de știință au încălzit suprafețele unor falși asteroizi în cădere liberă cu radiații cu raze X, producând vapori care au reușit să propulseze obiectele cu mare viteză. Simulările computerizate ulterioare au demonstrat că razele X emise de o explozie nucleară distală ar putea devia chiar și asteroizi de dimensiuni considerabile.

„Există o singură metodă care a fost propusă și care are suficientă energie pentru a devia cei mai amenințători asteroizi, cei mai mari asteroizi sau, în unele cazuri, chiar asteroizi mai mici pentru care timpul de avertizare este scurt”, poate chiar un an sau mai puțin, spune fizicianul Nathan Moore de la Sandia National Laboratories din Albuquerque. „Consensul în comunitatea de apărare planetară este că razele X de la un dispozitiv nuclear ar fi singura opțiune în aceste scenarii”.

Astfel de explozii ar avea loc, în teorie, la distanțe sigure de Pământ.

În urmă cu doi ani, NASA a izbit intenționat o navă spațială de asteroidul Dimorphos, modificându-i orbita în jurul unui alt asteroid, mai mare A fost un moment decisiv pentru comunitatea științifică, însă astfel de metode funcționează numai dacă asteroidul este mic și există suficient timp pentru a-i schimba traiectoria, spune Moore. Așadar, el și colegii săi și-au propus să testeze puterea de deviere a razelor X.

Experimentul a început într-o cameră de vid care conținea un asteroid fals de mărimea unei afine, făcut din cuarț – un mineral compus din siliciu, o componentă comună a asteroizilor. Folosind cel mai puternic generator de raze X din lume, echipa a explodat camera timp de 6,6 nanosecunde. Pulsul a vaporizat folia de susținere care suspenda cuarțul, eliberând mineralul în cădere liberă. De asemenea, a încălzit și a vaporizat suprafața mineralului în cădere, generând o coloană de gaze.

Fumul în expansiune a împins cuarțul cu o forță incredibilă, propulsând mineralul departe de sursa de raze X cu aproximativ 250 de kilometri pe oră, adaugă Moore. Testele cu siliciu topit au dat rezultate similare.

Evaluarea viabilității sistemului pentru apărarea planetară a necesitat încorporarea rezultatelor experimentale în simulări computerizate. Echipa a constatat că razele X provenite de la o explozie nucleară la o distanță de câțiva kilometri ar putea devia un asteroid cu o compoziție similară, care are o lățime de până la 4 kilometri.

Cercetătorii speră să efectueze experimente similare cu fierul și alte componente ale asteroizilor. „Asteroizii vin în multe arome, compuși din diferite tipuri de minerale”, spune el. „Acesta este doar un punct de plecare”.