Colegiul Fizioterapeuților susține că furnizarea serviciilor de fizioterapie ar putea fi condiționată de existența unui program individual de reabilitare, prescris numai de către medicii cu specialitatea medicină fizică și reabilitare / Societatea de Reabilitare Medicală și Societatea de Medicină Sportivă resping demersul

UPDATE 2: Societatea Romana de Medicina Sportiva ( SROMS) aduce următoarele precizări privind comunicatul din 1 octombrie de susținere a Colegiului Fizioterapeuților:

– Consiliu Director al societății, care conduce societatea intre Adunările Generale, nu a fost consultat si nu a luat nici o decizie privind continutul art. 244 alin. (4) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, introdusă prin art. I pct. 13 din O.U.G nr. 66/13.06.2024 (publicată în M.Of. Partea I, nr. 563/17.06.2024.

– Echipa medicala a sportivilor din care facă parte si fiziokinterapeutul este condusă de medicul de Medicina Sportiva, singurul care după pregătirea de 6 ani facultate si 4 ani specializare este in măsura sa coordoneze refacerea si recuperarea sportiva. Susținerea performantei in condițiile păstrării sănătății sportivilor. aspect complex biomedical excede competenta fiziokinetoterapeutilor a căror pregătirea este de 3 ani de facultate cu cel mult 2 ani de masterat.

– Regretam eroarea prin care am apărut pe lista susținătorilor demersului Colegiului Fizioterapeuților.

UPDATE 1: Societatea Română de Reabilitare Medicală respinge total informațiile Colegiului Fizioterapeuților

Articol inițial: Colegiul Fizioterapeuților din România s-a declarat îngrijorat de modificările aduse de Senatul României la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2024 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin care se limitează puternic accesul pacienților români la servicii de fizioterapie, iar fizioterapeuții riscă să nu-și mai poată desfășura activitatea. În replică, Societatea Română de Reabilitare Medicală respinge total informațiile Colegiului Fizioterapeuților. Vezi mai jos poziția integrală a Societății de Reabilitare Medicală.

„Modificările aduse de Senatul României limitează grav accesul pacienților la servicii conexe actului medical de fizioterapie și elimină dreptul de liberă practică al fizioterapeuților care dețin în prezent un titlu oficial de calificare în fizioterapie. Facem un apel insistent către Camera Deputaților, care e cameră decizională, să nu susțină aceste modificări, iar proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență să fie adoptat în forma propusă de Guvernul României”, a declarat Daniela Stanca, președintele Colegiului Fizioterapeuților din România (CFZRO).

Condiționarea furnizării serviciilor de fizioterapie de existența unui program individual de reabilitare, prescris numai de către medicii cu specialitatea medicină fizică și reabilitare, afectează masiv accesul pacienților la astfel de servicii. De asemenea, acest lucru va conduce la întârzieri în tratament și implicit la riscul crescut de agravare a stării de sănătate din cauza deficitului de medici de medicină fizică și reabilitare.

Colegiul Fizioterapeuților din România atrage atenția asupra situației dramatice a pacienților cu patologii severe, care acum beneficiază de îngrijiri paliative la domiciliu, inclusiv de anumite servicii de fizioterapie, pe baza prescripției medicului de specialitate/curant. Modificările propuse de Senatul României implică angajarea sau contractarea rapidă a medicilor cu specialitatea medicină fizică și reabilitare în vederea elaborării programului individual de reabilitare, ceea ce va fi imposibil de realizat.

7.500 de fizioterapeuți și-ar putea pierde locurile de muncă

Există riscul ca peste 7.500 de fizioterapeuți să își piardă locul de muncă, aceștia fiind autorizați de CFZRO și angajați în sistemul de sănătate public și privat sau de asistență socială, și nu numai, întrucât nu vor mai putea exercita legal profesia de fizioterapeut.

Modificările propuse vor duce și la creșteri ale costurilor suportate de bugetul de stat, în condițiile în care va deveni obligatorie angajarea în toate secțiile spitalelor din România a unui număr suficient de medici cu specialitatea medicină fizică și reabilitare pentru a acoperi nevoile tuturor pacienților și ale tuturor medicilor de specialitate.

„Amendamentele aduse proiectului de lege de Senatul României vin în contradicție flagrantă cu practica majorității țărilor membre ale Uniunii Europene, cu sisteme de sănătate eficiente și avansate, în cadrul cărora medicii din orice specialitate recomandă sau prescriu fizioterapie”, mai spune Daniela Stanca, președintele Colegiului Fizioterapeuților din România.

UPDATE Poziția integrală a Societății Române de Reabilitare Medicală:

Formulăm acest comunicat de presă, drept la replică la comunicatul Colegiului Fizioterapeuților apărut in data de 02 oct. 2024 și în calitate de organizație care reprezintă interesele domeniului de recuperare/reabilitare medicală și care promovează rolul medicilor de Medicină Fizică și de Reabilitare (MFR), în conformitate cu declarațiile Organizației Mondiale a Sănătății și cu Cartea Albă a specialității de Medicină Fizică și de Reabilitării din Europa, elaborată de UEMS (Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști, secțiunea de Medicină Fizică și de Reabilitare) precum și cu documentele de poziție ale multiplelor organisme internaționale interesate în combaterea dizabilității și promovarea sănătății.

Ne exprimăm consternarea cu privire la felul în care acest comunicat reiterează aceleași neadevăruri sau omite cu intenție anumitie informații, în mod similar felului în care a făcut-o în ultimii 15 ani, timp în care s-au purtat discuții fără a se ajungă la un consens, ceea ce demonstrează fără tăgadă că CFZRO nu dorește rezolvarea principalei probleme cu un impact grav asupra siguranței serviciilor medicale și a sănătății pacienților cu dizabilități, principalii beneficiari ai serviciilor de reabilitare medicală, și anume: pregătirea profesională inadecvată a unei bune părți din rândul practicanților de fizioterapie din Romania.

Mai precis, problema la care ne referim se referă de faptul că majoritatea fizioterapeuților din România nu au absolvit Facultatea de fizioterapie la programe de licență în domeniul Sănătate, ci în domeniul Educație Fizică și Sport, la programul de Kinetoterapie și Motricitate Specială. Precizăm că, mai ales în acestă ultimă situație, curriculum de formare profesională nu include cunoștințe suficiente de patologie pentru înțelegerea naturii complexe a celor mai multe dintre bolile întâlnite în practica curentă a medicului de Medicină Fizică și de Reabilitare.

De aceea, orice modificare legislativă prin care se reduce sau se elimină rolul medicului de MFR în elaborarea Programului Individual de Reabilitare (PIR) reprezintă un pericol major pentru pacient.

Reamintim că serviciile de medicină fizică și de reabilitare (MFR) includ pe lângă stabilirea diagnosticului, tratamente farmacologice și intervenții minim invazive, proceduri de fizioterapie (electroterapie, kinetoterapie etc.), masaj, psihoterapie, logopedie, terapie ocupațională (ergoterapie), terapie cu factori naturali (balneoterapie), tehnologii de asistare, inclusiv robotică, biofeedback, protezare și ortezare etc. Aceste servicii sunt furnizate de o echipă multiprofesională, coordonată de medicul de MFR.

În acest context, fizioterapia, profesie CONEXĂ actului medical, este UNA dintre intervențiile din procesul de reabilitare medicală și prin urmare una dintre componentele Programului Individual de Reabilitare (PIR).

Medicul specialist de medicină fizică și de reabilitare, conform curriculumului de pregătire din rezidențiatul cu durata de 5 ani (după cei 6 ani de facultate de Medicină!), este cel care are competența de a prescrie întreaga gamă de servicii de reabilitare necesare, în funcție de toate afecțiunile, totodată luând în considerare și gradul de dizabilitate al pacientului. De asemenea, medicul de MFR asigură continuitatea îngrijirilor („continuum of care”), având capacitatea de a decide nivelul de intervenție pe fiecare etapă a procesului de reabilitare medicală, fiind astfel manager de caz.

Fizioterapeutul nu este medic, iar după doar 3 ani de studii de licență, are ca principale atribuții elaborarea planului de exerciții fizice terapeutice și aplicarea procedurilor de fizioterapie, în conformitate cu obiectivele stabilite de medicul de medicină fizică și de reabilitare (MFR) prin Programul Individual de Reabilitare (PIR).

Trebuie reamintit că dacă fizioterapeuții și medicii de alte specialități decât medicină fizică și de reabilitare ar putea prescrie servicii de reabilitare, aceasta ar fi contrar formării lor profesionale și ar avea următoarele consecințe:
1. Limitarea serviciilor de reabilitare medicală doar la procedurile de fizioterapie și privarea pacienților de restul componentelor care fac parte din aceste servicii, eludând aspectul esențial al abordării holistice a pacientului cu dizabilități, abordare care ține seama de totalitatea aspectelor fizice, comportamentale și sociale, inclusiv de comorbidități sau probleme de incluziune socială.
2. Un risc pentru sănătatea pacienților, din cauza lipsei de înțelegere din partea fizioterapeuților a fiziopatologiei afecțiunii de bază, a afecțiunilor asociate și a influenței medicației prescrise asupra procesului de reabilitare în general. Prescripția efectuată de către medicul MFR ține cont atât de impactul specific al medicației asupra exercițiilor terapeutice, cât și de aspecte legate de indicațiile și contraindicațiile procedurilor de fizioterapie;
3. Riscul privind abordarea incompletă a problematicii unui pacient cu dizabilitate, poate determina eșecuri, reclamații, lipsă de încredere, procese de malpraxis;
4. Contrar celor afirmate de catre CFZRO, care incriminează o posibilă prelungire a timpului necesar pentru accesul la un Program Individual de Reabilitare (PIR), ar exista riscul unor complicații medicale evitabile, s-ar agrava afecțiunile pacienților și ar crește costurile pentru sănătate.

Aceste probleme sunt deja frecvent întâlnite în cazul pacienților care s-au adresat direct unui fizioterapeut înainte de a fi consultați de un medic de MFR. Reamintim că în România, cadrul organizatoric și legislativ actual, precum și numărul optim de medici de MFR (peste media majorității țărilor dezvoltate din UE), permit acordarea corespunzătoare a serviciilor de medicină fizică și de reabilitare (inclusiv a serviciilor de fizioterapie), principala limitare fiind insuficiența fondurilor alocate pentru aceasă specialitate medicală.

Enumerăm câteva dintre organismele profesionale care susțin punctul nostru de vedere: Casa Naționlă a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), Colegiul Medicilor din România (CMR) și din Municipiul București (CMMB), Patronatul Medicilor Specialiști cu Practică Independentă (PMSPI), Asociația Profesională a Medicilor de Ambulator (APMA), Federația Naționala a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF), Asociația Națională pentru Protecția Pacienților (ANPP), Uniunea Europeană a Medicilor Specialiști – Secțiunea de Medicină Fizică și de Reabilitare (UEMS-PRM) etc.

Consiliul Director al SOCIETĂȚII ROMÂNE DE REABILITARE MEDICALĂ (SRRM)